1,366 matches
-
bărbații să te calce În felul ăsta În picioare și să-i lași să scape. Trebuie să plătească ! Mami zice mereu... Se aude un scârșnet brusc de roți. Ups ! Stai, c-am intrat În ceva. Te sun eu Înapoi. Telefonul amuțește. Sunt Încremenită de groază. Îi formez numărul frenetic, dar intră direct pe mesagerie. — Jemima, zic imediat după bip. Jemima, trebuie neapărat să oprești chestia asta ! Trebuie să... mă opresc abrupt, În clipa În care Jack apare În fața mea, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-i rup picioarele. În boxe Începe să se audă un răpăit insistent de tobe și tresar Înspăimântată. Sunt atât de departe cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întâmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să stingă lampa când În liniștea care se așternuse se auzi un plâns ce părea aproape nefiresc, Ștefan se străduia În zadar să-l estompeze, să și-l rețină sub forma unor icnituri și geamăte scurte, apoi cele două gazde amuțiră atunci când văzu că oalele, una câte una, sunt luate de la locul lor și din spărtura falsului zid apăru mai Întâi capul lui Ștefan și după ce acesta se Împiedică și sparse una din oalele de lapte, omul păși În odaia mică
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ram de nuc Răvășind grădina toată Nu știu calea s-o apuc Peste tot e numai zloată Bate vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer se-nchină norii Bate vântul bate rău Crengile se crapă moarte Apa-ngheață în pârău Gândul meu zboară departe Bate-un vânt rătăcitor În fereastra de la tindă Dorul meu cheamă alt dor Din scrisoarea de sub grindă
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
încep să i se scurgă în jos pe frunte. ― Nu sunt ale mele. Ăsta e primul lucru pe care-l spune. Eu nu zic nimic, dar încep să tremur. E ca o scenă statică dintr-un film, una care te amuțește: nu se mișcă nimeni, și în cele din urmă îmi regăsesc glasul. ― Presupun că le ții pentru un prieten. ― E o poveste lungă, spune el. Dar nu sunt ale mele. ― Brad, încep eu, apăsând cuvintele. Nu sunt proastă. Brad își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Aproape c-am spus „Dacă vrei, poți să-mi spui Rebecca“. De ce mi-ați spus să mă duc în pizda mamei mele? a zis el trăgându-și nasul, ceea ce explica lipsa de concentrare care i se citea în ochi. Brigit amuțise de dezamăgire. Nu-i venea să creadă. Așa că am fost nevoită să răspund tot eu. Am crezut că este altcineva... Soneria s-a auzit din nou și instantaneu Brigit a revenit la viață. A alergat la ușă, a ridicat receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rău... lua droguri de una singură... fura de la alții... și înainte să plece la serviciu... tot timpul cu capul în nori... și-a pierdut slujba... mințea mereu, nu numai în legătură cu drogurile, ci cu tot restul... Brigit i-a dat înainte. Amuțisem, uluită de răutatea cu care vorbea despre mine. Am aruncat o privire spre Luke, în speranța c-o să-l surprind uitându-se la Brigit cu gura căscată, șocat și oripilat de acuzațiile ei. Dar, spre groaza mea, Luke clătina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sale. Norul acela devenise acum opac, semănând cu o sferă neregulată. Se desprinsese de gura minei și începuse a se rostogoli încet către ei. Protuberanțe scurte se alungeau înainte, palpând terenul din față. Greierii care umpleau poiana cu țârâitul lor amuțiseră. Nici un ciripit de pasăre nu se mai auzea acum. Până și susurul pârâiașului se estompase. Calistrat îl prinse de cot, făcându-l atent: Știe că suntem aici, șopti el la urechea lui Cristian. Să nu scoți o vorbă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără să scoată nici cel mai mic zgomot, stătea cu urechile ciulite, atent la orice sunet din preajmă. Își amintea că, de câte ori arătarea se afla în apropiere, o liniște nefirească se așternea peste pădure. Insectele și micile animale ale pădurii amuțeau. Din acest punct de vedere, deocamdată totul părea a fi în regulă. Greierii țârâiau luându-se la întrecere cu câțiva brotăcei într-un concert nocturn destul de sonor. În depărtare, cerul se lumină pentru câteva clipe. Tunetul se rostogoli înfundat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se petrecea în jurul său. O mulțime de semne ar fi trebuit să-l pună în gardă, numai că el le ignorase complet. De o bună bucată de vreme, nici una din lighioanele pădurii nu mai scotea nici un zgomot. Totul în jur amuțise, îl dureau urechile de atâta liniște. Apoi, se făcuse dintr-o dată frig, răceala aceea de mormânt se lăsase iarăși peste el. Crezuse că e din cauza faptului că are hainele ude, dar iată că nu era așa. Ce s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în semn că nu merge de data aceasta. Un oftat de dezamăgire ieși de pe buzele tuturor. Apoi, chiar înainte de anunțul că nu se mai fac pariuri, se răzgândi brusc și își împinse toate jetoanele din nou pe doisprezece roșu. Toată lumea amuțise, nimeni nu mai scotea o vorbă, nici măcar chibiții care așteptau să ciupească și ei ceva din norocul lui nu mai îndrăzniră să-i urmeze exemplul. Suma pusă pe masă depășea orice închipuire și ochii tuturor urmăreau fascinați bila albă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se auzea un fâșâit continuu care nu știa dacă se datorează milioanelor de fire de iarbă ce se atingeau unele de altele ori curentului de aer ce îi trecea pe la urechi. Dintr-o dată își dădu seama ce se întâmplase, păsările amuțiseră, ciripitul acestora nu se mai auzea. Tresări speriat, oprindu-se pe loc. Știa ce înseamnă asta, bestia era aproape, numai când se afla ea prin preajmă se întâmpla așa ceva. Refuza totuși să creadă, una ca asta. Era încă dimineață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
omul normal care știe exact ce are de făcut, spre locul lui, și-a ridicat frumos scaunul și, șezând, a început să sufle sonor în paharul de sticlă gol, din care tocmai terminase băutura. Credeam că, odată cu căderea serii, satul amuțește. Aseară, la nouă ceasuri trecute, țigara care trebuia să fie ultima pe ziua de azi aproape mă ardea la degete, când aud dinspre partea cu pepenăria și satul lătrături răzlețe, pe urmă scrâșnet de roți de bicicletă pe pietriș. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
peron, cu un aer care nu prevestea nimic bun. Pentru tren a trebuit tot Ilie să-mi dea banii. Dădusem un ultim tur pe la crâșma lui Ali, numai ca să mă-ntristez. Tanger, care părea să aibă multe să-mi spună, amuțise ostentativ la intrarea Francezului, anunțată de clinchetul clopoțelului de deasupra ușii, care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul în scrumierele pline de mucuri de țigări stinse cu bere. Francezul s-a postat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tur pe la crâșma lui Ali, numai ca să mă-ntristez. Tanger, care părea să aibă multe să-mi spună, amuțise ostentativ la intrarea Francezului, anunțată de clinchetul clopoțelului de deasupra ușii, care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul în scrumierele pline de mucuri de țigări stinse cu bere. Francezul s-a postat la o masă privilegiată, în lumină, țeapăn ca o figură acoperită de o mască care s-ar fi spart la o mișcare mai slobodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mei, nu aș vrea să plec fără să vă spun ce trebuie să faceți atunci când eu nu voi mai fi. Pentru că v-am iubit foarte mult, am să vă spun la fiecare câte ceva. Eu Îmi stăpâneam cu greu lacrimile; toți amuțiserăm și aveam privirile Îndurerate. Doamne, mă gândeam, cât de lucidă și verticală este În fața morții! Își Îndreptă privirile spre mine și-mi spuse: Draga mea, pe tine, care mi-ai fost ca o fiică, am să te rog să mă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cotim pe Loga aproape la trap și intrăm pe poartă ca două gladiatoare în triumf. Pentru că tema amintirilor mele e doar cărăușitul în vremi de restriște, mă opresc aici, fără să mai descriu cum, după ce ne-a văzut, mama a amuțit și-abia a putut îngăima vai de capu’ vostru și cum am tranșat jumătatea de porcotanie cu două cuțite de pâine, un bisturiu și o mică bardă. Trec rapid la întâmplarea care-a urcat pe locul II în top, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
peste înțelegerea și voința mea, un imperativ aș zice organic ― împotriva căruia orice rezistență pare lipsită de sens, ridicolă chiar. Nu exagerez deloc; în mine e viu numai un singur gînd: acela de a muri. În fața lui, celelalte gânduri au amuțit, paralizate de înfricoșata lui atotputernicie. Niciodată n-a fost în mintea mea atâta rânduială cuminte, pentru că nu mi s-a întîmplat să făptuiesc ceva cu acordul atât de unanim al gândurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dârze sau în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se întîmple orice, decât să fie umilită astfel. ― Habar n-are că mă aflu aici. Mai mult: nici nu-i trece prin minte că te-am descoperit. ― Cum nu v-a mărturisit chiar ea? ― Nici gând. Mai repede ar fi amuțit decât să rostească numele aceluia cu care a avut legătura. ― Atunci de unde ați aflat adresa mea? ― Am pus mâna pe două scrisori, pesemne ultimele. ― Bine ați făcut. Sânt cel dintâi care mă bucur. Voi căuta să mă apropii de Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iar la înmormântare n-a plâns nimeni, numai se minunau cu toții cât de mulți au venit. Cioclii au asudat din greu și, în afară de ei, aproape toată lumea a râs văzând un sicriu atât de mare. Doar mai târziu au început să amuțească când venea vorba de ea. Ceea ce se întâmpla tot mai des. Și asta așa era bine. Se povestea că una din tăblițele cu „Pișatul în Lac E Interzis“, din care ea a plantat o mulțime pe mal, pentru că „nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a jucat o farsă și nu poate fi vorba de altceva. Întreaga mulțime din pădure, aflată prin copaci, prin iarbă, în scorburi, pe frunze, agățată de crengi, de copaci, pe pământ, fiecare pe unde a putut să se așeze, a amuțit și peste pădurea de fagi s-a lăsat o liniște de mormânt. Soarele încet a coborât pe după copaci, apoi în tihna lui s-a vărsat către asfințit, când viețuitoarele pădurii către culcușul lor s-au întors numaidecât. Spiritul pădurii, puternic
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să facem, Plimbăreț? Așa să facem și în cazul acesta, le-a propus tatăl. -Rugăm regele nostru să ne ajute, a fost de părere Visător. -Până ajungem la regele nostru, ne mănâncă omul, răspunse deznădăjduită mama. Întreaga familie Pește-gri, a amuțit de îngrijorare, după care fiecare a început a-și face de lucru prin iaz. Văzând că tăcerea este pe cât de profundă pe atât de generală, tatăl s-a gândit că tot el trebuie să facă un pas înainte, considerânduși copiii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întâlni un sfârlez cu barba ca neaua și brațul ca ghiuleaua. Nu știe câți ani și copii are, dar știe că i se zice Craiul bărbaților. După cele spuse vocea brusc se stinse la fel cum se aprinse și crăiasa amuțise. După auzul acestei vești, crăiasa plecă la drum, până a ajuns, într-o pădure unde a poposit la un izvor. La câțiva metri de loc, doi porumbei se certau foc, din cauza unui joc, dintre o porumbiță și un netot. -Măi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
stare să trăiască demni .... zise cu apăsare zeița Uriteea. -Ei vor să trăiască demni, dar cu acești sălbateci cu care suntem potcoviți... -Potcoava calului trebuie aruncată dacă face rană, adăugă cu înverșunare Zeița și se plimba prin adăpost iar Uran amuțise învăluit în griji. După un timp au reluat discuția: -Dacă voi vedea că te înnămolești, îl asigură zeița, eliberez șoarecii și las dacă mai rămâne sămânță de barbar prin aceste locuri. Mai trebuie să știi că am trimis solie la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
clasice era "barbar". Uitând că atunci când barbarii au început să dea târcoale Romei antice, zeii "clasici" nu mai aveau nimic din modelele lor grecești. Toate mărturiile o arată. Bacchus devenise alcoolic. Venus își petrecea timpul prin lupanare. Lira lui Apolo amuțise. Zeii participau ei înșiși la decadența Romei, lăsîndu-se concurați de Nero și decapitați de Caligula. Dreptul roman era din ce în ce mai des călcat în picioare, jocurile luau locul unei sobrietăți uitate, senatorii acceptau să fie colegi cu un cal, iar pe șoselele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]