5,509 matches
-
câteva clipe, după care, brusc, astrologul se ridică În picioare, ca și când o forță diavolească l-ar fi luat În stăpânire. Poetul Își aminti de ceea ce auzise În unele povestiri: că există trupuri moarte pe care infernul le ia În stăpânire, animându-le cu suflarea sa. Îl văzu Îndreptându-se Încet spre portalul rămas deschis, lăsând În urmă o dâră de sânge și dispărând În labirintul de străduțe, către miazănoapte. Moartea lichidă te-a respins, Guido! Știința dumitale era confuză, oarbă precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mărturisire. Amory avea o conștiință destul de puritană. Nu că se lăsa dominat de ea - mai târziu În viață avea s-o anihileze -, dar la cincisprezece ani Îl Îndemna să se considere mult mai nereușit decât alți băieți... lipsit de scrupule... animat de dorința de a-și influența semenii În toate privințele, chiar și În rău... cu o anumită răceală, o lipsă de afect ce putea degenera În cruzime... cu un simț al onoarei schimbător... un egoism necreștinesc... și un interes tainic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vara de după anul Întâi. Dincolo de un anumit interes de natură sportivă față de iureșul nemților spre Paris, Întreaga poveste n-a izbutit nici să-l intereseze, nici să-l emoționeze pe Amory. În același spirit de care ar fi putut fi animat vizionând o melodramă amuzantă, spera că războiul avea să fie lung și sângeros. Dacă nu se prelungea suficient, s-ar fi simțit ca un spectator nervos, plătitor de bilet, la un meci de box În care pugiliștii evită contactul direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zori pe care le vedem, De toți văzute, nu le-mpărțim. Vor fi doar zori... De ne mai revedem, N-o să ne sinchisim. Dragă... nici o lacrimă nu vărsa pentru asta... După o vreme... Nici o părere De rău nu ne va anima, amintindu-ne de un sărut. Nici măcar acea tăcere În care ne-am cunoscut Nu va Îndemna vechile stafii să hoinărească pe mal, Suprafața mării n-o vor Încreți... Dacă umbre gri se scurg dincolo de val, Nici nu le vom zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
octombrie! Fix motivul pentru care nu-și dorise copii: să stai să-i dădăcești pentru fiecare prostie cu care vor să-și facă rău. Tânărul se uita și el la domnul Popa, și când se simți privit, începu o conversație animată cu vânzătorul de înghețată. - Frumoasă vreme pentru octombrie. - Așa e. - Bine că nu mai plouă. - Așa e. - Să nu mai fie nici inundații. - Așa e. Mai doriți o înghețată? Nu mai dorea, trebuia să plece. Domnul Popa tocmai pornise alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la viitor. Tata a prevăzut asta. Adesea povestește neîntrebat conținutul peliculei de cinema Crușon flambat, pe care, din păcate, copiii n‑au mai prins‑o. În filmul ăsta Noua Epocă își arăta de pe atunci adevăratul chip, în persoana tânărului profesor animat de un ideal național. Profesorul spune în film că epoca veche trebuie să dispară negreșit. Tăticul e de aceeași părere, iar gemenii pregătesc cât ai clipi această epocă nouă. Este o epocă și mai nouă decât epoca nouă de la cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
club, pentru a participa la jocurile erotice ale unor sadici sau masochiști, sau pentru a lua parte la orgiile secrete organizate În lumea politicienilor și a oamenilor de afaceri. De obicei, asemenea orgii erau precedate de fastuoase banchete de recepție, animate de diverse spectacole, iar apoi invitații se retrăgeau În separeuri, unde se lansau În partide În trei sau În patru. I se Întâmplase să fie invitată la asemenea petreceri pentru a delecta perechi de amanți sau chiar cupluri căsătorite. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
putere aveau tehnicile sadice pe care le exersaserăm până acum, drogurile, șampania, camerele de hotel de la care se putea admira vederea panoramică asupra Tokio-ului? Nu ne făceam griji din pricina aceasta. Însă nu puteam Îngădui să scadă tensiunea care ne anima. El Îi spusese odată că, pe măsura ce se apropie de moarte, oamenii devin din ce În ce mai romantici, iar ei nu-i displăceau frazele pompoase de genul ăsta. Keiko Kataoka era o femeie care putea să-și dea seama de aspectul penisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o țină de mâini și de picioare pentru ca eu să o pot lega cu o sfoară, după care a Început să o mângâie În zonele intime, dar fără nici un succes. Fata nu părea să se umezească deloc. În schimb, era animată de o dorință foarte puternică de a experiementa sado-masochismul pe care-l cunoștea doar din cărți și, cum repeta fără Încetare că dorea să devină sclava noastră, am biciuit-o puternic, sfâșiindu-i pielea de pe fund și de pe spate. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
doar fizice, ci și psihice, de parcă Întregul lui organism emitea un semnal: Odihnește-te! — E o femeie așa cum mi-am imaginat, a Început el să povestească cu ochii strălucindu-i, dar nu mai avea acea candoare de copil care-l anima Întotdeauna când Îmi povestea ce pozne mai punea la cale. Locul ăsta, Nagano, e cel mai Îngrozitor din țara asta de căcat, o adevărată oroare. Am simțit că era ceva ciudat cu el și am ezitat Îndelung dacă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mă aduse în fața unor bestii de oameni, predicatori ai morții, judecători sângeroși și a izgoniților din paradis. 23 Luni, 7 noiembrie Până să-i termin eu de spus povestea mea lui Heydrich, trăsăturile în mod obișnuit palide ale generalului se animară de entuziasm: — Te felicit, Gunther, zise el. Este mult mai mult decât mă așteptam. Iar sincronizarea ta este perfectă. Nu ești de aceeași părere, Nebe? — Da, într-adevăr, domnule general. — S-ar putea să te surprindă, Gunther, reluă Heydrich, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
certitudine: hedonismul cirenaicului și inventarea de către el a unei plăceri demne de acest nume, pozitivă, cinetică, dinamică și solară. Cât despre trupul aristipian, un concept mult prea vag, nu știm cu ce seamănă: oare este făcut numai din materie? Este animat de un principiu spiritual: un suflet imaterial sau material? Coruptibil sau incoruptibil? Dezinteresul mărturisit al filosofului pentru problemele științifice exclude existența în opera lui a unei fiziologii, a unei patologii, a unei anatomii sau a unei medicine care ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vid, mișcare, iată leitmotivul din care decurge totul. A ieși din această explicație duce drept în zidul intelectual. Redusă la ceea ce o constituie, luminată până în cele mai mici colțișoare, lumea apare drept ceea ce e: o mașină, un mecanism, o mașinărie animată de fluxuri, mișcări, energii, forțe, tot acest ansamblu vibrând asemeni unui imens corp plin de viață. Bilanțul și rezultatele lecțiilor de fizică date de Epicur în scrisorile către Pythocles asupra naturii și către Herodot asupra fenomenelor cerești: infinitatea întregului; așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Luminilor, metafora omului-mașină a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur informatic. în orice caz, cauzalitățile oarbe par să anime o filosofie stigmatizată pentru simplificările ei exagerate. Opoziția dintre viață, idee, imaterialul spiritualiștilor, și mecanică, atom, materia adepților imanenței pure, acționează ca un topos al istoriei filosofiei. Totuși, platonicienii nu exclud particulele concrete, lumea reală, după cum nici epicurienii nu exclud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
puterea îLucrețiu și dorința lui de a-l converti pe Memmius), epicurismul a cunoscut metamorfoze, evoluții. Dar această revoluție pare inaugurală: a gândi Grădina ca un model comunitar pentru întreaga societate, iată o magistrală sinteză a tendințelor contradictorii ce-i animă pe epicurieni timp de patru secole... De fapt, spre sfârșitul acestui scurt tratat asupra afecțiunilor și acțiunilor, Diogene face un tablou idilic al timpurilor viitoare: dreptatea domnește în mod absolut, iubirea reciprocă triumfă, fortificațiile cetăților nu mai au nicio utilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
atinge absolutul, încercarea zadarnică de a se lupta cu timpul, o regăsim și în poezia intelectualizată, cu o ușoară tentă de răzvrătire, a Victoriei Milescu. Îngemănată cu tema iubirii apare natura, volumul oferindu-ne pasteluri încântătoare, minunate imagini ce pot anima penelul celui mai exigent pictor. Primăvara și vara, ca anotimpuri ale vegetației abundente, sunt mai des cântate de poeți, ele aducând o notă de optimism și speranța reînvierii a tot ce-a fost uscat în natură sau în propriul eu
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
a-și pregăti despărțirea. O face deja prin înscrierea compozițiilor lui într-o operațională scenografie. În spațiul de joc, apar personaje din epoci revolute, actori și cabotini, nobili și plebei. Pictorul are harul unui constructor de imagini care știe să anime relațiile și să le puna de acord cu ansamblul. Individualizarea acestor apariții histrionice nu mizează pe imaginare dialoguri, ci pe atmosfera spațiului unde se petrec felurite întâmplări. Structuri gotice prin angularitatea contururilor, elementele de decor ale acestui perpetuu spectacol carnavalesc
CĂTĂLIN ALEXANDRU CHIFAN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363902_a_365231]
-
fii : George-Nicolae și Codruț-Marian. Este licențiată în științele educației, cadru didactic titular definitiv la Grădinița Centru Păunești. Este membru fondator și secretar literar al revistei Armonii Culturale, colaborator al unor reviste de prestigiu din țară și din străinătate: Confluențe Românești, Anima News, Visul, Cărticică românească de copii, Curentul Internațional, Der Underwald, Meridianul, Observatorul și multe altele. Debutează în anul 2011, cu volumul: Pe aripile copilăriei (poezii, Sfântul Ierarh Nicolae). Urmează volumele de poezii: Pastel de borangic (Armonii Culturale, 2012); Pastel de
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
prea mari ori prea arhaice, dar limba noastră veche și dulce este profundă și ascunde în ea caracterul de temerar al poporului nostru român. Și nu mă refer la ceva legat, strict de tradiție, ci de credința și înfăptuirea care animă o persoană pentru a fi el o adevărată binecuvântare ori a aduce o stare de grație divină printre cei din jurul lui. Vorbirea noastră poate constitui un blestem, atunci când izvorâtă dintr-un resentiment bazat pe lipsa de caracter se revarsă ca
DESPRE BINECUVÂNTĂRI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362975_a_364304]
-
de lumină, de înviere, de înălțare, de îndumnezeire. Cultul, cultura și moralitatea sa ortodoxă s-au întrupat din thracica idee religioasă a logodnei morții cu viața întru viața veșnică-cea mai divină eflorescență a spiritului creștin. Sângele său de dac a animat dorul de absolut al transcendenței divine prin cultul zamoxian ale nemuririi. Radu Gyr a scris atât de frumos, încât s-a dăruit Cerului mistic, ca o taină ce-a odrăslit profetic, cântându-și Glia pe strunele veșniciei, crezând în Dorul-Dor
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
strivită, nici înăbușită. Sufletul poetului este plin de trăiri intrinsece, poeme complexe, nuanțate, prezentate într-un mod concentrat. Este ca într-un teatru al minții. Cu imagini noi, inedite. Nu vreau cuvintele mele despre această nouă apariție din colecția ''De Anima'' a editurii ieșene Apollonia să devină patrimoniu, dar nu mă pot abține să mai scriu câteva cuvinte. Asta deoarece chiar îmi era dor să-l citesc pe autor din nou. Mi-a lipsit. Mă bucur că-și păstrează unicitatea și
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
le-ar fi spus regretatul meu tată: ''Mă, fir-ar să fie, cum scrii tu, pohete Vasile Burlui. Teribil. Te cutremuri. E Poezie''. Cu plecăciune, Pompiliu COMȘA, Reporter European 2012 *Vasile Burlui, ''Interogațiile lui Așur'', Editura APOLLONIA, 2013, colecția ‚'De anima'', 100 pagini, cu o prefață de Andrei Grigor și un portret de Zamfira Bârzu Referință Bibliografică: Semn de admiratie pentru Vasile Burlui dintr-un teatru al mintii / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1071, Anul III, 06 decembrie
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
amici ce se salutau amical, nicicum ca între doi iubiți care abia așteptau să se întâlnească, frământați de dorința de a se vedea și de a-și răcori trăirile interioare provocate de iubire. Își cunoștea destul de bine cauzele ce-i animau interesele de a se afla în brațele lui Damian. Se obișnuise cu prezența lui în viața sa de atâția ani, de când trăiau această aventură și care îi erau prioritățile. Cât a fost studentă, se întâmpla să petreacă câte o noapte
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
al evidenței numărului de aderenți activi sau nu, la Statutul pe baza căruia funcționează această Uniune. E timpul regăsirii în colaborarea armonizată și indisolubilă a românilor monarhiști. Este timpul unirii românilor pe alte baze, a tuturor românilor călăuziți de cei animați de speranțe noi. Este timpul răsturnării actualei scale de valori absurde, în poziție firească a scoaterii formulelor glorificatoare socialismului de tip moscovito-comunisto-securist. Este timpul înlăturării eminențelorlor cenușii din rândurile elitelor românești. Toate aceste speranțe se configurează cu fața la tinerimea română, garda
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
gândurilor și credințelor nepotrivite de „eu”, pentru a ne putea aliena trupul fără ca „eul” să-și piardă identitatea. Ceea ce „eu” obiectivez și obiectualizez este doar o parte a sufletului meu scindat, atunci când acesta se mistuie în focul pasiunii, un corp animat de emoționalitatea momentanului pe care o dăruim la fel cum dăruim un buchet de flori. În această decizie voluntară, „eul” se „desface” în emoții și gânduri propice, filtrându-se până la prospețimea genuină a trăirilor adolescentine. Iubirea nu este posibilă fără
SCENARIILE MORŢII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362466_a_363795]