1,202 matches
-
aduse de lucrările lui Stéphane Lupasco) ... "3. În această convorbire, Breton face trimitere la superba carte a lui Lupasco, Logique et contradiction 4, pentru care avea o admirație constantă. Într-adevăr, opera lui Lupasco este centrată pe ceea ce putem numi antinomii transfigurate. E tocmai ceea ce îl deranja pe Sartre: "Pentru Sartre, care situează realitatea în chiar cîmpul conștiinței, scrie Mark Polizzotti, tentativele lui Breton de a unifica acțiunea conștientă și acțiunea inconștientă într-"un anumit punct al spiritului" unde dualitățile "încetează
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
destul de critic despre Experiența microfizică și gîndirea umană și despre Logică și contradicție. Obiecția majoră a lui Gonseth la filosofia lui Lupasco era tocmai nerespectarea axiomei non-contradicției: "Dl. Lupasco face un salt pînă la măsura extremă: pentru a dezarma toate antinomiile ființei și devenirii, el propune să ne facem pur și simplu aliații intimi ai contradicției, deschizîn-du-i concepțiile noastre pînă la fundamentele lor. Ei bine, credem că ar fi o aliată mult prea periculoasă. Ar însemna să ne încredințăm siguranța între
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
urmă statutul omului se definește în raport cu Dumnezeu, care l-a făcut după chipul și asemănarea sa, și în raport cu fiul lui Dumnezeu, care s-a făcut om, activarea naturalismului și raționalismului grecești tind să integreze omul în physis. Sub presiunea acestei antinomii, statutul omului se problematizează, și va continua să se problematizeze necontenit. Începînd cu Renașterea, există numeroase speculații care încearcă să articuleze relația Om Natură Cosmos. Ulterior, Umanismul filozofic, chiar dacă se delimitează de Credința creștină, va păstra statutul supranatural al Omului
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
discursului despre om ei aduc nu doar necesare limpeziri, ci și penumbra noilor, inerentelor mituri. Societatea e în continuă mitogeneză, proces căruia nici istoriografia nu i se poate sustrage. Dar știind aceasta, istoricul își ia precauții de metodă, sistematice. Ambiguități? Antinomii? Ele țin de natura însăși a istoriei. Speranța celui care urmărește durata umană e să pună ordine în fapte și să le integreze unei construcții verosimile. Nu e abuziv poate să spunem că știința istorică (dacă știință este) a dobândit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prin gratuitatea gestului său și a operei pe care o realizează. Irupția creatorului înseamnă că progresul în artă este purtat de un spirit de avangardă, ca atonalismul în muzică din anii 1910 și 1920, cu Arnold Schoenberg. Căutând să rezolve antinomiile dintre valorile transcendente și realitățile imanente, Weber amintește în mai multe rânduri concurența care, în istoria economică, s-a manifestat între etica religioasă și producția artistică, între practicile ritualice și plăcerea artistică, opunând puternic profetul (care vorbește în numele lui Dumnezeu
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care ar fi trebuit să nu le las spre rezolvare în viața de apoi sau pe seama celor mai ambițioși decât mine. Nu încape îndoială că termenul „îndemânare” din subtitlu sună în dezacord cu vocea rafinată și subtilă a epistemologiei. Dar antinomia ține direct de realitate, epistemologia Economiei fiind în faza ei de travaliu autoimpus pentru a-și dezvolta tehnica interpretativă, a-și struni mâna să scoată vibrațiile specifice instrumentului numit Economie. Eu cred că epistemologia Economiei este în faza ei de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nu în sensul deschiderii care include alternative, ci în sensul celei care exclude metode. Experimentul ca instanță a adevărului în cunoaștere a scos din ecuația cogniției ceea ce nu putea fi imitat sau reprodus. Adică, Iluminismul a exclus pur și simplu antinomia esențială a limitei, de a fi și de a nu fi (ca posibilitate) demonstrată empiric. Cumva metafizic a eliminat din calea posibilului chiar limita, ceea ce a făcut din experiment un fel de cauză primă aristoteliană. Experimentul însă nu poate, din
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cu scopul de a-și dovedi că poate să aibă aceeași funcție ca și științele empirice de a face posibil experimentul. Mult, tot mai mult, a devenit autoreferențialitatea Economiei într-o manieră absurdă a câștigului cu orice preț. Începută cu antinomii de roluri, Economia sfârșește ca știință în antinomii ale Rațiunii. În faza economiei autodeterministe externalitatea cuprinde raționalitatea, scopul fiind desocializat până la capăt. Economia a devenit o știință care nu mai este produsul gândirii umane. Este faza critică prin definiție, a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să aibă aceeași funcție ca și științele empirice de a face posibil experimentul. Mult, tot mai mult, a devenit autoreferențialitatea Economiei într-o manieră absurdă a câștigului cu orice preț. Începută cu antinomii de roluri, Economia sfârșește ca știință în antinomii ale Rațiunii. În faza economiei autodeterministe externalitatea cuprinde raționalitatea, scopul fiind desocializat până la capăt. Economia a devenit o știință care nu mai este produsul gândirii umane. Este faza critică prin definiție, a crizei care sfârșește în criză. Extensia crizei cuprinde
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Economia reintră în rolul propriu, se desprinde de strânsoarea Politicii, fără însă să urmeze îndemnul platonician de a relua experiența începuturilor, de a reveni la Forma pură. Desigur, face acest lucru nu doar din cauza saturației de maniheism, de dihotomii, de antinomii sau de contrapuneri în logica adversității, ci pentru a și satisface, în cele din urmă, propria natură care se originează în comportamentul uman. Este un fel de nouă întoarcere a unui fiu rătăcitor pe calea raționalizării cu scop randamental care
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ea singură soluția la problema vieții umane și nici nu ar fi de dorit, fie doar și pentru faptul că Economia ar putea să vândă iluzia împlinirii provocate de medicamentul care creează cea mai periculoasă dependență din care se nasc antinomiile (ca și anomaliile): avuția de dragul avuției. Raționalitatea economică nu are temei doar în ordinea materială. Ca atare, Economia trebuie să se asigure că nu se prinde în capcanele materialității din care pot să iasă științe precum fizica sau cosmologia. Economia
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
dat repere ale lucrurilor care se leagă prin idee, care însă nu-și dispută legitimitatea sau validitatea, acestea fiind date de rațiunea pură. Sistemul prefigurat de Kant nu are legătură cu timpul, este omogen în spațiu, nu are nevoie de antinomii, fiind imaginea organizării perfecte a ideilor. Este o construcție ridicată din idei și obiecte în care ar putea să locuiască doar ființele eterne, adică cele ce știu să-și folosească spiritul. A doua perspectivă dilematică și care tulbură înțelegerea sistemului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
marilor pasionați. Elanul pur al iubirii este însă permanent cenzurat de luciditate, de o continuă introspecție analitică. Această trăire duală nul va ajuta însă să se rupă de sub fascinația iubirii imposibile. Pe de altă parte, Maitreyi este o „armonie de antinomii, femeie și mit, simbolul sacrificiului în iubire“ (Pompiliu Constantinescu). Brahmana poetă și filozof cu prestigiu la numai 16 ani îi revelează tânărului european un univers de mare complexitate în care iubirea este o entitate metafizică proteiformă. Pentru ea, creația și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
va analiza viziunea lui Lucian Blaga asupra conștiinței filosofice și perspectivei istorice. În ultimele două numere ale anului 1982, Anton Dumitriu publică eseul Definiție și existență, pentru a continua în anul următor cu alte două încercări: Hazard și știință și Antinomia mincinosului. La rubrica „Cronica ideilor”, A. Joltea sondează ideile filosofiei antice grecești în cosmogonia modernă (1987). Rubrica „Eseuri” găzduiește materiale incitante. Astfel, Caius Traian Dragomir scrie despre Lucian Blaga sau Eul între două epoci, Identitatea și identificarea în orizontul culturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
această a treia parte cunoaște o transformare a doxologiei În cerere pentru a reveni la doxologie, iar pe de altă parte se poate observa că ea se orientează atât spre Întreaga creație cât și În mod individual spre poporul evreu. Antinomia aceasta s-a păstrat și În creștinism În rugăciunea Bisericii observându-se două direcții aparent contradictorii. Așadar, Biserica este Întoarsă spre lumea Întreagă, spre Întreaga umanitate, chemând credincioșii la unitatea de iubire și credință, ca să se Împlinească Biserica, Trupul tainic
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
două direcții aparent contradictorii. Așadar, Biserica este Întoarsă spre lumea Întreagă, spre Întreaga umanitate, chemând credincioșii la unitatea de iubire și credință, ca să se Împlinească Biserica, Trupul tainic al Domnului. Totodată, Biserica se preocupă de trebuința, nevoia și bucuria fiecăruia. Antinomia aceasta constă În aceea că În creștinism ansamblul creației are aceeași valoare ca și fiecare persoană În parte. „Dacă Împlinirea persoanei este de a se ține În sobor cu toții, Împlinirea lumii este de a deveni viața fiecăruia, căruia Dumnezeu i-
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
ceea ce nu era logică pură prin scrierea unor tratate în care formulele nu mai alternau cu discursul explicativ, ca în cărțile de matematică obișnuite, ba chiar acest discurs dispăruse complet. Din nefericire, au ajuns la rezultate contradictorii, la ceea ce numim antinomii cantoriene, asupra cărora vom avea ocazia să revenim. Aceste contradicții nu i-au descurajat, și s-au străduit să modifice regulile în așa fel încât să le înlăture pe cele care se manifestaseră deja, fără să fie siguri că prin
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
gregară. Acum o spune chiar unul de-al lor, considerat mult timp drept cel mai erudit iudeo-creștin și care a înțeles, dacă mai era ceva de înțeles, că plăsmui- rea pute îngrozitor. Origene a fost obligat să recunoască aceste grave antinomii ale Torei și Talmudului, datorită filozofilor greci care au început să o studieze dezgustați de dovezile barbariei iudaice existente în scrisorele pretins ,,dăruite” de Iahwe. El recunoaște că multe texte din Tora și Talmud nu pot fi luate în sens
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
neconvingătoare și neargumentată susține Perpessicius în prefața la ediția Crai-lor din 1965, proiecînd o imagine de fiu model care a păstrat pentru părintele său "o deferență și o pietate izvorîte, mai cu seamă, din exemplul trudei literare"; Ovidiu Cotruș fixează antinomia Ion Luca-Mateiu pe coordonate ale psihologiei individuale: Între tată și fiu s-a iscat de timpuriu conflictul dintre un om cu simțul realității și un fantast. Pentru Ion Luca, pasiunea genealogistică și lectura furibundă a Almanahului Gotha erau mofturi primejdioase
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
adevăr ținuta în funcție de tristele lui experiențe, interiorizîndu-se și dorindu-se de o demnitate impunătoare. Ceea ce nu comunica prin vorbe, comunica prin ținuta, prin comportarea lui în lume"; pe aceeași linie, Alexandru George apelează la particularități ale psihologiei care ar determina antinomia dintre expresie și conținutul ei sufletesc: " Era indiscutabil un timid care se apăra printr-o atitudine rezervată și prin refugiul în lumea trecutului", preferînd izolarea de "cei care i-ar fi putut leza mîndria." Bineînțeles, se adaugă și ceea ce intuise
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
îndrepte cunoașterea, caz în care ideile sunt regulative, nu constitutive și aceasta este folosirea lor firească din punct de vedere teoretic -, fie într-un sens constitutiv (imanent), ca fiind implicate în cunoaștere, caz în care ele conduc la producerea paralogismelor, antinomiilor și "idealului" rațiunii pure. Această pretenție a rațiunii de a-și implica într-un mod constitutiv conceptele sale transcendente (pretenție numită de Kant "dialectică" sau "logică a aparenței"52) a precumpănit în istoria filosofiei și de aceea metafizica nu a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de cunoaștere, pregătește terenul pentru constituirea metafizicii ca știință și din această cauză putem spune că ea are statut de proiect al metafizicii; ea conține Ideea științei în cauză și încearcă să o reconstruiască prin raportare la aceasta. Paralogismele și antinomiile pot fi eliminate prin distingerea riguroasă a fenomenului de lucrul în sine și prin folosirea doar regulativă a Ideilor rațiunii, acceptând că "cel mai mare și poate unicul folos al oricărei filosofii a rațiunii pure nu este decât negativ, căci
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
că experiența fericirii sau a virtuții nu scoate la iveală nimic în sensul unei sinteze a acestora, fie că acceptăm drept premisă fericirea, fie virtutea. Pe de altă parte, dată fiind această imposibilitate, trebuie să vedem aici un paradox, o "antinomie"; Kant o numește "antinomia rațiunii practice". Pentru a rezolva antinomia, omul trebuie reconsiderat totodată ca ființă sensibilă și suprasensibilă; altfel spus, unitatea de existență a omului trebuie revalorizată în sensul dualității sale. Vom regăsi la C. Rădulescu-Motru această idee, așezată
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a virtuții nu scoate la iveală nimic în sensul unei sinteze a acestora, fie că acceptăm drept premisă fericirea, fie virtutea. Pe de altă parte, dată fiind această imposibilitate, trebuie să vedem aici un paradox, o "antinomie"; Kant o numește "antinomia rațiunii practice". Pentru a rezolva antinomia, omul trebuie reconsiderat totodată ca ființă sensibilă și suprasensibilă; altfel spus, unitatea de existență a omului trebuie revalorizată în sensul dualității sale. Vom regăsi la C. Rădulescu-Motru această idee, așezată însă într-un alt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nimic în sensul unei sinteze a acestora, fie că acceptăm drept premisă fericirea, fie virtutea. Pe de altă parte, dată fiind această imposibilitate, trebuie să vedem aici un paradox, o "antinomie"; Kant o numește "antinomia rațiunii practice". Pentru a rezolva antinomia, omul trebuie reconsiderat totodată ca ființă sensibilă și suprasensibilă; altfel spus, unitatea de existență a omului trebuie revalorizată în sensul dualității sale. Vom regăsi la C. Rădulescu-Motru această idee, așezată însă într-un alt context teoretic; astfel, atunci când munca activitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]