1,439 matches
-
se redescoperi pe sine: singur, ocupînd un loc neînsemnat chiar și în propria atenție..." (LXXVII). O distilare a acestei materii dense, strivitoare, are totuși loc, însă nu printr-o transpunere în abstract, ci prin clarificarea unor imagini ce devin detașabile. Amorful e surclasat de caligrafie, în duhul haiku-ului: ,Tîrziu, pe dealuri. Și ultimul soare e golul din ramuri, iar ultima umbră sînt frunzele înseși" (CLVII). Sau: ,Plop singuratic - o fîntînă verde răsturnată în sus" (CLVIII). Opresat de concret, poetul își
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
metafizică a stelelor ce se reflectă în apă. De veghe mai rămâne doar singurătatea mută, personificată tot atât de real, cât licărirea unei stele sub ape. Nici graiul nu mai răsună pe acest misterios ostrov. Pustiul sufletesc este redat în acest decor amorf doar printr-o clipire tristă de pleoapă. Poetul își ia adio de la Timp pentru a dispare sub frunzele moarte în locuința lui viitoare. Timpul și el - o pereche de var-stele își vor continua metamorfoza lor și cine-și va mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
ușa deschisă, dar aceasta i se trânti în față. Fara se uită prostește Ia mâna lui, de fapt la pumnul încă strâns. Și apoi, încetișor, îl străbătură fiori prin tot trupul. Clanța se retrăsese. Se răsucise, devenise vâscoasă și alunecase amorfă printre degetele încordate. Își dădu seama că mulțimea îi urmărește în tăcere, dar foarte concentrată, fiecare mișcare. Fara întinse furios mâna spre clanță, dar, de data aceasta, ea nici nu se răsuci, nici nu cedă câtuși de puțin. Obstacolul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
bătaie nu mi-ar trece. Așa că... trebuie să mă cerți sec, dar blând. — Bun, bun... Și după ce eroul îi rade pe toți și - crede el - a depășit toate încercările, ajunge la cavalerul Morman Mort. Care e... care e... o masă amorfă, uriașă, deși se poate recunoaște o formă ante rioară... adică: un cavaler mort, dar gigantic, pe care eroul încearcă să-l înlăture din drum... Dar cavalerul Morman Mort nu se dă înlăturat. Eroul îl împinge, îl trage, îl înțeapă, încearcă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
deve nea aproape o pulbere fină; după care, cu unghiile dege telor mari, începea să radă, concentrată, așchiile minuscule de coajă spartă microscopic, care se smulgeau cu hălci de ou cu tot; în final, rămânea cu o bucățică de ou amorfă, imundă, jupuită, cu cratere prin care se vedea deja gălbe nușul, bună parte din fostul albuș fiind acum iremediabil amestecată cu pulberea de coji din farfurie. O vedeam că se pregătea să bage în gură mizerabilul boț. I l-am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o masă, până atunci amorfă. La ce te gândești? îl întrebă Carol, așezându se alături de Filip pe un bolovan, scoțându-și bocancii și storcându-și ciorapii care musteau de apă cu nisip. Mă uitam la vasul acela abandonat. Ieri nu era aici. Se vede că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea aplecat într-o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie o ladă amorfă, identică pentru toți. Privi pe geamul ce dădea în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în care se concatenează deconstrucția raționalismului dominant al secolului al XVIII-lea, napoleonismul, ca focalizare a obsesiilor energetice ale unui secol preponderent individualist, și ascensiunea irepresibilă a colectivismului revoluționar, prin două dintre formele sale socio-politice de manifestare, burghezia și puterea amorfă a masei.” (p. 7) Simplu spus, paragraful e asfixiant, de o netezime bombastică și inutilă, cu lespezi inerte care izbesc prin prețiozitatea lor lucie, și dacă tot volumul ar fi fost prins în corsetul de lemn al jargonului de mai
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
jurul ei ca o coajă etanșă, ca o mandorlă gata s-o înalțe la cer. Și înăuntru, smerită, omida-și începu meditația. I se arătă figura eternului vid luminos, încet, organele i se resorbiră, încet se dizolvă într-un lapte amorf care, chinuitor de încet, se schimba în altfel de organe. Și nu doar trupul cunoscu acea schimbare la față: credințele și mitologia, percepțiile și conștiința, limbajul și valorile căzură deodată ca un sistem energetic, se dovediră deșertăciune și urâciune în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bună metodă de triere a persoanelor pe care trebuia să se bizuie mai tîrziu. În primul rînd, că nu avea nevoie de sute de oameni. Cîteva zeci erau de ajuns, un nucleu dur era întotdeauna mai eficace decît o masă amorfă și dezorganizată. După aceea mai presus de toate aveau nevoie de un statut oficial, recunoscut, trebuia să funcționeze neapărat în legalitate, pentru a se face rapid cunoscuți. Titulatura pe care urmau s-o aleagă era mai puțin importantă. Pe cine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Alții se Întrebau dacă halucinația, ca și visul nu sunt doar ale minții, iar cartea, un mod de a soluționa obsesia unui autor cu alt autor și cu Patria acestuia. Festinurile culinare păreau să confere forma tangibilă a ceva Încă amorf. „Subconștientul nu poate fi transcris, este mister. Visurile scrise nu sunt vise. Scrie autorul În vis sau În ficțiune, de fapt?”, Întreba Jared, studentul din California. „Putem avea Încredere În voci moarte?”, Întreba altă studentă. „Ce adaugă epicului sfidarea regulilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un cimitir de cuvinte. Dan Lotoțki le trage pe roată. E vremea marilor disperări. Neputându-se Împotrivi vălăului de lături rămase de la porc, scurgându-se ca o lavă rece În panta abruptă a dealului. Foile de hârtie, cimentate definitiv În amorfa masă de scârnă și gunoaie aruncate de secole din cetate. Niște foi de jurnal. 24 februarie Un vis cu doi câini mari, fioroși. Coborând spre sanatoriul T.B.C., o altercație cu doi milițieni beți. Au cap de câine. Sunt chiar câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de cașmir în continuare. Iar eu o să-ți dau articole despre tulburările obsesiv-compulsive. Se vor obișnui și ceilalți. O să rezolvăm cu sărbătorile și... cu toate celelalte lucruri. Dar noi șase fuseserăm apropiați din facultate. Crescuserăm împreună, într-o singură masă amorfă, fiecare dintre noi constituind un element fix în această structură. Eram sudați împreună de trecutul pe care-l împărțiserăm și nici unul dintre noi nu putea ști ce s-ar fi întâmplat dacă una dintre legături se rupea. Am continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
primele decât ultimele sau decât rândul al cincizecilea sau al cincisutelea. Nu mă-ntrebați de ce mi-am închipuit că toate cărțile ce trebuiau să fie scrise de mine trebuiau scrise exact în ordinea în care se succedau în paragraful acela amorf. De ce nu în ordine inversă? De ce, la o adică, într-o anumită ordine? Vă rog, nu-mi cereți să-mi apăr ideea cu care m-am molipsit din foaia aia de hârtie la vârsta de douăzeci și trei de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de recunoștință în ochi spre acel altceva care urma să mă vindece și să mă izbăvească de mine însămi cea veche și apoi să mă împingă, în surzenia și orbirea mea, mai departe, spre un nou înveliș al existenței. Membrana amorfă a inimii mele începu să se înmoaie. Odată cu ea, toate lucrurile își topeau contururile unul în celălalt, iar peștii care își înțepeniseră de atâta timp solzii în gâtul meu au luat-o la vale spre stomac și au ajuns într-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fără veste peste cursurile mele prăfuite, izvorând probabil din șiragul de mărgele din sâmburi de piersică pe care-i înșirasem pe o ață într-o după-amiază de duminică. Poezia a fost primul pumn zdravăn în învelișul gros al lumii acesteia amorfe. Descoperisem că orice, oricât de urât și de trist ar fi fost, putea fi aruncat într-o zeamă caldă și primitoare peste care plutea un abur învăluitor, supa tuturor lucrurilor. Acolo se găseau, în formă neutralizată, semifermentată și în curs
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și altfel poate el străpunge chingile cerului, mi-am spus eu, îndoită de Poezie. De la nivelul materiei până la cel al chintesenței, omul se purifică în urcare și se împărtășește în coborâre. Nu Poezia, ci această navigare plină de mister între amorf și sublim, între lumea grea și cea rarefiată e Scopul. Poezia nu mi-a mai fost de atunci regină, ci amant. Un amant bun, care te poartă peste lume, îți dezleagă sufletul amorf, ținut în frâu de prea multe griji
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ci această navigare plină de mister între amorf și sublim, între lumea grea și cea rarefiată e Scopul. Poezia nu mi-a mai fost de atunci regină, ci amant. Un amant bun, care te poartă peste lume, îți dezleagă sufletul amorf, ținut în frâu de prea multe griji, supus legilor mecanicii newtoniene, unde domnesc principiile grosolane, neîndurătoare, ale acțiunii și reacțiunii. Însă această călătorie pe verticală, mult mai mare și mai misterioasă, pe lângă care scrisul nu e altceva decât o excursie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mea devenise atât de pustie, atât de absurdă, încât era greu de imaginat că m-aș mai fi putut vreodată ridica din hăul în care căzusem. Îmi simțeam sufletul greu, revenit, după atâția și atâția ani, din nou la starea amorfă, în care nimic nu te poate atinge și unde nimic nu străbate, ca și cum deodată m-aș fi întors în urmă cu zece ani, în același punct mort al vieții de dinainte de a descoperi poezia. Nu simțeam nici durere, nici bucurie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și cu mine aveam să rămânem cu ce era mai bun din trecut și aveam să trecem restul pe seama destinului. După zece ani, mă aflam din nou în punctul din care pornisem. Sufletul meu trecea din nou printr-o stare amorfă, de piatră brută, și totuși era parcă cu o pană mai ușor decât în urmă cu zece ani, parcă mai desprins de toate și mai pregătit să se arunce în aventura lui finală. Am înțeles că eram la sfârșitul unui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că am clitoris. Înțelesesem că aceste lucruri creșteau amândouă din aceeași gonadă fetală, dar asta nu conta. Dacă aveam clitoris - și un specialist Îmi spunea că am -, ce altceva puteam să fiu dacă nu fată? Egoul adolescentin e ceva cețos, amorf, ca un nor. Nu era greu să-mi torn identitatea În vase diferite. Într-un fel, eram În stare să iau forma care mi se cerea. Voiam doar să știu dimensiunile. Luce mi le furniza. Părinții mei Îl susțineau. Perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
însă alte lucruri mai clare și mai importante: Florin Iaru este totuși un suprarealist, chiar dacă unul evoluat. Este singurul din întreaga generație '80 ce are legături serioase cu Tonegaru, Gellu Naum, Virgil Teodorescu. Construcția poemelor sale e rareori altfel decât amorfă, sticloasă, compusă dintr-o aglutinare de imagini greu comprehensibile, în care obiectele, fără să se umanizeze, capătă o personalitate neliniștitoare. Omul însuși, când apare, nu este mai mult decât o jucărie mecanică sau un manechin î la Chirico, dar țopăind
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai slabe "Bună dimineața" și "Felix Labisse/ Fata risipitoare" sânt așezate chiar la început; poezioarele numite "High-Fidelity" sânt evident din altă carte. Chiar în aceste condiții, volumul rezistă. Asta pentru că, o mai spuneam, poemele lui Iaru sânt "de sticlă", adică amorfe și cu puncte de topire variabile în cadrul aceleiași compoziții, în magma verzuie plutesc și bucăți de sticlă solidă. Motto-ul cărții, foarte bine ales, este din Wells: "- Dar omul nu e sticlă pisată! - Nu, omul e mult mai transparent!" în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dar aș fi vrut s-ajung, în fine, la „Ce lut otova, luna. Luna e?“ Or, luna e galbenă, lutea în latină, și „de lut“, tot lutea în latină. „Lutul“ acestui corp celest, dacă e „otova“, e fără formă, e amorf. Ceea ce intră-n contradicție cu, ideal vorbind, sfericitatea acestui straniu satelit al Terrei; și cu, prin urmare, frumusețea (de la formosus „înzestrat cu formă“) a creațiunii ca atare. (Ceea ce, în paranteză fie spus, îmi aduce-aminte une comptine, o numărătoare infantilă: „Coroana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
ostilă sau o societate ocultă din care n-aveam să fac parte niciodată. Tâmpenia și vulgaritatea lor mă revoltau, fără să-mi dau seama că era doar stilul vremii și că, dincolo de puțoismele lor alintate, nu erau decât puștii eterni, amorfi și răvășiți de diluviul hormonal, din care aveau să iasă pe bandă rulantă inginerii, economiștii și șoferii de autocisterne, toți serioși și responsabili, de mai târziu. Pe când din mine n-avea să iasă nimic, deși mă imaginam produsul final și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]