3,224 matches
-
O sumedenie de povești circulau pe seama lor, dar nimeni nu-i văzuse. Se vorbea de un șef al badoglienilor, unul Terzi (un supranume, bineînțeles, cum se obișnuia atunci, și mulți ziceau că și-l luase de la Terzi acela din desenele animate, prietenul lui Dick Fulmine), fost plutonier de carabinieri, care, În primele lupte Împotriva fasciștilor și a trupelor SS, Își pierduse un picior și comanda toate brigăzile de pe colinele din jurul târgului ***. Și iată că se Întâmplă povestea aia urâtă. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zace și el nemișcat, înțepenit pe spate, în sicriul său cu perdeluțe. La picioarele lui, se iscase îmbrânceală. Dănuț reușise s-o înșface de braț pe Baba-Strigoaica, care se vede socoteala că se trezise și trecuse pe furiș la fapte, animată fiind de un singur gând! Băă...! Ciuma asta bătrână fură legăturile de la morți, băă...! Ptiu, drace! Uitați-vă! îi zmucește Poetul acuzator antebrațul băbătiei, în sus, dezvăluind privirilor năuce ale celorlalți, bucata de sfoară care încercuise gleznele răposatului și care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
seară după ce ieșeam de la școala la unul din membrii grupului să facem pregătire. Seara în postul Crăciunului băieții sunau din corn sau pocneau din pocnitori făcute special pentru această perioadă. Cu cât se apropiau sărbătorile cu atât satul era mai animat.Dar marea bucurie era atunci când în timpul sărbătorilor aveam zăpadă.Așteptam Crăciunul cu drag. Dacă acum toți copii îl așteaptă pe Moș Crăciun să le aducă cadouri sub pomul frumos împodobit, noi atunci îl așteptam pe Moș Gerilă care ne punea
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
de secol. Aveam amintirea învăluită în mister a cimitirului cu nume străine de aventurieri și funcționari ai Comisiei Dunării și vagi imagini de case vechi ale unei lumi apuse, înșirate de-a lungul Dunării. Am găsit cheiul Dunării mult mai animat, cu o promenadă plăcută și destul de plină de străini, dar fără casele vechi din amintirile mele. În afară de clădirea impună toare a vechii Comisii a Dunării, celelalte fuseseră dărîmate sau așteptau în tăcere să-și dea obștescul sfîrșit. Doar două case
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sugestionasem vorbind și sfârșisem prin a vedea în toată atitudinea Maitreyiei o farsă. Dacă ar fi fost o femeie albă, n-aș fi crezut toate acestea, pentru că, deși le cunoșteam substanța lor inconsistentă și capriciile lor nebunești, le știam totuși animate de oarecare mândrie, de oarecare cumpănire, care le-ar fi împiedecat să se dea primului-venit. Dar pe Maitreyi nu o înțelegeam, nu o puteam fixa într-un cadru bine stabilit de reacțiuni eventuale, și mi se părea că, primitivă și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de Tudor în țară. Dragul de Tudor era cu prietenii, cu gașca, cum își spuneau ei, la ski, pe munte ; totuși, ea a insistat să se facă la ei acasă Crăciunul, ca totdeauna. Și chiar le-a reușit un Crăciun animat, făcuseră rost de brad, de fapt, era molid, a avut chiar o discuție cu Niki, o discuție în genul lui, că, decât molid, mai bine să fi renunțat... Dar totul a ieșit cum trebuie, și până la urmă el a recunoscut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ta depindea În mod direct - poate că asortarea acestor nume de hituri occidentale cu societatea În ruine acoperite de falduri sîngerii, Îmbolnăvită, Înlăcrimată În care o trăiați atunci nu e Întîmplătoare. Bugs Bunny era ceva mai mult decît un desen animat, era un semn că undeva, pe această planetă, dimensiunea umanității speciei poate să atingă culmi. Iar dacă Într-o noapte de vară, printr-un noroc neașteptat, Îl vedeai pe Tom Waits Într-o producție semnată de Jim Jarmusch, simboluri puternice
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
umeri, pachetul de țigări și un pumn de bancnote murdare. E carnaval, au luat-o toți razna. De la locul de fumat, oriunde te-ai uita, se Întîmplă ceva cretin, În mai puțin de o jumătate de oră tot acest tablou animat se umple de absurd. PÎnă la urmă devine chiar comic, pierderile nu sînt mari, mărunțișul și țigările sînt ca o taxă zilnică și, atîta vreme cît lucrurile nu devin violente, povestea se poate tolera. Dar lucrurile iau o Întorsătură violentă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
amenințător, Împovărat de o liniște stranie, abia dacă sînt cîțiva oameni pe străzi. Și apoi toate aceste detalii care ar trebui să aibă o aparență pașnică, banală, dar care au ceva strident, tăios... Niște liceeni trec Încovrigați, trei siluete negre animate timid de o minge de baschet, o mercerie În a cărei vitrină un manechin de plastic e drapat Într-o pînză ieftină albastră, o bătrînă cu o sacoșă flască se zgîiește aiurea, cineva plimbă un cîine, cîinele arată ca dracu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În unitate niște țărani să fure. Cred că, așa cum stăm toți trei cu ochii bleojdiți pe santinelă, arătăm ca niște tîmpiți. Ca niște tîmpiți radioși, pentru că deodată ieșim de sub vraja lui Portocală. Picăm În realitate din acest eroism de desene animate și ne dăm seama că lumea poate fi bună și generoasă. Și ne emoționăm ca niște copii. În cazul meu, emoția e dublă, pentru că mă vedeam Închis În arest În ziua În care ar fi trebuit să mă transfer la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fumăm În capătul culoarului. Înserarea păstrează urmele unui crepuscul liniștit și rece - se vede prin fereastra mare, care ne arată În același timp și reflexia chipurilor noastre sobre, prelungi, palide și pline de echimoze și cusături (a mea). Pe culoarul animat, cadrele medicale discută Între ele sau cu pacienții, pacienții discută Între ei sau cu rudele venite În vizită. Toată lumea discută cu toată lumea, dar cînd am trecut noi, ca niște autentici răniți de război, s-a făcut o clipă liniște și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cafeniu, ascuțit, cu urechile și botul ascuțite, cu ochii de două culori diferite, ne urmărește tăcut cum trecem, dînd Încet din coadă. CÎinele, cred că din pricina sunetului emis de bărbos, levitează la cîțiva centimetri de sol. Cristian Îmi povestește foarte animat ce am pierdut: cîteva nopți dormite În tranșee, focuri trase aiurea spre cîmp după cum li se năzărea caporalilor, mai degrabă ca să se Încălzească de la țevile Încinse ale pistoalelor-mitralieră sau să-și aprindă țigările de la ele, momente de nebunie În dormitoare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
5 minute, cînd iese, Îmi lasă ziarul Înfipt Între două scînduri ale acoperișului pichetului. — Ia-l pînă nu se udă și informează-te. Alo? Ai pățit ceva? Te-a Împietrit Ghionoaia? Din cantină se aud ecouri de chiote și discuții animate, iar În ușa pentru aprovizionare se iscă o bătaie prietenească pe sacii cu făină, cu macaroane și fasole, cu zahăr și cu orez (toate, după cum știm, pline de gîndaci minusculi și de căcăreze de șoareci și de viermi) Între ostașii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trebui să fie ceva ce nu s-a mai văzut, adrenalina noastră dă În clocot, sub supravegherea lui Stancu; fiind și el om, stă să-și desăvîrșească cultura electro-muzicală, căscînd, Îmbujorat, ochii și urechile la discuțiile noastre mai mult decît animate. Your head like a hole/ Black as your soul/ I’d rather die/ Than give you control, zbiară Cristian, care a reușit să prindă versurile - și se pare că nimeni nu are nimic de comentat nici Împotriva mesajului și nici
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pic de ventilație. Aș putea să suflu În jar, Îmi zic. Așa că mă aplec, sprijinindu-mă În brațe și trăgînd aer În piept, gata să-mi golesc cu putere plămînii În interiorul cuptorului. Și cam asta a fost. Ca În desene animate. Suflul micii explozii m-a deplasat un pic În spate, dar, În linii mari, nu mi-a deranjat poziția. În schimb, urmăresc efectele arsurii. Ambele brațe Îmi sînt arse, părul fumegă pe ele, iar pielea e Înnegrită și pare de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cumva să le arate uzurpatorilor, adică familiei Blackett, că cei din familia McCaffrey nu se sinchiseau, atunci premisa de la care se pornea era cu totul greșită. Într-un sens mai general, însă, pelerinajul supraviețuise pentru că devenise o deprindere de familie animată și menținută de sentimentalismul femeilor (adică Gabriel, Alex și Ruby): și de nerăbdarea copiilor (adică Adam și Zet). Alex se prefăcea a fi indiferentă, dar de fapt prețuia evenimentul ca pe un prilej în care-și putea afirma puterea matriarhală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plajă, în nisip, cu jucăriile lor, iar părinții stau întinși pe șezlonguri, sub umbrele, sau sunt în apa atât de curată de culoare albastru-verzui. Până pe la 9.30, plajele sunt goale, apoi în scurt timp se umplu și devin foarte animate. Apreciez și faptul că nicăieri nu aud muzică ce te asurzește, și nu văd mizerie, resturi aruncate pe plajă sau în alte locuri. Este un nivel de civilizație pe care îl apreciez foarte mult. Apreciez și faptul că bisericile, cu excepția
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
iar la Sydney 2000, din 2000 controlați 9 cazuri). Fără agresivitate ca fenomen originar al condiției omului nu ar exista competiție sportivă, vizibilă în jurnalele de la ora 17, în emisiunile și articolele de scandal și în scenele violente din desene animate. 3. TIPURI DE CLASIFICARE CULTURALĂ A STADIOANELOR Caracterul complex al fenomenului sportiv vine de la distanțarea aspectului practic de acela teoretic. Adică ruptura între cadrul științific, în care se desfășoară acum sportul de performanță și cadrul neștiințific în care se desfășoară
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
trecerea de la un contrariu la altul, deplasarea (); în domeniul eticii pentru definirea virtuților ca medietăți între două extreme (= contrarii); în metafizică pentru elucidarea unei probleme, ca de pildă a substanței complete, o ființă individuală (): o astfel de substanță este ( corp animat, însuflețit compus dintr-un principiu material () și unul formal (), formând prin unitatea contrariilor (materie și esență) un tot armonios ( De Anima II, 412b). Filozofia latină urmează îndeaproape limitele trasate de spiritul grec în teoria contrariilor, singura contribuție notabilă fiind crearea
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
umquam vivendo deficiat, semper in motu est et stare nescit, quia nec ipsa stat anima qua impellitur - I, 17, 8). Macrobius adoptă punctul de vedere plotinian, potrivit căruia mișcarea circulară nu este o mișcare locală, ci vitală a unei ființe animate care acționează intrinsec ființei sale, această mișcare continuă fiind cauza eternității sale (Enn. IV, 4, 8; II, 2, 1; Tim. 36 e). Acest tip de mișcare este singurul care poate însufleți o sferă care învăluie și conține în sine totalitatea
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
putea supraviețui după noi / un poem, un vers, un cuvânt / sau măcar o literă, / una singură... Trecând de la lirica eului la cea obiectivă și invers, de la accesibil la ermetic, artistul scrie despre liberul arbitru, despre hazard, despre posibilitatea funcționării actanților - animați sau inanimați, umani sau non-umani - ai realității, în orice fel și-n orice sens, fără vreo regulă și, poate, fără vreo noimă: regele e trist și moare / mereu moare / regele e trist dar trăiește / mereu trăiește / și nebunul / nebunii / fug
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mișcă din cap! Și dă din gene! Și mănâncă iarbă! E adevărată, spuse repede Ingriduța. - Păi, n-ai zis chiar tu, cine-a mai văzut văcuțe mov? Chiar crezi că există așa ceva? -Credeam că doar în povești și-n desene animate există văcuțe mov, mami, spuse domnișoara uimită. Pot să pun mâna pe ea? - Sigur că da. Așa ai să te convingi că nu e o văcuță adevărată. - Dar vii cu mine? - Sigur că vin. Ingrid se apropie de văcuța cea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ani, știu că i-am debusolat nu o dată pe liceenii în fața cărora mi-am desfășurat amăgirile educative vorbindu-le despre jalea versului alb, mai precis: despre întristătoarea dispariție a prozodiei. Asta paralel cu înlocui rea armoniilor stilului Disney din desenele animate (binecuvântatul purtător de rotunjimi mamifere, moliciuni îmblănite, coregrafii grațioase în peisaje idilice) de către dizgrațioasele japonisme urlate războinic, invariabil invadante, distrugătoare, croite exclusiv din unghiuri ascuțite, tunuri cosmice cu laser ș.a.m.d., totul într-o dizar monie eviscerantă. Convexitatea generoasă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
simțeam. Îmi pusesem eu niște comprese, o linsesem câte un sfert de oră, doar-doar o scădea - degeaba! Eram ofticos și mă păștea pre ven toriul, cum șoptise asistenta prea tare către Tovarășa, iar copiii auziseră și, cu voci de desene animate, cotcodăceau după mine: „Preventooooriu! preventooooriu!“... În clasa noastră era o fată Petruța, foarte brune țică și-mbră cată mereu în șorțul de uniformă cel mai decolorat din clasă. Părinții ei nici măcar n-avu seseră bani să-i cumpere o matri colă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să se îndoiască vreo clipă că-și va reveni. Avea mai multă energie pentru recuperarea lui decât avusese pentru oricare dintre slujbele ei. A doua zi dimineața, fratele și sora erau singuri, când o voce ca de șoricel din desenele animate se dezlănțui asupra lor. —Salut! Cum vă simțiți voi doi azi? Karin sări cu un strigăt și o înlănțui cu brațele pe intrusă. —Bonnie Travis. Unde-ai fost? De ce-ai întârziat atât? —Greșeala mea, spuse șoricica. Nu eram sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]