1,142 matches
-
sistem fiind doar stimulente pentru a preveni apariția unei alte puteri hegemonice. Statele folosesc modelul rațional de luare a deciziilor prin obținerea și aplicarea informațiilor complete și exacte, statul fiind suveran și ghidat de un interes național. Sistemul internațional este anarhic, neexistând nicio autoritate internațională sau o putere divină, astfel statele sunt lăsate pe cont propriu pentru a-și asigura propria securitate. Realiștii consideră că statele suverane sunt principalii actori ai sistemului internațional, o atenție specială fiind acordată competențelor căci acestea
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
este o teorie care se actualizează constant. Discursul realist poate fi valabil în sensul aplicării lui. După încheierea Războiului Rece, gânditorii realismului politic interpretează altfel dinamică internațională, făcându-și apariția "neorealismul" sau "realismul structural". Realismul clasic are în vedere natura anarhică a sistemului, elementul central fiind statul-națiune. Neorealiștii susțin că nu de la natură rea a omului pornesc problemele sistemului, ci de la structura sa. Această viziune structurală a realismului a fost alimentată de modificările de după încheierea Războiului Rece, un îndemn de a
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
primare au fost exprimate în scrieri anterioare: Realismul a devenit un nou simț al realității după cel de-al doilea război mondial. Ideile centrale sunt lupta pentru maximizarea puterii, statele suverane sunt principalii actori, nu există autoritate superioară, sistemul este anarhic, acțiunile statelor au la baza natura umană care este egoistă și nu poate fi schmbata, prioritatea securității, lupta pentru supraviețuire. Hans Morgenthau este părintele fondator al realismului, fiind unul dintre primii teoriticieni care a dat formă clară acestui model de
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
teoriei clasice a realismului: Reprezentanți ai realismului clasic sunt: Marile puteri sunt actorii principali în politică internațională ce caută să atingă maximumul de putere și obținerea unei hegemonii pasive. Tensiunea legată de securitate dintre marile puteri se datorează sistemului internațional anarhic și nu naturii umane, după cum afirmă Morgenthau. În lucrarea lui John Mearsheimer-"Tragedia politicii marilor puteri", se susține că puterile, pentru a obține autoritatea, trebuie să obțină hegemonia. Sunt patru optiuni pentru intarirea statului: Aliantele pot fi : Pentru Stephen Walt
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
trebuie urmate de state completând astfel rolul jucat de "balancer" Statele trebuie să dețină informații ample și pretinente cu privire la motivația, obiectivele și capabilitățile celorlalte state. "„Politica balanței puterii prevaleaeză ori de câte ori două și numai două cerințe sunt îndeplinite: ordinea să fie anarhică și populată cu entități care doresc să supraviețuiască.”" (Waltz) Condiții adiționale: Unipolaritatea: -în 1945, SUA aveau un PIB egal cu jumătate din PIB-ul combinat al tuturor națiunilor lumii. SUA erau singura putere care deținea arma atomică Bipolaritatea: Distribuția bipolară
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
-ul, fenomen care se sustrage mainstreamului, fie și cel al literaturii SF, este urmărit că gest anarhic. Prezentul articol pornește de la lizibilitatea să socială pentru a îl urmări că act estetic ce reunește un status al ființei care se confruntă cu redefinirea coordonatelor sale esențiale: subiectivitate, timp, spațiu. Zona ficționalului - din perspectiva fragmentaristă - va fi cu atat
Cyberpunk () [Corola-website/Science/302951_a_304280]
-
Autorului multiplicat în text, ca imagine a disoluției sale. O dată cu acest fenomen se destramă liniaritatea, centralitatea, ierarhiile și se întrevede un apetit crescut pentru discursurile marginale. -ul este un fenomen de contracultură, dar mai mult decât atât este un gest anarhic. Cultură a “delirului”(Paul Virilio), forma a artei de a răspunde tehnologiei, chiar formă revoluționară, dedicată destrămării oricărui liant ce semnalează realitatea drep consensus, cyberpunk-ul se vrea o manieră de blocaj în fața controlului de masă. Este “the illigitimate child of
Cyberpunk () [Corola-website/Science/302951_a_304280]
-
și nu este nevoie decât ca aceste presupuneri inițiale să fie lărgite prin presupuneri suplimentare falsificabile, pentru a ajunge la o teorie completă falsificabilă. ""Structura revoluțiilor științifice"" a lui Kuhn, metodologia programelor de cercetare științifică a lui Lakatos și teoria anarhică a cunoașterii dezvoltată de Feyerabend sunt de asemenea premise ale cercetării științifice moderne (Karin Knorr-Cetina, Bruno Latour), care urmărește să cerceteze comportamentul de cercetare real al savanților în laborator și în afara lui. Astfel, datele obținute prin această observare și analiză
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
loc central în viziunea lui Kuhn îl ocupă incomensurabilitatea. Paradigmele științifice sunt incomensurabile, deci incomparabile. Prin urmare,nu putem vorbi despre adevăr decât referindu-ne la o anume paradigmă. Paul Feyerabend cu expresia sa "Anything Goes!" a lansat un apel anarhic împortiva constrângerii metodice (lucrarea sa "Against Method"). Atât Kuhn cât și Feyerabend au fost de părere că observațiile sunt "încărcate cu teorii" ("theoriebeladen") Deși principiul falsifibialității propus de Popper este util pentru a deosebi discipline științifice autentice de pseudoștiințe (cum
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
Mistero Buffo. În anni '70, Dario Fo se declară de partea unor organizații extraparlamentare și fondă colectivul "La Comune" prin intermediul căruia încercă, cu mare pasiune, să stimuleze teatrul d"de stradă". 1970 este anul premierei spectacolului Moartea accidentală a unui anarhic. În această perioadă Fo și soția, Franca Rame, vor reveni în televiziune pentru un ciclu intitulat " Teatrul lui Dario Fo". Această serie îl va face să fie cunoscut și apreciat de marele public. TItlurile propuse sunt: "Mistero Buffo", care deschide
Dario Fo () [Corola-website/Science/304654_a_305983]
-
fie admisă în Uniunea Sovietică ca a 16-a republică unională. Leonid Brejnev a respins această cerere. Deși Jivkov nu a fost un despot stalinist, în 1981, când a împlinit 70 de ani, regimul său devenea din ce în ce mai corupt, autocratic și anarhic. Această caracterizare este ilustrată cel mai bine de o bizară campanie de persecutare a minorității turce (care reprezenta aproximativ 10% din populație), ai cărei membri au fost obligați să adopte nume bulgărești. Mulți dintre ei au fugit în Turcia, iar
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
pregătea pare să însemne că a fost vorba despre o provocare. Crezând că Dej intenționa să critice abuzurile staliniste, Jar și-a permis să fie deosebit de îndrăzneț. A urmat însă riposta conducerii partidului, iar Jar a fost condamnat pentru spirit anarhic și mic burghez. Pentru că nu au luat „poziție față de ieșirea provocatoare a lui Jar“, Mihail Davidoglu (dramaturg) și Ion Vitner (critic literar) au fost sancționați cu vot de blam. La scurtă vreme după ce i s-a retras statutul de membru
Alexandru Jar () [Corola-website/Science/304044_a_305373]
-
1957, Doncea a îndeplinit funcția de ministru al colectărilor în Guvernul Chivu Stoica (1). La Plenara CC a PMR din 9-13 iunie 1958 a fost scos din conducerea Partidului Muncitoresc Român, fiind acuzat de activitate antipartinică, fracționism, revizionism și „concepții anarhice”, împreună cu alți lideri comuniști: Grigore Răceanu, Ovidiu Șandru, Eugen Genad, Heinrich Genad, Ion Drancă, Constantin Moflic, Ștefan Pavel, Vasile Bîgu, Vasile Negoiță și Iacob Coțoveanu. Ei au fost acuzați de Gheorghiu-Dej și Gheorghe Vasilichi (susținuți, între alții, de Vasile Vîlcu
Constantin Doncea () [Corola-website/Science/311672_a_313001]
-
cel mai mic rău moral. Olbricht le-a prezentat lui Tresckow și Stauffenberg o nouă strategie a loviturii de stat. Armata de rezervă avea un plan de acțiune numit Operațiunea "Valkiria", care urma să fie declanșată în cazul izbucnirii mișcări anarhice din cauza bombardamentelor aliate sau în cazul unei răscoale de proporții a muncitorilor străini care prestatu muncă forțată în industria germană. Olbricht a sugerat că planul operațional putea fi folosit pentru mobilizarea Armatei de Rezervă, care ar fi putut prelua controlul
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
mai continue și pleacă de pe scenă. Totuși, pe măsură ce acumulau material pentru spectacol, Pitonii l-au văzut pe unul dintre eroii lor colectivi, Spike Milligan, înregistrându-și noua emisiune „Q5” (1969). Nu numai că acea emisiune era cea mai ireverentă și anarhică de până atunci, dar Milligan deseori renunța la sketchuri pe când erau doar la jumătate, plecând pur și simplu de pe scenă (murmurând deseori „Eu am scris asta ?”). Devenise clar că noua emisiune nu va părea atât de originală, și în special
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
străzile din jur fuseseră blocate. Coloana de manifestanți a devenit mai agitată și de la colinde de Crăciun s-a ajuns să se strige "Libertate, libertate pentru studenți". Acțiunea studenților a fost calificată de conducerea de partid ca o manifestare huliganică, anarhică. La 26 decembrie a fost convocată o ședință a Biroului Uniunii Tineretului Comunist (UTC), unde Ion Iliescu, la acea dată prim-secretar al UTC și Ministru al Tineretului a prezentat o informare. Descriind sumar desfășurarea manifestației, Ion Iliescu a arătat
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
infracțiuni sau rezolvă cazuri în care este încălcată legea, prinde infractori și îi dă pe mâna justiției, protejează și ajută populația. În timpul ducerii la îndeplinire a acestor misiuni, polițiștii desfășoară și alte activități, precum dirijarea traficului, controlarea grupurilor cu comportament anarhic, investigarea crimelor și a altor infracțiuni grave. În momentele în care se declară stare de urgență, li se poate cere să adăpostească și să protejeze victimelor incendiilor, ale inundațiilor sau ale altor dezastre. Există cel puțin o forță de poliție
Poliție () [Corola-website/Science/314814_a_316143]
-
de science fiction. MacLeod s-a născut în Stornoway. A absolvit cursurile universității din Glasgow cu specializare în zoologie și a lucrat ca programator IT. Teza lui de masterat tratează biomecanica. Romanele sale analizează deseori ideile politice socialiste, comuniste și anarhice (MacLeod însuși a fost un activist de stânga în anii '70 și începutul anilor '80), precum și filozofia capitalismului anarhic sau a libert arianismului economic extrem. Temele tehnice se referă la teoria singularității, a evoluției culturale divergente și a trans- și
Ken MacLeod () [Corola-website/Science/322911_a_324240]
-
și a lucrat ca programator IT. Teza lui de masterat tratează biomecanica. Romanele sale analizează deseori ideile politice socialiste, comuniste și anarhice (MacLeod însuși a fost un activist de stânga în anii '70 și începutul anilor '80), precum și filozofia capitalismului anarhic sau a libert arianismului economic extrem. Temele tehnice se referă la teoria singularității, a evoluției culturale divergente și a trans- și post-humanismului (civilizația "fără" sau "după" oameni). MacLeod poate fi descris drept un socialist tehno-utopic deși, spre deosebire de majoritatea scriitorilor de
Ken MacLeod () [Corola-website/Science/322911_a_324240]
-
uluiască” pe burghezii bogați prin ieșiri îndrăznețe, având un potențial subversiv pe care autorul nu doar că nu îl contestă, dar îl și scoate în evidență. Pentru că apoi să completeze: ”aceste eșiri ale pictorilor nu reprezentau altceva decât o revoltă anarhica, făcută stând în genunchi. Pictorul rămânea dependent de sacul de aur, de legile pieței capitaliste. El trebuia tot timpul să inventeze ceva nou, ceva care epatează pentru a stârni discuții și gălăgie, pentru a-și face reclamă, pentru a atrage
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
rechiziționări în zonele producătoare de cereale din nord, să ocupe o treime din oamenii săi, să participe la sălbatica reprimare a revoltei federaliste din Lyon și să participe la descreștinare. Comitetul salvării naționale nu a agreat armatele revoluționare pentru că erau anarhice și nu se supuneau autorităților și pentru că generau opoziție față de revoluție prin metode brutale. În iulie, Convenția a cedat presiunii populare exercitate de Roux și de sanculoți, votând legea care pedepsea cu moartea stocarea de alimente. Negustorii au refuzat sa
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
chiar Samsa, într-o existență anterioară metamorfozei, și tatăl acestuia. În eseul "Franz Kafka sau Thomas Mann?", filozoful marxist György Lukács afirmă că proza angoasantă a lui Kafka « demonizează » capitalismul habsburgic. Unii biografi și critici îi atribuie lui Kafka idei anarhice. Scriitorul ar fi participat de câteva ori la întrunirile unui grup de anarhiști cehi, "Klub Mladých" ("Clubul Tinerilor"), cu doctrină anticlericală și antimilitaristă. Un scurt memento din jurnal, « Să nu uiți de Kropotkin! » îi trădează interesul pentru filozoful anarhist Piotr
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
mod oficial la 6 februarie 1916. În conformitate cu manifestul Dada, mișcarea nu ar trebui să se numească Dadaism, având oroare de cuvintele terminate în "-ism", cu atât mai puțin să fie considerată o mișcare artistică. Curent cultural și artistic nonconformist și anarhic îndreptat împotriva rutinei în viață, gândire și artă, dezvoltat plenar între 1916 și 1923 și înființat în Zürich la 6 februarie 1916 de poetul de origine română Tristan Tzara, căruia i s-au alăturat, la început, scriitorii Hugo Ball și
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
de modele științfice, de mașini. Constructiviștii au fost importanți inovatori, au utilizat materiale industriale (plastic, sticlă, oțel) acestea nefiind modelate sau sculptate, ci mai degrabă compuse, s-au realizat structuri scheletice în locul tradiționalului complex compact de statui. Dadaiștii cu înclinație anarhică au rupt radical orice legatură cu tradițiile, au creat voit compoziții „antiartă” provocatoare de scandal, de exemplu „asamblări” realizate din obiecte alese întâmplător sau din deșeuri. Multe gesturi dadaiste, care mai demult au avut drept scop iritarea cetățenilor, au reapărut
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
din nou în pragul unui război civil. Profitând de situația grea a țării, Dušan i-a răpit Thessalia. Ioan VI a început o luptă activă împotriva forțelor descentralizatoare, care se încuibaseră în mediul clasei dominante a Imperiului, datorită moravurilor feudale anarhice. Nemulțumiții au trecut, din tabăra lui, în cea a opoziției, grupându-se în jurul tânărului Ioan V Paleologul. În anul 1352, Paleogul s-a răsculat, revendicând domeniul fiului împăratului Matei-Adrianopolul. Printr-o manevră abilă, Ioan Cantacuzino a încercat să evite conflictul
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]