KorAP: Find »[drukola/base=amuzat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...51 >

1,257 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

zâmbi, nepăsătoare, la rându-i, la timpul care, până și în acele clipe de tihnă în jurul unui tort, se prelinge fără susur, fără cadență, fără povară. Va urmări naratorul de peste timp cum la un moment dat femeia aceea doar întoarce amuzată capul, se trage puțin spre dulapul cu pantofi de lângă ușă, lăsând să se strecoare pe lângă ea un bătrân într-un fulgarin alb, cu ochelari negri de orb, cu mâna întinsă în care ține un toiag alb, despicând aerul, pipăindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
ăia. Garantat nu erau. Mai degrabă, m-am domirit eu, cre’ că erau mansoni. Ai auzit de ei, că a ieșit acu’ la libertate și ei și face rânduiala. Mansoneria a venit de schimbă lumea, ordinea, dă cu curățenia...“. Pufni amuzat, așezându-se și umplându-și paharul din proprie inițiativă. „Pă români să-i schimbe? Ordine? Fugi d-aci, coane! Pă român lasă-l să te fure, nu mult, cât apreciezi tu că poți sacrifica la jertfire, adică te faci că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
găurit și cu un portret al lui Ceaușescu, împroșcat cu smoală. Agita steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l ușor amuzat. „Șterge-o!“, mi-a șoptit. „E de jale!“ Îl urmăream cum agita steagul acela. „Or să tragă, dom’le!“, aproape că mi-a strigat. „A ieșit mișcarea întoarsă! S-a ascuns aci, la mine-n casă. Două plotoane, cu aruncătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
tragi de găurești tancu’. Fugi, iese cu tragedie mare!“ Părea că vorbește aiurea. Peste câteva luni ne-am întâlnit iar la „Tic-Tac“. Avea o fundă tricoloră la rever. A ridicat din umeri când am ciocnit halba cu el. Zâmbea nedumerit, amuzat. „Nu-ș’ cum, dar cred că am dat-o în bară și de data asta. M-au zvântat atunci la revoluție în bătaie, când am dat să intru și io-n casă. De atunci, tot așa o țin: o lună acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
cunoaște matoleala... Dar totuși, o felioară de tort. Eu l-am făcut... — Nu-mi place, ce să fac! Se va rezema și ea de bufet. Îi voi întinde țigara să și-o aprindă și pe a ei. Se va feri amuzată, crezând că vreau să fac cine știe ce scamatorii cu afurisita aceea de țigară care tot o pornea spre aragaz. Și eu după ea. — Sunt frântă. N-am dormit de două nopți. — Pentru tortul acesta? — Și pentru el. Azi-dimineață l-am făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

ei părinți și-ar fi slăbit pentru o clipă vigilența. - Dar nu are mai mult de cincisprezece ani! protestă unul dintre ei. - La cinșpe ani ascunde cel mai mare foc Între picioare, fu de părere cel mai vîrstnic dintre ei, amuzat. Mai tîrziu, timpul face ca rugul acela să se stingă Încet-Încet, inevitabil. Cel de-al treilea răspunse probabil ceva hazliu, dar Oberlus nu mai reuși să distingă ce zicea, deși auzi clar hohotul general de rîs pe care-l provocase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-l asculte pe vreunul dintre interlocutorii ei, l-ar fi privit drept În față - văzîndu-l -, cu toate că era evident că se afla departe de locul pînă unde bătea lumina focului. Iar cîteodată, cînd ea izbucnea pe neașteptate În rîs, fericită și amuzată, Oberlus avea senzația că rîsul acela Îi era dedicat mai ales lui, ca și cum ar fi fost vorba despre o provocare la adresa curiozității sale și de o Încercare de a-l obliga să-și părăsească refugiul de lighioană din umbră, făcîndu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Ai auzit doar: să mă Înveți să scriu... Luă pana și Începu să se joace cu ea. Știu că pot să Învăț și Îmi va sluji ca să Îi povestesc lumii ce mi-a făcut și să-i declar război, zîmbi amuzat. În fond și la urma urmei, dacă tot o să mă preschimb În Regele Insulei Hood, s-ar cuveni, ca Rege, să știu să scriu. - Aveți idee ce anume fac spaniolii cu cei care pretind să se Încoroneze regi ai oricărui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Poate că am s-o fac, spuse el. Într-o zi, cînd am să mă socotesc suficient de puternic, o să pun un afiș pe plajă: „Acesta este regatul lui Oberlus. Nimic nu contează aici În afara voinței lui” - zîmbi pe jumătate amuzat, pe jumătate ironic. O să am nevoie de un steag, adăugă. Știi să desenezi? - Puțin. - În cazul ăsta, pictează-mi un steag... Mare și roșu, cu o iguană enormă În centru... Atunci voi avea steagul meu, insula mea și supușii mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nu e la fel de Înspăimîntătoare ca tine... Acum ai un bun prilej ca să te răzbuni... Ucide-l și lasă-mă pe mine În pace! - Un rege nu ucide niciodată cu mîna lui, Îi aminti Oberlus cu o voce foarte liniștită, aproape amuzată. Și trebuie să Încep să mă comport ca un rege. - Rege, tu? se miră francezul. „Regele Iguanelor”, asta ești... Regele focilor, al albatroșilor și al broaștelor-țestoase... Regele, poate, al tuturor dracilor din iad, al tuturor avortonilor care s-au născut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
dezlege Încet. În cele din urmă, o obligă să se Întoarcă și Îi strînse cu putere fața, apucînd-o de bărbie: - Privește-mă! Îi porunci. Îți par cu adevărat o ființă umană, o persoană? - În fața afirmației ei mute și terorizate, rîse amuzat. Cea mai Înspăimîntătoare dintre toate, nu-i așa? Dar tot un om rămîn, pînă la urmă - plescăi din limbă. Nu există decît un singur lucru pe lumea asta care să stîrnească mai multă spaimă decît chipul meu - făcu o pauză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-o tu... Ce așteptai? Să te transformi În Ulise? - Ce știi tu despre Ulise? - Ce știe toată lumea: că era un nebun care a plecat Într-un război de care Îl durea fix În cot, lăsînd singură o femeie minunată - zîmbi, amuzată. Ce-i mai rău este că ea nu a plecat cu primul care i-a ieșit În cale și a rămas pe loc, petrecîndu-și ani de zile așteptîndu-l. - Tu nu l-ai fi așteptat? - Bineînțeles că nu, răspunse ea rapid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Căpitanul ne-a asigurat că un efeminat provoacă mai multe pagube Într-un echipaj decît scorbutul, pentru că pe o balenieră, după șase luni de mers pe mare, pînă și cel mai puternic bărbat poate să cadă În ispită. Îl privi amuzată: - Tu nu ai căzut niciodată? Oberlus rîse la rîndul lui: - Cine ar fi vrut să mă ispitească pe mine, cu fața asta? schimbă tonul. Nici măcar efeminații n-au vrut să aibă de-a face cu mine - făcu o pauză, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

trebui să ciocănesc, mi se părea bizar de amuzant în loc să fie deprimant. În condiții mai apropiate de normal, cu siguranță că Judy și cu mine am fi râs de asta, dar în clipa aceea, lucru deloc surprinzător, nu părea deloc amuzată. —Bună, am zis eu, destul de nepotrivit. Cum îți merge? Privirea speriată dispăru într-o milisecundă și o înlocui expresia ei Ofsted, cum îi spun eu: una de inspector care caută ce e mai rău și care se așteaptă să și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929

ideea prietenului tău, maiorul." ― Abatele Brown? Dar vă înșelați! Noi sîntem ortodocși. Părintele Sachelarie de la Trisfetite va ține slujba... Își mușcă buza și adăugă după o pauză: Am impresia că e o confuzie. Stanley se uită la maior. Acesta explică amuzat: ― Dumnealui se referă la misteriosul abate Brown, colaboratorul Interpolului prin corespondență... ― L-ați invitat aici? Un gest într-adevăr delicat. ― Ne-am permis să ne imaginăm că dumneavoastră sînteți autoarea scrisorilor și că, din modestie, ați apelat la un pseudonim

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
din dreptul gurii și rosti încet: ― Caută-mi, te rog, telefonul Melaniei Lupu. Locotenentul Azimioară îl privi surîzînd: ― Personajul vă obsedează. ― îhî... Dacă aș fi fost mai tânăr mi-e teamă că m-aș fi îndrăgostit de ea. Azimioară examină amuzat chipul maiorului. Fuma dus pe gânduri, ochii înguști zâmbeau. ― Ea, vreți să spuneți... ― Nu, nu, dragul meu, vorbeam despre mine. Încep să cred că olandezul avea dreptate. Pentru Melania, vârsta rămâne un amănunt lipsit de semnificație. Locotenentul își aminti silueta

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
clară! A izbutit în sfârșit să-l detecteze pe abatele Brown. Melania Lupu roși. ― N-ar trebui să râdeți de-o biată bătrână. A fost... a fost o copilărie de care, vă spun sincer, mă jenez. ― Dimpotrivă! Maiorul o măsură amuzat: Aveți toate motivele să fiți mândră. Nu o dată Stanley a afirmat că i-ați scos din impas. ― Englezii sânt oameni politicoși, am susținut-o întotdeauna. Nu trebuie să vă luați după asta. ― Aveți și niște premii în bani care vă

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Mirciulică? ― Ați vrut o probă, spuse Cristescu clătinând capul. O aveți! Bătrâna desfăcu hârtia încet. Rămase cu filmul în palmă și-l privi nedumerită. ― Ce trebuie să fac? Nu știu să umblu cu el... ― Țineți-l în dreptul luminii, zâmbi maiorul amuzat, și derulați-l încet... Destul! Imaginea nu vă spune nimic? Este filmul pe care i I-ați dat lui Raul Ionescu și, mă rog, pentru confecționarea cheii de la grilaj. Când v-ați întors acasă -evident, după ce ați fotografiat sălile muzeului

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
a gurii prea subțiri și a obrazului asimetric, emana un farmec deosebit. Ochii, deschiși, aveau un zâmbet al lor, plin de lumină. Valerica Scurtu îi aruncă o privire de otravă. Tânărul, doar în slip, se apropie alene cu o curiozitate amuzată. Mirosea ușor a lavandă și a încă ceva, nedeslușit. ― Trebuie să chemăm pe cineva, gâfâi Panaitescu îndreptîndu-și spatele. ― Cine-ți vine la 2 noaptea? ― Să închidem în orice caz apa, propuse Grigore Popa. Când vorbea deschidea foarte puțin gura. Cuvintele

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
să aștepți de la ziua de mâine. Ți-e indiferent că trec săptămânile, privești cu ciudă la anii care vin. Își netezi poalele fustei: Mi-ar fi plăcut să trăiesc mai... făcu un gest cu mâna, mai fantezist! Maiorul o examină amuzat: ― Adică? ― Să fac ceva deosebit, zilele să se individualizeze. De pildă lunea, sau miercurea, ori duminica viitoare să nu semene cu cele de săptămâna trecută sau de acum doi ani. Să-mi aducă, să-mi poată aduce o surpriză cât

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
și ca toți bărbații care au depășit 60 de ani, sau aproape toți, îngrozitor de nepoliticos cu femeile. În general, o faună stranie... Mă gândesc mereu: cum rezistă Marin? ― De ce... Cristescu ezită imperceptibil. De ce nu s-a mutat... Doina Popovici râse amuzată. ― Aici vreți să spuneți? De fapt întrebarea sună altfel: De ce nu ne căsătorim? Copilării! Trăim de zece ani împreună și ne simțim admirabil. ― Cu atât mai mult... ― Eu am fost măritată. O experiență tristă, de mult, foarte de mult... M-

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288

avea să vină ziua în care să prezideze și el o comisie de votare, aspirații mai înalte decât aceasta zburaseră pe cerul providenței și nimeni nu se mai mira. Când se întoarse în sală, președintele, pe jumătate necăjit, pe jumătate amuzat, exclamă, Omule, nu era nevoie să vă udați în halul ăsta, Nu are importanță, domnule președinte, spuse membrul comisiei în timp ce-și ștergea bărbia de mâneca sacoului, Ați reușit să vedeți pe cineva, Până unde am ajuns cu privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

mă distrez, nu să mă gândesc mai departe de-atât. Răspunsul ei avea o doză de certitudine fără Înconjur. Lauren se opri din Înotat și se Întoarse, ca să fie cu fața către mine. Așa cum stătea acolo În apă, păru deopotrivă amuzată și hotărâtă când Îmi spuse: Așadar, scopul meu precis, și nu am nici un dubiu În legătură cu el, deoarece este complet lipsit de ambiguitate, este ca Între Ziua Muncii și Ziua Eroilor 1 să fac sex neapărat cu cinci bărbați. Cinci aventuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
zări. — Ia uită-te la mine, zise Tinsley, fără să-și scoată țigara din gură. M-am transformat În Kimora Lee Simmons. Cu look-ul ăsta, pot să agăț mai mulți puști. În cazul ăsta, merită efortul, i-am răspuns, amuzată. Camera asta de toaletă este cel mai mișto loc din tot magazinul. Te rog, am putea să nu ne mai Întoarcem acolo Înăuntru? Chiar mă distrez aici, prostindu-mă cu machiajul, spuse Lauren. O ador pe Phoebe, dar nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
să scape atât de ușor. Nu am nevoie să fiu Înveselită, am zis bosumflată, aprinzând lumina și uitându-mă cu severitate la soțul meu. Atunci de ce te Încrunți În felul ăsta adorabil de morocănos? Întrebă Hunter, părând să fie foarte amuzat. Ce e? Hunter era atât de drăguț, că mi-a fost imposibil să rămân furioasă pe el la nivelul cerut de situație. Ia uită-te la el, cât de minunat arăta, așa cum stătea acolo ghemuit lângă mine, somnoros. L-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]