3,538 matches
-
decât tragice. Insuportabila putoare a cadavrelor era dovada că moartea înstăpânise pe acel loc în mod indiscutabil, dar goana nebunească, de colo până colo, a animalelor ce se ciocneau unele de altele, ba chiar și cu oamenii, era un spectacol amuzant, demn de a fi privit cu un zâmbet pe buze. La rândul lor, vulturii își înălțau zborul, croncănind în momentele când cerul se lumina, dar se lansau spre pământ de îndată ce domnea din nou întunericul, într-un continuu du-te-vino, părând a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
când era pe scenă și despre iubiții ei și despre cadourile pe care le primea. Ea era singurul meu tovarăș de joacă și ne înțelegeam foarte bine tot timpul. Ne duceam pe-afară să ne plimbăm, și era atât de amuzant cum își încorda fundul și își scotea burta în afară ca o Jane Harlow gravidă, iar eu eram tot timpul atât de mic și bolnăvicios. Cine nu ne cunoștea n-ar fi crezut niciodată că suntem rude în vreun fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fac probleme cu ea, așa că mi-am pus cărțile și prânzul pe marginea trotuarului, mi-am scos stiloul și m-am așezat. Am simțit cum mi se umezesc pantalonii la spate de la roua din iarbă și mă gândeam cât de amuzant va arăta. Cum caietul îmi aluneca de pe genunchi de fiecare dată când încercam să scriu câte ceva, pagina începuse să arate destul de rău. „A“-urile arătau a „D“-uri și câteodată virgulele mi se lungeau pana la cealaltă linie. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
văzut că e o agrafă de păr. Nu știam nici o fată din școală să folosească așa ceva, poate doar cele mai mari din clasa domnului Farney. Prin ușă auzeam vocea doamnei Watkins din clasa ei de la capătul holului și pe aceea amuzant de înaltă a domnului Farney. Clasele domnișoarei Moore erau plecate într-o excursie pe dealuri ca să aducă lut pentru modelaj. Ușa avea încuietoare, așa că am închis-o și mi-am dat hainele jos. Mi-am așezat pantalonii la uscat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Nici una din fetele din vale nu avea părul atât de negru și de des ca italiencele din poza aceea. Mama a zâmbit când a văzut poza și la fel am făcut și eu. Tata era atât de serios încât era amuzant să-l vezi cum stă și râde cu două fete ținându-l de mijloc. Tanti Mae a râs și ea când a văzut poza și-a zis: „Măi, măi, probabil că s-a schimbat mult.“ La școală, mă descurcam bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Moore îi zâmbea. Se gândea probabil că e drăguț din partea unui om în vârstă să fie într-o dispoziție atât de bună. Eu nu știam ce să cred despre băieții răi. Unele dintre lucrurile pe care le ziceau erau destul de amuzante, dar nu știam dacă ar trebui să râd sau nu, așa că mă uitam drept înainte ca fetele și mă făceam că nu-i aud. Începuseră să spună lucruri despre domnișoara Moore pe care nu le credeam. Chiar dacă nu era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mea. Tanti Mae îi zâmbea și mă gândeam că probabil îi spune glume. El spunea mereu glume. Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care spun glume, mai ales de genul celor pe care le spunea el, care nici măcar nu erau amuzante. Încerca să imite negrotei, dar nu-i ieșea deloc. Știu că nici tanti Mae nu îl plăcea. Mi-a spus chiar ea asta. Se uita la el, asculta și-i zâmbea dar apoi își întorcea privirea în altă direcție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fost întotdeauna subtile. —Excelent. Deci sunt tăiată de pe listă. Râzând încă, s-a dus în bucătărie și s-a întors cu o cutie de pișcoturi. — Foarte indecent, recunosc, a spus ea desfăcând cutia la un capăt. Dar a fost tare amuzant. Vrei unul? Nu încetez să mă minunez cum între două femei se poate crea o legătură după ce ronțăie împreună câțiva biscuiți. După trei pișcoturi de fiecare, sporovăiam de parcă eram cele mai bune prietene. Deci, a spus Shelley, debordând de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fericire, în același timp în care vorbea Nat, Simon îi spunea ceva imbecil lui Johnny despre manierele porcine conducându-l spre ușă. Harriet i-a aruncat o privire lui Nat. Expresia de pe fața ei arăta că nu a găsit tocmai amuzantă gluma. — Nu ar fi trebuit să-l enervezi, a spus ea nervoasă. O să-i pice pe mine acum. Pentru că am fost de față. —Nu te duce atunci, a spus Nat nepăsător. Părăsește-l. — Nu e atât de simplu. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Judith Frank i-a spus că Lee Jackson și Catherine au o aventură, am spus eu rar. —Exact. A venit la mine și m-a întrebat dacă e adevărat. Să fi văzut ce față avea. Pentru că, să vezi, ce e amuzant e faptul că i-a plăcut de ea - de Lee Jackson - până a aflat adevărul. Chiar l-am auzit odată spunându-i lui Catherine că domnișoara Jackson este o valoare pentru galerie. Nu am confirmat nimic, dar nici nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
departe de unde locuiesc și voi trimite lucrurile astea nenorocite înapoi. în seara asta, cu toate astea la mine, mă simțeam ca un traficant de lucruri furate. Mă întrebam dacă să-i spun lui Nat despre tablouri. El probabil ar găsi amuzant faptul că l-am bănuit de furt - și el avea un simț al umorului mai ciudat, la fel ca mine. A apărut câteva ore mai târziu cu obișnuitul bax de bere. —Doamne, zise el, tu nu-ți citești niciodata corespondența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
va mai lăsa pe Clifford să mai facă nici o greșeală. Dar ghicisem bine. Chiar și în întuneric l-am văzut cum a albit. — Nu mai aveai răbdare, nu-i așa? am spus. Credeai că Nat nu face destule pentru tine. Amuzant, pentru că i-ai făcut destule la timpul tău. —Ești în stare de șoc, a spus tare. O să te vadă un doctor la secție, nu-i așa, inspectore? Polițistul din față a spus: —Desigur, domnule. „Așa e, aș putea să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
minuțioase ale lui signor Fumo. Uneori aceste părți de „castele“ erau fabricate cu multă trudă în atelierele noastre. Era o muncă de gigant să reproduci arta rafinată a Evului Mediu sau a Renașterii. Călătoria până la Castellana a fost nu numai amuzantă, ci și plină de învățăminte: totul era posibil, dar trebuia să muncești pe brânci și să ții fantezia la fel de aprinsă ca și inteligența. Franco mărturisea că fuseseră siliți să lucreze în acest fel pentru că turiștii vin în Italia pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
joase. Simți nostalgia capitalei, a vremurilor fericite în care voturile ascultau de indicații, a trecerii monotone a ceasurilor și zilelor între reședința oficială mic-burgheză a șefilor de guvern și parlamentul națiunii, a crizelor politice agitate și nu rareori joviale și amuzante care erau ca niște licăriri cu durată prevăzută și intensitate supravegheată, aproape întotdeauna simulate și de la care învățai, nu numai să nu spui adevărul, ci și să-l faci să coincidă punct cu punct, atunci când era util, cu minciuna, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un ton cordial, sper că v-ați odihnit, Da, domnule, spuse unul, Da, domnule, spuse celălalt, Atunci să luăm micul dejun, după aceea încercați să vă aranjați, poate că reușim să-l prindem pe tip încă în pat, ar fi amuzant, apropo, ce zi e azi, sâmbătă, azi e sâmbătă, nimeni nu se scoală de dimineață sâmbăta, o să vedeți că o să apară la ușă așa cum sunteți voi acum, în halat și pijama, lipăind din papuci pe coridor și, în consecință, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bună mâncarea? I-am spus eu că dacă vrea să aibă scriitori la masă trebuie să-i hrănească bine. Un sfat admirabil, i-am răspuns. Dar de ce se dă în vânt după scriitori? Dra Waterford dădu din umeri: — Îi găsește amuzanți. Vrea să țină pasul cu moda. Presupun că e destul de simpluță, sărăcuța de ea, și ne socoate pe toți minunați. La urma urmei îi face plăcere să ne invite la prânz și nouă asta nu ne strică deloc. Chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adevăr un soț. Impresia mea este că începuse să se cam îndoiască. Strickland mi-a adresat un ușor hohot de râs - acela pe care îl scot adeseori oamenii pentru a marca o glumă care lor nu li se pare deloc amuzantă -, dar nu mi-a spus nimic. Nou-sosiții au solicitat atenția gazdelor, așa că am fost lăsat singur. Când într-un târziu ne-am adunat cu toții așteptând să fim poftiți în sufragerie am reflectat (în timp ce conversam cu doamna pe care fusesem rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
parlamentarul constatase că nu poate lipsi din Camera Comunelor fusesem invitat eu să-i țin locul. Aerul respectabil al societății nu prevestea nimic bun. Femeile erau prea drăguțe ca să fie bine îmbrăcate și prea sigure pe poziția lor ca să fie amuzante. Bărbații aveau o înfățișare de-a dreptul greoaie. Plutea deasupra tuturor un aer de satisfacție și prosperitate. Toată lumea vorbea mai tare decât ar fi fost firesc, dintr-un fel de dorință instinctivă de a da viață petrecerii, așa că era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
umbră de nesinceritate asupra emoțiilor lor cele mai profunde. Se știa unde locuia Strickland. Partenerul lui de afaceri, într-o scrisoare violentă trimisă la banca lui, îl insultase spunându-i că se ascunde. Iar Strickland, printr-un răspuns cinic și amuzant, îi spusese partenerului exact unde poate să-l găsească. După câte se părea, stătea la un hotel. — N-am auzit niciodată de hotelul ăsta, spuse dna Strickland. Dar Fred îl știe foarte bine. Zice că e foarte scump. Se învineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu același nume la Paris. Mi-a venit în minte gândul că poate Strickland îi jucase o festă partenerului său dându-i această adresă. Nu știu de ce am avut oarecum senzația că poate lui Strickland i s-o fi părut amuzant să aducă un broker furios tocmai la Paris ca să-și bată joc de el trimițându-l la o casă rău famată dintr-o stradă sordidă. Și totuși mi-am zis că poate n-ar fi rău să mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tresărit puțin și apoi brusc a izbucnit într-un hohot de râs. A râs atât de zgomotos, încât clienții aflați prin preajma noastră au întors capul și unii dintre ei au început să râdă la rândul lor. Nu văd ce e amuzant în asta. — Biata Amy! a rânjit el, și pe fața lui s-a așternut un dispreț amarnic. Doamne, ce minte de gâscă pot să aibă femeile! Dragostea! Întotdeauna dragostea. Ele cred că un bărbat le părăsește numai pentru că vrea alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Mi-o puteam închipui trebăluind foarte serios printre cratițe și tigăi, îndeplinindu-și îndatoririle domestice ca pe un ritual, așa încât totul căpăta o semnificație morală. Mi-e greu să presupun că era isteață sau că ar fi putut fi vreodată amuzantă, dar în seriozitatea sa gravă era ceva care-mi stârnea interesul. Felul ei rezervat de a fi era puțin misterios. M-am întrebat de ce s-a căsătorit cu Dirk Stroeve? Deși era englezoaică, nu puteam s-o categorisesc foarte exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
picioarele ei inerte și cu chipul mohorât. — Prefer să ți-o dau ție, îmi spusese întinzându-mi obiectul ambalat în hârtia unui ziar pe a cărui primă pagină era mototolit chipul reginei Suediei. Poți face cu ea ce vrei... Era amuzant ce mi-a spus atunci, iar cuvintele lui mi-au răsunat multă vreme în minte. Ce ai putea să faci cu o carabină? Să cultivi andive, să cânți, să mergi la bal, să-ți cârpești ciorapii cu ea? Carabina e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
făcut bine amânându-mi plecarea, de atâtea ori, ridicând în ultima clipă țeava carabinei lui Gachentard pe care mi-o băgam în gură, în diminețile în care mă simțeam gol pe dinăuntru ca un puț secat. Gustul armei... e chiar amuzant! Limba ți se lipește de țeavă. Simți pișcături. Aromă de vin, roci limpezi. În locul acela se bătuseră niște dihori. Ghearele lor lăsaseră urme: caligrafii și arabescuri, cuvintele unui nebun pe veșmântul de omăt. Cărărui subțiri care se îndepărtau, se încrucișau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în ciuda gerului, a ieșit, ca-n zilele de sărbătoare, toată mulțimea de schilozi: amputații, capetele sparte, trepanații, semi-nebunii, umblând dintr-o tavernă în alta, golind paharele pentru a-și umple inima. La început, după primele lupte, ni s-a părut amuzant să-i vedem sosind pe toți acești flăcăi de vârsta noastră care se întorceau cu chipul remodelat de exploziile obuzelor și trupul ciopârțit de rafalele de armă. Noi stăteam la cald, liniștiți, ducându-ne viețile noastre strâmte. Bineînțeles că auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]