1,523 matches
-
nu sunt pe deplin conștienți de structura și corența propriului sistem. În problema terminologiei parentale se vede foarte limpede deosebirea dintre perspectiva emică și cea etică (vezi secțiunea 2.5.2.). Trebuie să ținem seama, în același timp, că deși antropologii au în sistemul terminologic o grilă eficientă de lectură a organizării sociale, el are tendința de a rămâne în urma schimbărilor sociale efective. Regulile de împroprietărire, de rezidență și de relații interpersonale se transformă mai rapid decât terminologia, așa cum de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
multe culturi, căsătoriile sunt aranjate și în rare cazuri negocierile familiei sau ale clanului au în vedere perechea de îndrăgostiți. După cum arată și A. Giddens (2000), inclusiv în Europa, multă vreme (până în perioada modernă), căsătoriile din dragoste erau o excepție. Antropologii invocă două motive principale datorită cărora soțul sau soția nu se alegeau după criteriul dragostei: a) pentru familiile existente sau grupurile corporate în care urmează să intre partenerul conjugal, important este ca el să satisfacă cerințele membrilor acestora și să
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
însă, opinia publică și oficialitățile sunt tot mai sensibile și active în ceea ce privește violența domestică. Se recurge din ce în ce mai eficient laconjuncția dintre coerciție asupra agresorului și încercarea de a media conflictul, polițiștii, procurorii și judecătorul conlucrând cu asistenții sociali, psihologii, sociologii și antropologii. Aceștia din urmă au un rol important în înțelegerea și negocierea dintre cutume etnice și legislația țărilor gazdă. Dar nu este în joc o simplă adaptare la un sistem, ci chestiunea mai generală de a împăca cerințele relativismului cultural (multiculturalismul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
înaltă și înainte de schimbările legislative. Astfel, potrivit datelor din National Vital Statistics (2000), rata divorțului la o mie de locuitori era în SUA, în 1980, de 5,2, în 1990 de 4,7, iar în 1999 de 4,1. Sociologi, antropologi și psihologi sociali înclină să creadă că liberalizarea divorțului prin neculpabilizarea nici unuia dintre soți este un câștig social și individual-uman (vezi Strong, DeVault, Sayad, 1998, pp. 503-505), pentru că se scurtează mult durata procesului, economisindu-se timp și bani, și se
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și locul de muncă”, „integrării sociale” etc. Poate că uneori ei invocă direct caracteristici cum ar fi „religia”, „etnia” - acolo unde etnocentrismul este foarte accentuat și individul este presat de rude și comunitate -, dar în general factorii descriși de sociologi, antropologi și nu de puține ori și cei identificați de psihologi acționează indirect asupra partenerilor. Ei se traduc în probleme ce duc la neînțelegeri și tensiuni în cuplu. Unele dintre aceste mecanisme de trecere de la factorii „obiectivi” la cei „subiectivi” au
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și rapide, de multe ori nu există inițiatori și teritorii, ci o implozie familială în urma unor acumulări interioare fără evadări în exterior, după cum nu există cazuri în care cei doi își dezvoltă concomitent sau în mare proximitate temporală „teritorii” independente. Antropologul P. Bohannan (1970) crede că este util să se ia în calcul mai multe feluri de divorțuri (mai modest și mai propriu, ele ar putea fi numite aspecte sau ipostaze ale divorțului): divorțul emoțional, atunci când deși cuplul poate fi văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
6.1.1.) fiind numit divorț economic; chiar dacă mariajul se termină, calitatea de părinte rămâne. Ce relații există după divorț între părinți, în special în detrimentul ori beneficiul copiilor, cât de mult colaborează ei în acest sens sau nu, constituie ceea ce antropologul american consemnează drept divorț coparental; diferitele ipostaze ale divorțului, în speță cel juridic, produc mutații semnificative în raporturile celor doi parteneri cu rudele prin alianță, cu prietenii familiei, cu vecinii, cu viața comunității în ansamblu, ceea ce e denumit ca divorț
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
zilele noastre, în fața unui nou tip de familie. Societatea va trebui, prin legislație și politica familială, să găsească soluții la aceste noi configurații, care au existat și în trecut, dar care acum, prin ponderea lor, sunt o problemă socială. Sociologii, antropologii și psihologii au de revizuit multe dintre ideile și conceptele despre socializare, relația părinți-copii, relația dintre frați. Ce semnificație mai are, bunăoară, noțiunea de familie de orientare sau consangvină în situația unui copil care locuiește cu tatăl lui vitreg și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și lung, atunci și permisivitatea în socializare și educație are limitele ei, printre care cea sugerată deja, și anume că expune părinții la sindromul supraîncărcării, al „arderii” continue (burnout syndrome) fizice și emoționale. Aceeași literatură, produsă de medici, psihologi, sociologi, antropologi și alți specialiști, recunoscând că nu există reguli bine definite în ceea ce privește educarea copiilor în lumea modernă atât de diversă și dinamică, acceptă ca principii orientative optimale următoarele (Strong, DeVault, Sayad, 1998, pp. 360-361): • Respectul reciproc părinți-copii, în asigurarea căruia rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
că atât în socializare, cât și în politicile familiale, precum și în alte formule, controlul social în societatea contemporană nu este deloc univoc și rigid. Familiile întâmpină diferențiat constrângerile și exigențele socialului. Este notabil, de asemenea, faptul că unii sociologi și antropologi tind să dea oconotație negativă controlului social. Pliați adânc pe individualitate, libertate și criticism social, ei apără individul în fața familiei, familia în fața statului. Dar oare marea masă a oamenilor resimt acest control atât de coercitiv, sau această prezumție este proiecția
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a mariajului, cu avantajele lui pe linia economică, a stabilității sexuale, a confortului psihic și, mai ales, ca cel mai benefic mediu de naștere și creștere a copiilor (Waite, Gallagher, 2000). Se poate constata o ideologie a experților (sociologi, psihologi, antropologi, juriști etc.), a oficialităților și a oamenilor de cultură în general despre „valorile familiale”, începând de la apărătorii fervenți ai valorilor familiale tradiționale până la extrema cealaltă, care pledează împotriva oricărei îngrădiri și constrângeri cu privire la opțiunea de viață, contestând deci și militantismul
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ar trebui să fie. L. Waite (2000), comentând aceste declarații, susține pe bună dreptate că vocea experților contează nu doar pentru pacienții în cauză, ci și pentru marele public, ei fiind formatori de opinii; b) specialiștii în materie (sociologi, psihologi, antropologi, pedagogi) au grava responsabilitate de a transmite către întreaga populație și organele în drept rezultatele cercetărilor (statistici, analize calitativ-interpretative), care denotă importanța mariajului și consecințele nefaste ale divorțului și ale nașterii și creșterii copiilor în afara familiei integrale; c) regândirea întregii
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
care predau, o să iau un exemplu cu siguranță Îndepărtat geografic, dar aproape de esență, acela al tribului Tiv. Chiar dacă cei din tribul Tiv care trăiesc În Africa de Vest nu sunt studenți pe bune, sunt În aceeași situație În momentul În care un antropolog pe nume Laura Bohannan se apucă să le prezinte o piesă din repertoriul englez de care ei nu au auzit niciodată - Hamlet. Prezentarea piesei lui Shakespeare nu este complet dezinteresată. Laura Bohannan este americancă și, pentru că Îi spusese unui coleg
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
diferențele culturale. Primită În tribul la care mai petrecuse deja o perioadă, Laura Bohannan preia funcția unui bătrân foarte savant care Îndrumă un grup de aproximativ o sută patruzeci de persoane, toate mai mult sau mai puțin Înrudite cu el. Antropologul și-ar fi dorit să vorbească cu gazdele sale despre semnificația ceremoniilor lor, Însă acestea Își petreceau majoritatea timpului bând bere. Izolată În coliba sa, ea este nevoită să se consacre lecturii piesei lui Shakespeare, pentru care reușește să găsească
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
existenței incluse acolo și care formează legătura indestructibilă a acestui grup. Nediscutând despre opera despre care Laura Bohannan vrea să le vorbească, cei din Tiv nu au deloc nevoie să aibă acces direct la ea. Cele câteva referințe pe care antropologul le comunică puțin câte puțin le ajung din plin ca să le permită să intervină În polemica dintre două cărți interioare, polemică pentru care piesa lui Shakespeare servește și de o parte și de alta drept pretext. Și cum ei fac
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de acord asupra existenței a două atitudini diferite - două povestiri - care pun față În față un „postmodernism materialist” american și o „hipermodernitate” franceză. Ceea ce este obezitate pentru ultima - de unde Înlocuirea prefixului post cu hiper, ultra sau supra, ultimul folosit de antropologul Marc Augé - poate fi, dimpotrivă, belșug, bogăție, Îndestulare pentru primul. Viteza unei societăți dominate de capital poate fi celebrată sau, dimpotrivă, tematizată ca sursa unei fascinații meduzante cum face Paul Virilio. Poți saluta delocalizarea, imaginația ta poate urca În spirale
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lipsa educației și a calificării, inegalitate de gen, discriminare, diverse dizabilități); globalizarea și, implicit, polarizarea socială; conviețuirea în zone ce prezintă dezavantaje socioeconomice multiple; dezorganizări familiale și patologii individuale (abuzul de drog și alcool, violență intrafamilială). Cercetările recente demonstrează ceea ce antropologul american O. Lewis (1978) descria în romanul Copiii lui Sanchez, și anume: acei copii care provin din familiile sărace au acces limitat la educație, la serviciile de sănătate, la activități sociale și culturale, ceea ce îi poate expune la comportamente antisociale
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ea cât china ar spune el cât china/ dimineața la trei stau în fundul taxiului/ delexifiat bătăile inimii imposibil de montat/ la loc ale unui pacemaker/ cu bacteria pe terminate" etc. Spațiul acesta urban este însă, și la Radu Andriescu, ceea ce antropologul Marc Auge numește un ne-loc (v. Non-lieux. Introduction à une anthropologie de la surmodernité): un spațiu de anonimat, mort, fără nicio urmă, depersonalizat. Veselia forțată a pestriței hore imaginate într-unul dintre poemele angrosistului incluse în eu și câțiva prieteni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un alt mit zonal, născut o dată cu statele modeme: cel al integrării, al sincronizării europene, opus celui autohtonist-izolaționist, "prin noi înșine". Polemica Paler-Andréescu, cu toate intervențiile din jurul ei, începută în revista "22" și devenită o întreagă carte, i-a dat ocazia antropologului Vintilă Mihăilescu să descifreze mitul recurent al "strămoșului", o "înțărcare ratată", bazată pe o pornire ambivalență; pe de o parte etnicist-istoristă, pe de alta cosmopolită. Dar pentru că a întovărășit întreaga dezvoltare a societății românești, îmbrăcînd diverse haine politice în epoci
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dintre ele, cel mai evident, dar nu și cel mai puțin redutabil, este de natură lexicală 1. Ținînd cont de numeroasele interpretări pe care i le conferă limbajul comun, însuși termenul de mit e învăluit într-un echivoc persistent. Pentru antropologi și pentru istoricii sacrului, mitul trebuie conceput ca o povestire, povestire ce se referă la trecut ("În vremurile acelea...", "A fost odată..."), dar care păstrează în prezent o valoare eminamente explicativă în măsura în care clarifică și justifică anumite peripeții ale destinului uman
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu apel și la o terminologie afină: încremenire, pietrificare etc. Regimul comunist excela dealtfel prin spiritul său cazon, fixat în regulamente și instrucțiuni (adesea tainice), cu menirea de a-și asigura maximum de stabilitate. "Etatizarea timpului", ne asigură un distins antropolog, K. Verdery, ținea de aceeași atitudine, urmărind să producă anume un control cât mai deplin asupra societății. Se pot aminti desigur și alte opinii consonante cu privire la regimul care a durat în România aproape jumătate de secol și care va încerca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
doar pe "responsabilii" de la vârf, instalați acolo fără voia poporului. O complicată rețea de interese și complicități, analoagă celei descrise de A. Zinoviev când vorbea de homo sovieticus, s-a format cu vremea, alcătuind adevărata temelie a puterii. Istoricii, sociologii, antropologii vor trebui să examineze fenomenul și să caute răspunsuri. Însă revoluția n-ar putea să antreneze schimbările benefice pe care le dorim decât cu condiția ca întrebarea "cum a fost posibil" să fie asumată de toți membrii societății noastre, la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de ansamblu a lucrurilor. O etică a responsabilității trebuie să-i motiveze gesturile, oricât de timide, oricât de restrânse ca sferă de acțiune. Desigur, câmpul intelectualității e vast și o definire corectă nu se poate face în câteva cuvinte. Sociologi, antropologi, politologi dezbat de multă vreme chestiunea, examinând-o în numeroasele ei fațete și propunând interpretări demne de tot interesul, de n-ar fi să amintesc aici decât pe acelea inițiate de Pierre Bourdieu în Homo academicus și alte scrieri. Intelectualul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ca un moment semnificativ al emergenței sale, taman două secole. Bicentenarul Revoluției franceze, evocat de curând în toată lumea, a pus în lumină eforturile de limpezire a procesului în cauză, eforturi asumate îndeosebi de istorici, se înțelege, dar și de filosofi, antropologi, oameni de artă, etc. O vastă operație analitică s-a întreprins, sub multiple unghiuri, iar rezultatele sunt concludente. Ceea ce trebuie spus aici e că Revoluția de la 1789 a fost un moment decisiv în cadrul unei serii istorice, ca să folosim sintagma xenopoliană
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cercetării" fenomenelor în curs, a căror evoluție serială e susceptibilă de circumscriere. Posibilitatea predicției depinde așadar de spiritul divinatoriu, de formularea unor probleme conturate sub ochii noștri și căutând soluții de viitor. Ca să răspundă credibil, istoricul trebuie să adopte viziunea antropologului și pe cea a sociologului, să fie apoi la curent cu anchetele întreprinse de specialiștii în prospectivă, ceea ce presupune deja o tehnică și o metodologie destul de complexe. Câmpul său de activitate s-a extins enorm, sub unghi spațio-temporal, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]