3,631 matches
-
cât de cât capul cu Blanche Stroeve? Nu mi-a răspuns vreme atât de îndelungată încât mă pregăteam să repet întrebarea. De unde să știu? îmi zise el în cele din urmă. Nu putea să mă sufere, și asta m-a amuzat. — Aha, înțeleg! Deodată izbucni furios: — Dracu’ s-o ia! O doream. Dar imediat își recăpătă cumpătul și mă privi zâmbitor: — La început s-a îngrozit. — I-ai spus? Nu era nevoie. Știa. N-am spus nici o vorbă. Era speriată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de cât să reproduc conversația lui - era sardonic. Replicile îi erau aspre. Uneori te făcea să râzi pentru că spunea adevărul, dar aceasta este o formă de umor care își câștigă forța doar prin caracterul ei neobișnuit. Ar înceta să-i amuze pe oameni dacă ar fi practicată în mod obișnuit. Ar trebui să mai spun că Strickland nu era un om foarte inteligent și că părerile lui despre pictură nu erau cu nimic ieșite din comun. Nu l-am auzit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe fetele tinere ce caută un soț, care în curând o salutau dând din cap, gesturi cărora ea le răspundea cu o vivacitate la fel de naturală ca tot ceea ce făcea. Elevele se uitau la ea cu gura deschisă, iar ea se amuza pe seama lor fără răutate. Niciodată școala nu fusese atât de plină și de plină de voioșie. Tații nu-i priveau cu ochi buni pe fiii lor care se dădeau înapoi de la cele mai simple munci, și pentru care fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Lui i se adresă judecătorul: — Nu sunteți surprins? Celuilalt ii luă ceva timp până să răspundă, îl privi pe Mierck din cap până-n picioare, și pe colonel, iar primarul îmi spune: „Ai fi crezut că-i cântărește, iar asta îl amuza!“. Răspunde în sfârșit: — Nu mă mai surprinde nimic. Dacă ați fi văzut ce am văzut eu, de luni întregi, ați ști că orice e posibil. Frumoasă frază, nu? Și poc! în nasul judecătorului, care începe să se înroșească. — Negați? țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
naivități eforturile lui de a-i intra în grații, glumind fără prea mare răutate pe seama chipului său care se îmbujora uneori, bâlbâielilor lui, hainelor lui ciudate și plimbărilor în cerc în jurul căsuței, privirilor aruncate spre fereastra camerei sale. Tristețe o amuza și cred că pot să jur că Lysia Verhareine a fost singura ființă umană pe care procurorul a reușit s-o amuze în întreaga sa viață. Tânăra evoca într-o lungă scrisoare din 15 aprilie 1915 faimoasa cină pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lui, hainelor lui ciudate și plimbărilor în cerc în jurul căsuței, privirilor aruncate spre fereastra camerei sale. Tristețe o amuza și cred că pot să jur că Lysia Verhareine a fost singura ființă umană pe care procurorul a reușit s-o amuze în întreaga sa viață. Tânăra evoca într-o lungă scrisoare din 15 aprilie 1915 faimoasa cină pe care mi-o povestise Barbe: Dragostea mea, Ieri seară am fost invitată la masă de Tristețe. A fost pentru prima oară. Totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ea. Nu cred că am vazut vreodată un asemenea ospăț, dar mi-e brusc rușine să-ți vorbesc despre asta, când tu probabil că mănânci foarte prost și nu pe săturate! Iartă-mă, dragostea mea, sunt proastă... Încerc să te amuz și nu reușesc decât să pun sare pe rană... Îmi lipsești atât... De ce nu-mi scrii? Ultima ta scrisoare e din urmă cu mai bine de șase săptămâni... Și încă nici o permisie... Știu totuși că nu ți s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
gustul, s-a cherchelit În toată legea. O vreme s-a simțit bine În starea aceasta, dar, În exaltarea sa, a Încercat să și fumeze, căzând pradă unei reacții plebee vulgare. Deși incidentul a oripilat-o pe Beatrice, a și amuzat-o În secret, devenind parte din ceea ce următoarea generație ar fi numit „stilul ei“. Copilul ăsta al meu, o auzise el povestind Într-o zi unui salon plin de doamne ce căscau admirativ gura la ea, este absolut sofisticat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory era acela care se dădea mai mult În spectacol și Încerca, trudnic, să extragă din orice remarcă o maximă, care, dacă te mulțumești cu dictoanele simple, e mult mai ușor de făurit decât nenumărate alte lucruri. 12 Univee era amuzată. Kerry citea Dorian Gray și-l juca pe lordul Henry, urmărindu-l pe Amory prin casă și adresându-i-se cu „Dorian“, prefăcându-se că-i Încurajează poftele destrăbălate și atenuând tendințele lui spre ennui. Când a introdus această comportare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
au poreclit „Doctor Johnson și Boswell“. Alec Connage, un alt musafir frecvent, Îl simpatiza vag, dar se temea de el, fiindcă era un erudit. Kerry, care știa să-i vadă, dincolo de flecăreala poetică, adâncimile solide, aproape respectabile, ale ființei, se amuza imens și-l punea să recite poezie cu orele, În timp ce el stătea Întins pe sofaua lui Amory, cu ochii Închiși, ascultând: „Dar adormită e sau trează? Gâtul ei De-aproape sărutat, ai are-o urmă purpurie Acolo unde sângele Îndurerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
grupuri de studenți din anii mari, care intrau stânjeniți În cameră, se așezau pe marginea pieselor de mobilier și vorbeau despre câte-n lună și-n stele, dar nu și despre subiectul ce-i captiva pe toți. Pe Amory Îl amuzau ochii ațintiți asupra sa, iar dacă oaspeții reprezentau vreun club care nu-l interesa, Îi plăcea la nebunie să-i scandalizeze cu remarce neortodoxe: — O, stați să văd... se adresase el Într-o seară unei delegații contrariate. Ce club reprezentați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dacă nu e frumoasă? Dar dacă e vreo cârcotașă de patruzeci de ani? Iisuse! Să zicem, numai să zicem că e nebună! Știa Însă că ultimul lui gând era unul nedemn. Pronia Îi trimisese o fată cu care să se amuze, așa cum lui Benvenuto Cellini Îi trimisese oameni pe care să-i asasineze, iar acum se Întreba dacă e nebună tocmai fiindcă ea se potrivea exact cu starea lui de spirit. - Nu sunt, a zis ea. - Nu ești ce? - Nebună. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un țăran care striga și el cu același glas și cu aceeași opintire: „Să trăiești, Măria Ta!” - se pare că la vremea aia cam toți strigau la fel. Între noi fie vorba, lucrurile nu s-au schimbat foarte tare! Mă amuz teribil privind la televizor scenele care se transmit de la Cotroceni. N-am văzut în viața mea atâtea priviri bolnave de lichelism ca acolo. Dar asta e altă treabă. Marcela a trecut într-o zi pe la teatru - venea de la Paris; s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
direcție. Jucam deja, dar o făceam fără plăcere, e adevărat că și fără greață, era un fel de serviciu la care mergeam, care mă făcuse, dintr-odată, foarte atent la felul în care jucau ceilalți, râdeam în sinea mea, mă amuzam și apoi cădeam într-o stare de perplexitate stupefiată. Beligan se luase de gânduri chiar, l-am auzit eu cum îi spunea lui Horea că este îngrijorat, că are impresia că nu-mi mai revin. Era posibil, la urma urmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
unii am rămas cu bucuria de a juca de dragul jocului, ceilalți au transformat totul în meserie și bani. Am vrut să reiau spectacolul, mai ales că distribuția există, nu am dat colțul, cu alte cuvinte, și lumea s-ar fi amuzat să ne revadă, chiar dacă mai burtoși, mai ridați și mai chelioși. Nu s-a putut pentru că foștii mei colegi mi-au cerut bani, iar unii dintre ei au făcut-o într-un fel care nici nu le face cinste, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ce face și soră-mea râde și-mi spune: ― Păi tu mai mult ieși decât intri în scenă. Dar Romulus! Se juca o bucată de vreme ca la premieră, apoi începea viața. Beligan, cât era el de director general, se amuza teribil și chiar intra el însuși în joaca noastră care, uneori, întrecea toate limitele posibile. Ne ducem într-o zi la Sibiu în turneu. Romulus cu Beligan era ceva extraordinar, așa că biletele s-au vândut ca pâinea caldă. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Dacă vor să audă o poezie de‑a mea (și Sophie scrie poezii, dar cam fără chef), am să le citesc în franceză un pasaj porcos din de Sade sau Bataille, ceea ce n‑o să‑i șocheze, în schimb o să‑i amuze. Dar nu așa cum o face Schwarzenfels, care nu de mult, la club, și‑a înjurat într‑un mod ordinar partenerii de joc și a spart câteva pahare. S‑a aruncat așa îmbrăcat cum era peste o masă încărcată, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bleumarin, cămașa albă, jacheta din piele maro a BdM - Liga Fetelor Germane - și încălțată cu ghetele solide, am bănuit că nu avea mai mult de 16 ani. — O să mă uit să văd ce pot găsi, i-am zis pe jumătate amuzat de atitudinea ei de persoană adultă, care părea să confirme ceea ce se auzea uneori despre fetele de la BdM, și anume că erau promiscue din punct de vedere sexual și cât se poate de predispuse la a rămâne însărcinate în Tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
asistenței s-a așezat, am observat că Himmler făcuse în așa fel încât să stea lângă Hildegard, căreia îi acorda o atenție deosebită. Îmi trecu prin cap că aș putea povesti întâmplarea asta în mod diferit și că i-ar amuza pe Heydrich și Nebe dacă le-aș relata că mi-am petrecut seara ținându-mă de mâini cu Heinrich Himmler. Mi-a venit să râd și, ca să-mi ascund începutul de zâmbet, m-am întors cu spatele la Weisthor și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de o critică și de un real efort de reflecție asupra unui corpus căruia îi refuză până și dreptul de a fi așa ceva. Pe scena socratică se joacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
drăguță // Si cățeaua sub căruță // Tot stârnesc prin lume haz // Dar pe ei îi doare-n praz ! ? // ( Îngăduință oltenească ) Această înfățișare directă sau aluzivă nu este prezentată cu austeritate moralizatoare, ci cu umor. Autorul nu dorește să indispună ci să amuze; nu dorește să stârnească încruntări ci să producă zâmbete. Concentrarea prin cuvinte cu sens figurat, tehnica de ritm și versificație, care duc la mica explozie de umor, fac din epigramele lui Teodor Barbu fine producții ale spiritului destinate să descrețească
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
diferite. Am avut ocazia să aud și să văd convorbiri plăcute și neplăcute din viața de cuplu a multora, care uneori m-au bucurat dar m-au și întristat. Așa s-a născut acest pamflet, la care sper să se amuze și alți. EL și Ea s-au văzut, s-au plăcut și s-au căsătorit. În primii ani totul a fost perfect. El o dezmierda cu dulcegării de genul; - Porumbițo, rândunico, pisicuța mea, iar ea la rândul ei îl alinta
EL ŞI EA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364437_a_365766]
-
că este ora două din noapte și nu-l pot deranja pe administrator dar nu a găsit înțelegere la nebuna care urla la ea. Eu stăteam și le priveam având impresia că văd o piesă de teatru la care mă amuzam. Au plecat amândouă, iar eu am intrat în camera mea, am închis ușa cu cheia și mi-am pus căștile pe urechi ca să ascult muzică, decât să o aud mai târziu pe Coca urlând. A doua zi am plecat la
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
și a plecat să-se plimbe. Spre surprindera ei, psihologa nu a întrebat-o nimic despre depresie și a-nceput să-i povestească că se născuse în București. Au depănat amintiri despre cât de frumoasă este România și s-au amuzat când Ester i-a spus că în copilărie mergea la biserică deși era evreică, ca să mănânce colivă. Se cunoștea cu Isac de copii și făcuseră multe pozne împreună, dar ea și familia ei plecaseră cu mult timp înainte, în Israel
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
avut ocazia să o cunoască pe Ester și că în preajma ei, parcă se simțea alt om. El a zâmbit fericit și a invitat-o să meargă la un cinematograf din apropiere, unde au vizionat o comedie la care s-au amuzat copios, apoi au mers la un restaurant. După o lună de zile Sofia se simțea mai sigură, deși teama că ceva rău o urmărește, mai era încă în mintea ei. Nu reușea să nu tresară la ce mai mic zgomot
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]