1,343 matches
-
În brațele Dulcineei. Vreme de un an sau doi, au existat critici și cititori care au văzut În Efraim Nisan o promisiune ce urma să se Împlinească. Însă după un timp și aceasta a pălit, fiindcă muza lui Fima a amuțit. A Încetat să mai scrie poezie. În fiecare dimineață o mașină militară o ducea pe Yael la serviciu, la baza militară despre care Fima nu știa nici unde se afla, nici cu ce fel de proiecte tehnice - pe care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu glas tare și furios: Tu să nu mă judeci! Apoi spuse provocator: — Oricum peste o sută de ani nu va mai fi nimic aici. Totul va fi distrus. Și adăugă: —Tu să taci. Cine a vorbit cu tine? Atunci amuțiră amândoi, și Yoezer, și el, până și dorința i se potoli. Îi luă locul o explozie de energie nocturnă, o luciditate tăioasă, ascuțită, un val de forță interioară și limpezime a minții. În clipa aceea se simți capabil să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
început - acel corp al divinului, compus din literele numelui Său, care ar fi trebuit să fie sanctificat și, abia prin numirea aceluia, creația putea să înflorească și toate fenomenele să iasă la iveală ca să fie percepute -, până și acel cuvânt amuțise. Bunicul mai avusese cândva un preot al „lui“, un bărbat înalt de statură, drept ca o sârmă, cu o voce de bas de care răsuna biserica, și când invoca ajutorul lui Dumnezeu, le „freca țăcălia“ enoriașilor la predică, cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
miracolul economic: un ospăț sardanapalic de alimente și mărfuri. De Crăciun am ascultat cu un amestec de consternare și admirație o mesă-Gospel și mai târziu am pus la pick-upul nostru abia cumpărat Stille Nacht, interpretat de Mahalia Jackson, până ce a amuțit și ea, iar televizorul care încă mai rezista prezenta emisiunea de divertisment pentru Crăciun, o lumină albastră, care făcea să palpite camera noastră de zi. Acum imaginea se afla încă la început și cuvintele veneau pe urmă ca o haită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Știu că pentru orice produs te-ai decide, știi să vinzi - și își spunea în gând cu lacrimi în ochi: Pentru că ești corect și îți închipui că-ți poți permite să crezi asta și despre alții. Și murmurul vocii îi amuți, rămase numai tăcerea. Fratele meu și cu mine ne-am mișcat în sus și-n jos prin fața ferestrelor cu vedere spre sud, ne-am oprit, am privit în depărtare fără să vedem nimic. Încăperile casei erau cotropite de o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
confiscarea carnetului. Cum textul de lege pentru omuciderea cu frigarea nu încadrează fapta destul de ermetic, asasinul a rămas nepedepsit, cu atât mai mult, cu cât singurul în drept să reclame a fost numai victima, a cărei inimă și limbă au amuțit ca două clopote în funduri de oceane. Omul meu făcu o pauză mângâindu-și gânditor ciocul de aramă, își sprijini apoi șezutul de glaful ferestrei și din cămașa grea de caiele și revărsată pe pântec peste betelia roșie a ismenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dragostea zbuciumată a nefericitului bărbier pentru femeia asta măruntă și slabă cu glasul hodorogit. Nici nu golisem întâiul pahar și Marcu răsturnase o enormă cantitate de alcool pe beregata lui jucăușă. Se ridica apoi, pornind cu picioarele crăcănate spre țiganca amuțită de spaimă lângă lăutarii încremeniți și ei la jumătate de cântec. - Zi-mi „Steluța”, făcu Marcu, care, bălăbănindu-se se întoarse apoi la masa noastră. Romanța plutea ca un vaet de moarte în localul plin de fum de tutun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
executa concertul în „Fa minor”, renunț la Bach. În schimb nu vreau să renunț la concertul în „Do major” de Haydn. Dascălul lui Beethoven are acolo glasul bărbătesc al unui violoncel care spune ceva răspicat și moare ca și mine, amuțit de un singur pizzicat de catastrofă. Audiția să fie încheiată cu valsul din „Cavalerul rozelor” și ca supliment să mi se cânte „Valurile Dunării” vals de Ivanovici, plânge stârpitura, clănțănind din dințișori, înghemuit în polarul beznelor din mine. ă - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
băgă în gură cele două mașini infernale. „Într-una din zile, pe când mă credeam încă ceva mai răsărit decât măruntul Bonaparte, femeia mea, Gloria, obosise să mai mintă, și îmi trânti în cap un adevăr atât de trăznitor, încât am amuțit. Spune „A”, îmi porunci medicul chemat în grabă. „Aaaa...” făcui căscând gura ca o știucă trasă pe uscat, și fără să mă solicite cineva, spusei dintr-odată „abece”. Problema era dezlegată. Se vede treaba, că ochii îmi erau prea sticloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de poala halatului. ... „Vezi, Gloria, mai putui să articulez, mișcat de realitatea faptului, în vreme ce iubita mea îmi șopti să trecem dincolo, ca să-și pună camizonul de mătase. „Vanitatea vanităților, domnule Sinidis!”. Intervenisem de astă dată atât de categoric, încât îl amuțisem pentru treizeci de secunde, în timp ce buzele continuau să i se miște, picurând ca dintr-un robinet al creierului, un vis absurd sau poate cea mai grosolană înjurătură. ...„Trebuie să-l cunoști pe Vladimir Beral”, fu prima lui frază, când vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu mai eram copil? Oare, așa cum se întâmplă în basme, numai copiii pun întrebările corecte? E oare cu putință ca frica de un răspuns care să fi întors totul cu susul în jos să fi fost aceea care m-a amuțit? Rușinea aceea care se pitește sub cea de-a șasea sau a șaptea coajă a acelei cepe atât de comune, aflate permanent la îndemână, e cea care-i ajută amintirii să înainteze. Așadar, scriu despre rușine și despre stinghereala care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-a așezat pe dată la pian și a zdrăngănit ceva din Grădina de trandafiri? Oare abia după aceea s-a lăsat cu lacrimi? Nu, filmul se cere dat înapoi: cu puține zile înainte ca hârtia ștampilată să-i fi amuțit pe părinți, am făcut o călătorie cu ei prin Zoppot și Gotenhafen la Putzig, ca s-o vizităm pe sora mea. Pe o vreme stabilă de august, un autobuz ne-a dus până la Heisternest. Căminul se afla aproape de mare. Lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decursul unui timp ce părea fără început și care nu-și putea afla punctul final. Unele lucruri, fiind prea îngrozitoare, au ajuns să fie spuse abia mai târziu sau deloc. Violența îndurată în mod repetat o făcuse pe mama să amuțească. Îmbătrânise, dădea deja semne de boală. Mai nimic nu rămăsese din veselia și zeflemeaua ei. Iar omulețul ăsta hodorogit să fi fost tatăl meu? El, care se străduise întotdeauna să pară sigur de sine și să dea dovadă de ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
însă... Dar, dacă mie mi-ar fi intrat doi de șase și un cinci, atunci eu, și nu el, aș fi fost astăzi...“ Surorii mele nu i-a ieșit decât o exclamație scurtă: „Serios, minți de-ngheață apele!“. Apoi a amuțit, dar rumega una dintre obiecțiile ei de nezdruncinat. Bănuiam că mai are ceva pus deoparte. Abia cu puțin înainte de Zoppot, când ne-am mutat pe drumul de promenadă și copiii ne-au arătat prada lor de chihlimbare cât boabele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai departe. — Ajung direct la concret, i-am zis, anexându-i fumigena. Vorbesc dă perechea delictuoasă care o formezi cu o damă Însurată dân elită. Ie un moft care-l poate Înteresa pă bărbățelu lu soția lu Carlos Anglada. A amuțit parcă i-aș fi tăiat carnea dân beregată. — Nu poți fi așa mizerabil, mi-a zis până la urmă. I-am râs a bășcălie În nas: — Nu trage alice În mine, dacă vrei să scapi ieftin, i-am zis atins În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ram de nuc Răvășind grădina toată Nu știu calea s-o apuc Peste tot e numai zloată Bate vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer se-nchină norii Bate vântul bate rău Crengile se crapă moarte Apa-ngheață în pârău Gândul meu zboară departe Bate-un vânt rătăcitor În fereastra de la tindă Dorul meu cheamă alt dor Din scrisoarea de sub grindă
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
din cauza sunetului de pași bocănind în sus pe scări. După care Helen a dat buzna în cameră. S-a uitat de la mine la Adam și apoi de la Adam înapoi la mine. — Ce se întâmplă aici? a întrebat ea uluită. Eu amuțisem complet. Nu puteam să scot nici un sunet. Nu știam ce naiba să-i spun. Conform tradiției, Adam a intrat în rolul salvatorului. —Helen, a zis el cu blândețe, te deranjează dacă te rog să mă lași câteva minute cu Claire? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
festivitățile de la primărie au sosit ceva mai tîrziu din motive necunoscute dar probabil bahice (urma lista cu personalități), drept pentru care revoluția a Întîrziat cu o oră. Scrisoarea se găsește la Biblioteca Academiei. CÎnd i-am povestit unui belgian Încă amuțit de apariția unei bătrînici cu o legătură de nuiele-n spinare ce-i tăiase șoseaua Volvo-ului său În drum spre Înfrățirea satelor lor cu ale noastre, i-l tăiase apoi și o vacă adevărată din secolul XX, așadar cînd i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a Înțelege care este cel mai firesc fel de a povesti. Proba pentru a vedea dacă un scriitor a găsit forma firească a povestirii sale e următoarea: după ce o citești, te Întrebi dacă ți-o poți Închipui altfel, sau Îți amuțește Închipuirea și ți se pare absolută și desăvîrșită ca o portocală”. Acest refren reprezintă alfabetul meu cîntat. GÎndeam la fel și Înainte de a-l auzi pe Capote, Însă confuz, el doar a dat o formă sentimentelor mele tehnice, așa cum se-ntîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acum opt ani, unde Răzvan Theodorescu s-a apucat deodată să facă elogiul țopîrlanului direct În ecran, vorbind despre „ființa frumoasă a mitocanului”. Cum Costache Olăreanu și celălalt invitat rămas atît de stupefiat Încît i-am uitat și numele au amuțit Într-o jenă reflectorizată, ministrul Culturii s-a lansat nestingherit În aprecieri lucioase la adresa mojicului românesc. Parcă era-n Maidanul cu dragoste. Să fie de la Renaștere, fiindcă dă tulburări pe meninge, să fie de la premoniție, un vis ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui: creier de matematician, Înnebunit după fete drăguțe. — Și Thomas Îl avea? — Da. — Tată, eu Îl Împușcam pe hoțul ăla În clipa În care ducea mîna la buzunar. De Spain scoase un „Paștele mă-sii de treabă!“, dar Preston Îl amuți cu un Șșșt. — E În regulă. Edmund, vreau să-ți pun cîteva Întrebări Înainte să mă Întorc la musafirii mei. Unu: ai fi dispus să-i plasezi probe coroborante unui suspect despre care știi sigur că e vinovat, ca să obții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
afară. Fontaine leșină. Pe coridor zarvă mare. Ed Încercă să se ridice În picioare, dar nu și le mai simțea. CAPITOLUL 20 Un cordon format din patru mașini: două de patrulare, două fără Însemne. De la opt sute de metri distanță, sirenele amuțeau. Rulau din inerție pînă la casa cenușie de pe colț. Dudley Smith conducea mașina din față. Bud Își reîncărca butoiașul pistolului, cu mișcări sacadate. Patru mașini Încadrînd locul: cele de patrulă pe alee, În vreme ce Mike Breuning și Dick Carlisle parcaseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Nu cumva În noaptea aia, la secție, Perkins făcea dispărute dovezi În acest sens? Oare conspiratorii știau că Lunceford era unul din obișnuiții de la Nite Owl și au plănuit asasinarea lui Cathcart sau a falsului Cathcart, astfel Încît să-i amuțească pe amîndoi? Îi răspunse White: — Dudley m-a pus să verific dosarul lui Lunceford, probabil pentru că-și Închipuia c-o să dau rasol. Am căutat dosarul cu arestările făcute de Lunceford și nu am găsit nici una. SÎnt de acord cu teoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cunoști: să dai peste un artist a cărui operă îți vorbește atât de direct, ca și cum amândoi ați înțelege același limbaj personal - confirmând într-un fel tot ce ai gândit întotdeauna și în același timp comunicând ceva cu totul nou. Roddy amuțise, neînțelegând. Nu înțelegi, nu? Ei, oricum, inutil să spun că minunea nu s-a petrecut. Dar ceva s-a întâmplat, peste doi ani când am primit un colet de la unul din foștii mei profesori de la colegiu. Se făcuse un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ajungem - și eu, și mașina - cât de curând, În perfectă stare. — Mă rog, m-a Întrerupt ea nepoliticos. Vreau să o iei pe Madelaine și să o lași la apartament Înainte de a te Întoarce la birou. Clic. Și telefonul a amuțit. M-am holbat câteva secunde la el Înainte de a-mi da seama că mi-l Închisese În nas cu bună știință, deoarece Îmi dăduse toate amănuntele pe care puteam spera să le primesc. Madelaine. Cine dracu’ era Madelaine? Și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]