KorAP: Find »[drukola/base=anatomic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...200 >

4,997 matches

Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494

celor ce se află la începutul carierei didactice, al celor ce intenționează să o îmbrățișeze, precum și al celor ce diriguiesc politica educațională. Dotare nativă Fiecare om moștenește la naștere o zestre ereditară mai mare sau mai mică alcătuită din particularități anatomice și fiziologice ale analizatorilor sau ale sistemului nervos, din predispoziții sau din unele conformații structurale ale unor organe ori aparate. Pe baza acestora prin exersare și educație adecvată de la caz la caz se formează aptitudinile. Dacă ne referim, de exemplu

Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374

500 C feed back - contracararea unei deveniri a unui sistem prin intervenția compensatorie a unor factori intrinseci acestuia dar consecutivi acțiunii altor factori, proprii (direct) acelui sistem, în scopul menținerii unei homeostazii filogenie - formă „primitivă“ a ontogeniei, care reprezintă evoluția - anatomică, biochimică, fiziologică, acțiunea asupra mediului exterior etc. - manifestării formelor de viață succesive; este reprezentată de specii încă existente sau fosile, dar situate pe așa-numitul fillum evolutiv fotoautotrof - v. autotrof flagelat - reprezentant al unei clase de protozoare, caracterizat prin prezența

Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan (2010) [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
acvatici cât și tereștri nișă ecologică - subdiviziune a ecosistemului într’o viziune „celulară“, la nivelul căreia se stabilește compatibilitatea dinamică între condițiile particulare oferite de biotop și componenta corespunzătoare a biocenozei ontogenie - evoluția, în timpul vieții unui organism, a manifestării sale anatomice, biochimice, fiziologice, asupra mediului exterior; există o regulă: „ontogenia repetă filogenia“ ordin - v. sistematică OX - oxidant, în sens relativ, ca extremă oxidantă a domeniului de rH propriu unui proces la care se face referire p(H2) - presiunea parțială (a hidrogenului

Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan (2010) [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331

1969). În toate aceste lucrări se întâlnesc date sumare referitoare la structura organelor cu formațiuni secretoare, accentul cazând pe structura, frecvența și localizarea perilor secretori ori a canalelor secretoare. În literatura română de specialitate a fost publicat recent (1998) Atlasul anatomic al plantelor medicinale, de către Toma și Rugină; între cele 128 specii analizate se citează și specii de care ne ocupăm în prezenta lucrare, dar este prezentată doar structura de la plantele mature, la un singur nivel al fiecărui organ vegetativ, fără

Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
1998), Bosabalides și Tsekos (1982); ultimii autori urmăresc stadiile de dezvoltare a perilor secretori cu glanda octocelulară de la Origanum dictamnus, evidențiind în același timp și modificările ultrastructurale ce au loc în timpul diferențierii, corelate cu activitatea secretoare. Pe lângă alte aspecte histo anatomice, formațiunile secretoare sunt luate în atenție de Toma și Toniuc (1976), atunci când autorii cercetează speciile de Lycopus L. din România. În literatura de specialitate care ne-a stat la dispoziție am întâlnit puține lucrări referitoare la specii ale genului Salvia

Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
subfamilii (Sayeeduddin și Moinuddin, 1939). La noi în țară, Rugină și Toma (1989) publică un studiu referitor la structura organelor vegetative de la mai multe specii de compozee medicinale, fără să analizeze și specia luată de noi în studiu. Dintre lucrările anatomice referitoare la alte genuri de compozee, menționăm pe cele elaborate de Drurry și Watson (1965), Tiwari și Sahuo (1980), Carlquist (1958), toate abordând mai cu seamă structura perilor tectori și secretori. La noi, Burduja și Rugină publică, în 1968, un

Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
referitor la Cichorium intybus, ocupându se comparativ de structura unor exemplare normale și anormale. Puține lucrări se referă în mod special la genul Chrysanthemum. Între acestea menționam pe cea publicată de Popham și Chan (1950), în care sunt studiate zonele anatomice și stadiile de diferențiere a tulpinii la Chrysanthemum morifolium, Toma și colab. (1985) când sunt analizate comparativ diferite soiuri ornamentale de crizanteme. Parcurgând lucrările amintite mai sus, unele "in extenso", altele sub formă de rezumat, unele direct, altele prin intermediul unor

Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
căilor respiratorii superioare și ca antidiareic. Uleiul volatil ca atare este foarte toxic; are utilizări în industria cosmetică și în parfumerie. III. MATERIAL ȘI METODE DE LUCRU III. 1. Materialul și metodele folosite în cercetările histo-anatomice În vederea realizării cercetărilor histo anatomice și morfologice prezentate în această lucrare, am utilizat material biologic de proveniențe diferite, colectate în anumite stadii de dezvoltare ontogenetică. Pentru urmărirea proceselor de histogeneză și organogeneză am analizat secțiuni realizate la niveluri diferite prin organele vegetative, atât de la plantule

Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
Materialul biologic luat în studiu este reprezentat de: • plantule și plante mature de Salvia officinalis L; atât semințele din care am obținut plantule, cât și planta matură provin de la Grădina Botanică din lași; În vederea cercetării din punct de vedere histo anatomic materialul vegetal a fost fixat și conservat în mod diferit, în funcție de vârsta acestuia și modul de prelucrare ulterior: • plantulele și inflorescențele sau florile au fost fixate mai întâi în fixatorul Bouin (acid picric în soluție apoasă saturată 75 ml, formol

Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
papile, cu rol secretor. CONCLUZII În lucrarea de față am urmărit caracterizarea cât mai completă, din punct de vedere histo-anatomic și ultrastructural a speciei de plante medicinale și aromatice luată în studiu, Salvia officinalis L. Unele dintre rezultatele investigațiilor histo anatomice au confirmat date din literatura de specialitate referitoare la specia Salvia officinalis L.; altele vin să completeze informațiile, de altfel destul de sumare, pe care le-am întâlnit în literatura consultată și care privesc strict problemele de care ne-am ocupat

Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
vegetale. Plantes superieures. 1. Appareil vegetatif, (ed. 4), Ed. Masson, Paris 31. GOSTIN I., TOMA C., 2000 Seedling anatomy in Hyssopus officinalis L, Acta Horti Botanici Bucurestiensis, voi. 28: 5-15 32. GOSTIN I., TOMA C., 2000 Date de ordin histo anatomic referitoare la Chrysanthemum balsamita L., Lucr. șt. Univ. agron. și med. vet. lași, ser. Hortic, 43: 33. GRIMM A. H., 1904Beitrage zur vergleichenden Anatomie der Compositenblater, Diss., Kiel (cf. Metcalfe și Chalk, 1972) 34. GRINȚESCU I., 1985 Botanica (ed. II

Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
U-2, Ed. Univ. "Al. I. Cuza" lași 97. TOMA C, TONIUC A., 1976 Contribuții la studiul histoanatomic al speciilor de Lycopus L. din România, Peuce (rev. Muz. "Delta Dunării" Tulcea), 5: 297303 98. TOMA C, NIȚĂ M., 1982 Observații histo anatomice asupra unor clone de levănțică (Lavandula angustifolia Mill.), An. șt. Univ. lași, s. II a (Biol.), 28: 2327 99. TOMA C, NIȚĂ M., 1985 Structura și ultrastructura țesuturilor vegetale, în: Probleme actuale de biologie, II : 90-129 București 100. TOMA C

Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
Corola-publishinghouse/Science/736_a_1036

Introducere: Obținerea și menținerea unui abord venos central fără complicații tehnice reprezintă o necesitate pentru asistarea pacientului critic, dar și un deziderat uneori greu de obținut în practica clinică. Ultrasonografia oferă oportunitatea vizualizării reperelor anatomice și a ghidării tehnicii, reducând astfel incidența accidentelor și a eșecurilor de cateterizare. În 2001 s-au emis guideline-urile Colegiului American al Medicilor de Urgență (ACEPĂ, care recomandă utilizarea ultrasonografiei pentru ghidarea procedurilor minim invazive. National Institute for Clinical Excellence

APORTUL ULTRASONOGRAFIEI ÎN OPTIMIZAREA ABORDULUI VENOS CENTRAL LA PACIENTUL CRITIC. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Adela Golea, Mihaela Pasc, Gabriela Hollany, Dan Nour, Daniela Mitrofan, Ioana Bența (2010) [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1036]
un alt medic de urgență cu experiență practică în abordul venos central și noțiuni de ecoghidare ultrasonografică. S-au evaluat anatomia regiunii, traiectul de abord, numărul de pasaje până la abordul definitiv, complicațiile apărute. Rezultate: Examinarea preintervențională a decelat: 3 variații anatomice ale venei jugulare interne (vjiă; prezența trombozei vji la 2 pacienți; existența de mase ganglionare compresive laterocervicale la o pacientă. La cei cu aspect de contrast spontan în vji s-a observat prezența trombozei la a doua tentativă de canulare

APORTUL ULTRASONOGRAFIEI ÎN OPTIMIZAREA ABORDULUI VENOS CENTRAL LA PACIENTUL CRITIC. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Adela Golea, Mihaela Pasc, Gabriela Hollany, Dan Nour, Daniela Mitrofan, Ioana Bența (2010) [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1036]
Corola-publishinghouse/Science/751_a_1180

combustie, datorită atingerii pragului de ardere a compușilor organici și este folosită în sterilizarea unor instrumente din metal sau sticlă în laboratorul de microbiologie. 1.2.1.1.2. Incinerarea (arderea) Este o metodă de distrugere a materialelor infectate, piese anatomice, animale de experiență. Se obține practic distrugerea oricăror produși organici, deci și distrugerea materialelor ce au fost supuse sterilizării. Metoda este larg folosită pentru deșeurile considerate cu risc biologic, astfel încât toate spitalele au crematorii destinate acestui scop. 1.2.1

Capitolul 1: ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Gabriel Dimofte (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1180]
Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206

crescută, cunoașterea lor fiind necesară, inclusiv cu titlu de profilaxie în cadrul educației sanitare. Mâna, prin complexitatea sa anatomicofuncțională indispensabilă desfășurării unei activități normale, este unul dintre segmentele cele mai expuse la agresiunea traumatică și infecțioasă. La aceasta se adaugă particularitățile anatomice ale regiunii infecția căpătând uneori aspecte de o gravitate deosebită, dificil de tratat ,cu sechele funcționale importante greu recuperabile chiar prin procedee de chirurgie plastică și reconstructivă. 10.1.1. CLASIFICARE a. Din punct de vedere al reacției tisulare la

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
fază intervenția chirurgicală fiind contraindicată; supurația, caracterizată prin apariția puroiului, necesitând obligatoriu incizie și drenaj. b. În funcție de topografia lor la nivelul mâinii, infecțiile se împart în: panariții, incluzând infecțiile digitale; flegmoane ale mâinii, cu interesarea uneia sau mai multor loje anatomice. Panarițiile se clasifică după localizare și profunzime (Fig.10.1): din punct de vedere al localizării, panarițiile pot interesa fața dorsală sau palmară a oricărei falange (proximale, mijlocii sau distale); în funcție de profunzimea lor, panarițiile sunt (Tabel 10.1): superficiale, subcutanate

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
mai frecventă asociere fiind: Staphylococcus aureus + Streptococ β-hemolitic + E.colli. După mai multe zile de administrare a unor doze mari de antibiotice, mai ales în combinație, se poate produce suprainfecția fungică [3]. 10.1.2.2. Factori favorizanți: a. Particularitățile anatomice ale regiunii: vascularizația precară a unor structuri: tendoane, articulații, zona periunghială; vascularizație de tip terminal, fără posibilități de compensare-la nivelul pulpei degetelor; 200 țesutul celular subcutanat reprezintă calea de comunicare între palmă, degete și fața dorsală a mâinii; apariția edemului

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
importante. Sub tratament corect, evoluția este spre vindecare sechelele nefiind totuși excluse. În absența tratamentului pot apărea următoarele complicații: a. Difuziunea loco-regională a infecției cu: afectarea structurilor profunde: tendoane (tenosinovite), osteo-articulare (osteomielite, osteoartrite), nervoase; extinderea infecției la nivelul altor spații anatomice ale mâinii și spre antebraț; adenite acute, adenoflegmoane. b. Diseminări hematogene cu însămânțări microbiene la distanță. c. Complicații tardive. După „răcirea” procesului inflamator pot rămâne retracții aponevrotice și tendinoase, anchiloze, tulburări de sensibilitate cu afectare gravă a funcționalității. 10.1

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
ridicat la zenit, diminuând astfel gradul de umplere vasculară, după care manșeta se umflă până la o presiune de circa 250 mm Hg. Prin această metodă, sângerarea în timpul intervenției va fi minimă oferind o bună lumină asupra leziunii și a structurilor anatomice importante. Bineînțeles, dacă intervenția are tendință la prelungire, se va renunța la această chirurgie curată având în vedere ischemia care poate agrava leziunile deja existente. intervenția propriu-zisă constă în incizie și drenaj. Acestea sunt în funcție de leziune fiind descrise ulterior pentru

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
migrarea infecției în profunzime, distrugând periostul cu compromiterea vascularizației osoase, rezultând o necroză ischemică asociată cu necroză septică. Poate surveni și după o fractură deschisă. Se poate localiza la orice nivel, dar mai frecvent la falanga distală, favorizat de particularitățile anatomice ale acesteia. Clinic se constată deformarea falangei, tegumente violacei, fistulă trenantă. Evoluția mai lungă după un panarițiu subcutanat sau superficial, explorarea traiectului fistulos care conduce la os, precum și radiografia în cel puțin două incidențe, stabilesc diagnosticul. Semiologia radiologică include următoarele

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
colecții etajate care trebuie abordate separat prin incizii suplimentare. 10.3. FLEGMOANELE MÂINII Flegmoanele mâinii sunt infecții dezvoltate în regiunea delimitată de pliul de flexie al pumnului și pliul de flexie digito-palmară, în spații delimitate prin septuri fibroase constituind loje anatomice. Majoritatea sunt grave, necesitând internarea într-un serviciu chirurgical. Tratamentul va respecta principiul neinteresării pliurilor de flexie de către incizii. 10.3.1. FLEGMOANELE SUPERFICIALE 10.3.1.1. Flegmonul superficial palmar De obicei constatăm anamnestic că leziunea preexistentă acestuia este

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
contraincizia palmară respectând puntea tegumentară a comisurii. Se completează cu antibioterapie și imobilizare. 10.3.2.5. Flegmoanele tecilor sinoviale digito palmaro-carpiene (tenosinovitele palmare supurate) Acestea sunt tenosinovite ale degetelor 1 și 5. La baza determinismului acestor infecții stau particularitățile anatomice ale tecilor sinoviale ale degetelor 1 și 5 care se întind între baza ultimei falange și spațiul Parona-Pirogov, delimitat anterior de cubital și flexori, iar posterior de pătratul pronator și oasele antebrațului. Teaca degetului 5 include la nivelul pumnului și

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
Corola-publishinghouse/Science/751_a_1205

amputația precoce[7]. În situațiile în care infecția este mai puțin localizată, scopul tratamentului chirurgical este excizia adecvată a tuturor țesuturilor necrozate, a oricărui mușchi care nu se contractă la excitație mecanică sau nu sângeră la secționare, indiferent de defectele anatomice care ar rezulta. Excizia agresivă de la prima operație este indispensabilă supraviețuirii [15]. După excizie și evacuarea puroiului, plaga este drenată și irigată cu apă oxigenată, fără acoperire cutanată. La 24 ore se recomandă o reluare a inspecției chirurgicale cu o

Capitolul 9: FORME ANATOMO-CLINICE PARTICULARE DE INFECŢII CHIRURGICALE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Dan Niculescu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1205]
Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225

scăderea apetitului, scăderea în greutate, mici sângerări, tulburările de tranzit etc. Toate aceste semne vor direcționa examenul clinic. Examinarea fizică trebuie să fie completă și atentă. Va fi examinată întreaga suprafață a corpului în căutarea leziunilor cutanate și a deformărilor anatomice. Vor fi palpate grupele ganglionare superficiale, sânii și organele genitale externe. Toate orificiile vor fi examinate, inclusiv tușeul vaginal și rectal. Fiecare sistem și aparat va fi examinat prin palpare, percuție și ascultație. Aceste mijloace pot identifica prezența tumorilor unice

Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]