3,527 matches
-
spre insuficiență renală cronică (IRC) terminală, necesitând terapie de supleere a funcției renale (27); ADPKD se întâlnește la 6-10% din pacienții cu IRC terminală (7, 33). Diagnosticul pozitiv este de obicei ușor la adult: rinichi mari (bilateral) cu chiști multipli, anamneza familială pozitivă și sugestivă pentru o transmitere autosomal dominantă, prezența chiștilor în ficat. Există însă o mare varietate de boli chistice renale (9, 17) genetice sau negenetice care impune un diagnostic diferențial atent, mai ales în două situații: copil cu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
ambele sexe; este posibilă și caracteristică pentru ereditatea autosomal dominantă transmiterea tată fi fiu; (e) persoanele cert sănătoase șgenotip (nn)ț nu transmit boala și au copii sănătoși. Pe baza acestor caracteristici ale transmiterii autosomal dominante s-a stabilit că anamneza familială pozitivă este un criteriu de diagnostic pentru ADPKD (26). Dar lucrurile nu sunt întotdeauna simple și istoricul familial nu este pozitiv în toate familiile indivizilor afectați (în circa 30% din cazuri, anamneza familială de rutină nu identifică alte cazuri
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
transmiterii autosomal dominante s-a stabilit că anamneza familială pozitivă este un criteriu de diagnostic pentru ADPKD (26). Dar lucrurile nu sunt întotdeauna simple și istoricul familial nu este pozitiv în toate familiile indivizilor afectați (în circa 30% din cazuri, anamneza familială de rutină nu identifică alte cazuri de boală). Această situație se poate explica genetic fie prin faptul că boala apare la pacient printr-o mutație germinală nouă produsă (în celulele sexuale) la unul din părinți (sănătos), fie că gena
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
a stabili un diagnostic sau, mai precis, de capacitatea tehnicilor imagistice de a vizualiza chiștii renali. Bear et al. (1995), folosind ultrasonografia ca metodă de diagnostic, au demonstrat că penetranța este aproape 100% la vârsta de 40 de ani și anamneza familială este totdeauna pozitivă (2). Dacă anamneza familială este însă incertă sau negativă, pentru elucidarea situației se va recurge la diagnosticul molecular. Se remarcă faptul că orice bolnav are unul din părinți afectați și boala este prezentă în fiecare generație
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de capacitatea tehnicilor imagistice de a vizualiza chiștii renali. Bear et al. (1995), folosind ultrasonografia ca metodă de diagnostic, au demonstrat că penetranța este aproape 100% la vârsta de 40 de ani și anamneza familială este totdeauna pozitivă (2). Dacă anamneza familială este însă incertă sau negativă, pentru elucidarea situației se va recurge la diagnosticul molecular. Se remarcă faptul că orice bolnav are unul din părinți afectați și boala este prezentă în fiecare generație; sunt afectate, cu o frecvență relativ egală
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Se remarcă faptul că orice bolnav are unul din părinți afectați și boala este prezentă în fiecare generație; sunt afectate, cu o frecvență relativ egală, ambele sexe și se observă transmiterea tatăàfiu; persoanele cert sănătoase nu au copii bolnavi. în anamneza familială se va acorda o atenție specială identificării unor persoane cu ADPKD și anevrisme intracraniene, deoarece există cert o agregare familială particulară a celor două manifestări ale bolii; în aceste familii, anevrismele se pot regăsi la 10-15% din bolnavii cu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
produse de ruperea anevrismelor intracraniene, screeningul presimptomatic la bolnavii cu ADPKD este o acțiune importantă. El este condiționat însă de următorii factori (după Torres, 1998): prevalența anevrismelor intracraniene: 6% la persoanele cu istoric familial negativ și 22% la bonavii cu anamneză familială pozitivă; PUNCȚIE LOMBARĂ (câteva picături dacă <6 ore sau >5 zile după eveniment) pozitivă negativă indice mare de suspiciune pentru hemoragie anevrismală ARM sau CT pozitivă negativă beneficiul și riscul procedurii de screening: 100% beneficiu pentru ARM, dacă anevrismele
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
suferință renală, la care o ecografie abdominală sau renală făcută aleatoriu (pentru diferite motive nonrenale) pune în evidență chiști multipli; persoane sănătoase care au un membru al familiei afectat (screening familial). Pentru a pune diagnosticul de ADPKD se pot folosi: anamneza familială, examinarea fizică, tehnici imagistice, date de laborator și, în cazuri speciale, analiza de înlănțuire genetică (diagnosticul/testarea genotipică), biopsia renală și/sau hepatică. De obicei, se folosesc mai multe metode; alegerea lor depinde de modul de prezentare a bolii
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de laborator și, în cazuri speciale, analiza de înlănțuire genetică (diagnosticul/testarea genotipică), biopsia renală și/sau hepatică. De obicei, se folosesc mai multe metode; alegerea lor depinde de modul de prezentare a bolii, vârsta pacientului, acuratețea necesară (5, 6). Anamneza familială semnalează cazuri de ADPKD în familie și are o valoare deosebită în diagnostic, mai ales la debutul ADPKD. Istoricul familial este însă pozitiv doar în circa 60% din cazuri (4, 5, 9, 12). Explicația nu constă în frecvența crescută
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
suficientă prezența a cel puțin doi chiști, unilateral (!) sau bilateral. între 30-59 de ani se cere prezența a minimum doi chiști în fiecare rinichi, iar peste 60 de ani cel puțin 4 chiști în fiecare rinichi. Subliniem din nou că anamneza familială, rinichii măriți și prezența unor manifestări extrarenale sunt argumente suplimentare de diagnostic. Spre exemplu, la pacienții cu IRC avansată pot apărea chiști multipli dobândiți; această situație este ușor de diferențiat de ADPKD prin faptul că rinichii sunt mici sau
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
unor manifestări extrarenale sunt argumente suplimentare de diagnostic. Spre exemplu, la pacienții cu IRC avansată pot apărea chiști multipli dobândiți; această situație este ușor de diferențiat de ADPKD prin faptul că rinichii sunt mici sau normali, conturul renal este neted, anamneza familială negativă, iar pacienții prezintă o boală renală anterioară, bine definită. Pentru formele PKD2, în care chiștii renali se dezvoltă mai târziu, nu există încă criterii ferme (3). Studiile de înlănțuire genetică.Tehnicile imagistice stabilesc diagnosticul de ADPKD pe baza
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
un istoric familial pozitiv și chiști hepatici, atunci diagnosticul de ADKD este cert. Dificultăți pot apare: la tineri cu risc de boală, dar fără manifestări renale sau extrarenale; în formele cu implicare renală asincronă sau asimetrică; în cazurile în care anamneza familială este incertă sau negativă (4, 9, 12). în toate aceste cazuri se va recurge la proceduri imagistice performante (CT sau MRI) și analize de înlănțuire genică. B) DIAGNOSTICUL PRESIMPTOMATIC Diagnosticul presimptomatic reprezintă identificarea unor persoane sănătoase, purtătoare de genă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
boli negenetice (v. tabelul 1, cap. 1). ADPKD face parte din prima categorie de boli renale chistice ereditare, fiind o afecțiune multisistemică, cu manifestări renale și extrarenale (hepatice, cardiace, vasculare, digestive etc.) (16). Diagnosticul ADPKD se poate intui pe baza anamnezei familiale, a examenului fizic sau a datelor de laborator, dar el se bazează pe explorările imagistice (3). Diagnostic imagistic al ADPKD se poate realiza prin radiografie renală simplă, urografie, pielografie retrogradă, ecografie, computer tomografie și rezonanță magnetică nucleară (12, 13
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
se consideră că prezența a mai mult de cinci chiști în ambii rinichi permite afirmarea diagnosticului de ADPKD (3). Prezența unui număr mai mic de chiști sugerează totuși ADPKD, având în vedere raritatea chiștilor renali simpli la această vârstă. Dacă anamneza familială este pozitivă, diagnosticul poate fi stabilit (evident, cu o anumită rezervă), chiar dacă sunt mai puțini chiști, prezența lor este unilaterală sau dacă există un aspect ecografic neomogen (sugestiv pentru chiști mici); la copiii cu risc de a fi purtători
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
ADPKD și ARPKD se poate face prin multiple caractere clinice și imagistice (tabel 1 și 2), deși nici o caracteristică unică nu este diagnostică, iar uneori cele două forme pot fi indistinctibile. Cel mai util element de diagnostic diferențial este o anamneză familială completă. Părinții și frații mai mari vor fi examinați ecografic (și/sau prin CT) renal și hepatic cu multă atenție. Dacă părinții copilului afectat de PKD sunt sub 30 de ani, vor fi examinați și bunicii. Prezența modificărilor chistice
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
ce va include un nefrolog, un genetician și un psiholog. Etapa crucială în realizarea sfatului genetic este stabilirea unui diagnostic precis de boală; acesta condiționează corectitudinea evaluării riscului genetic. Se va avea în vedere nu numai diagnosticul afecțiunii (realizat prin anamneză, examen fizic, investigații specifice) și caracterul ei genetic, ci și fenomenul de heterogenitate genetică care poate complica stabilirea riscului de apariție sau de recurență a bolii. în principiu este vorba de manifestări clinice (fenotipice) identice sau foarte asemănătoare produse de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
poate complica stabilirea riscului de apariție sau de recurență a bolii. în principiu este vorba de manifestări clinice (fenotipice) identice sau foarte asemănătoare produse de mutații diferite, care se pot transmite uneori diferit (autosomal dominant, recesiv sau legat de X). Anamneza familială și eventual diagnosticul genotipic, la nivel de ADN, pot tranșa problema. în ADPKD, diagnosticul clinic și imagistic sunt bine codificate și, împreună cu anamneza familială, permit un diagnostic precis (vezi cap. 8). Există o heterogenitate genetică evidentă (vezi cap. 3
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de mutații diferite, care se pot transmite uneori diferit (autosomal dominant, recesiv sau legat de X). Anamneza familială și eventual diagnosticul genotipic, la nivel de ADN, pot tranșa problema. în ADPKD, diagnosticul clinic și imagistic sunt bine codificate și, împreună cu anamneza familială, permit un diagnostic precis (vezi cap. 8). Există o heterogenitate genetică evidentă (vezi cap. 3), dar toate mutațiile în cele trei tipuri distincte de gene PKD1, PKD2, PKD3 se transmit identic, autosomal dominant. Din punctul de vedere al practicii
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
mai benign al bolii produse de mutațiile genei PKD2, în special din perspectiva evoluției mai lente spre IRC. Dacă există posibilități tehnice, este util a se stabili la probant (primul caz de boală în familie) tipul genetic de ADPKD (16). Anamneza familială este foarte importantă și necesită o atenție deosebită, o tehnică impecabilă și multă răbdare. Evident, după primul moment al consemnării antecedentelor eredo-familiale cu ocazia întocmirii foii de observație, istoricul familial se va relua după stabilirea diagnosticului cert de ADPKD
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
1) și se va propune un diagnostic prenatal. O ultimă problemă este screeningul pentru anevrisme intracerebrale în ADPKD; toți autorii sunt de acord că această acțiune, cu multe dificultăți și riscuri, va fi rezervată numai pentru bolnavii care au o anamneză familială sugestivă pentru anevrisme cerebrale (12, 13). C) DIAGNOSTICUL PRENATAL Diagnosticul prenatal se va face prin analiza genetică a ADN-ului celulelor fetale, extrase prin biopsie de trofoblast (săptămâna 9) sau amniocenteză (săptămâna 14). Prezența genei mutante la făt implică
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
genetic la Centrul de Patologie genetică, Iași. Din perspectiva datelor discutate în acest capitol, se pot sintetiza și ordona didactic următoarele acțiuni și probleme pe care le pune ADPKD în contextul specific al familiei pacientului S.A. (caz proband II-1). 1. Anamneza familială relevă că tatăl pacientului (I-1) a decedat la 45 ani (!) de un accident vascular cerebral (?), fără a se știe hipertensiv sau renal; mama (I-2), o soră (II-3) și cei trei copii ai pacientului (III-2, III-3, III-5) sunt
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
cm pot fi identificați prin tomografie computerizată sau RMN. Diagnosticul ADPKD este ușor de stabilit atunci când pacientul prezintă dureri în flancuri, rinichi mari cu chiști multipli și bilaterali, eventual chiști în alte organe (ficat, pancreas, splină) și, mai ales, o anamneză familială pozitivă. Diagnosticul se bazează, în esență, pe ecografie (mai rar UIV sau CT). Până în jurul anilor 1991, criteriile standard de diagnostic cereau implicarea bilaterală a rinichilor, cu un număr minim total de 3-5 chiști. Aceste criterii sunt considerate astăzi
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
unor manifestări extrarenale sunt argumente suplimentare de diagnostic. Spre exemplu, la pacienții cu IRC avansată pot apărea chiști multipli dobândiți; această situație este ușor de diferențiat de ADPKD prin faptul că rinichii sunt mici sau normali, conturul renal este neted, anamneza familială negativă, iar pacienții prezintă o boală renală anterioară, bine definită. O situație particulară o reprezintă cazurile adulților tineri cu chiști renali, dar cu manifestări clinice mai reduse (de exemplu, hematurie) și fără istoric familial pozitiv. Explicații posibile: familii care
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
realiza la orice vârstă, dar este de preferat să se facă la persoane peste 20 de ani, având în vedere faptul că debutul clinic al bolii este relativ rar la copii și adolescenți; excepție fac familiile unde se evidențiază prin anamneză familială fenomenul de anticipație, adică debutul mai precoce al IRC (cu 5-10 ani) în fiecare generație. Se folosește mai întâi ecografia renală, care poate evidenția chiștii cu mărimea de 1-1,5 cm și eventual CT care vizualizează chiști mai mici
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
curent la acest grup de pacienți (10) ( figura 28.1). b) grup 2 cu disfuncție ventriculară în grade variabile, de la un ventricul relativ normal, la unul cu disfuncție moderată sau severă. Majoritatea pacienților beneficiază de revascularizare, remodelare valvulară sau protezare. Anamneza și examenul clinic detaliat sunt esențiale în determinarea duratei simptomelor, prezenței anginei și limitărilor funcționale. Deși angina este un indicator al ischemiei și disfuncției miocardice care ar putea beneficia potențial de revascularizare, o entitate aparte o constituie ischemia silențioasă la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91945_a_92440]