271,809 matches
-
minte. S-au jucat și înainte de 1989, și după, în teatrele din București, din țară, pe micul ecran. "Există o respirație, fie ea și amară, universală", scriam nu de mult, în paginile acestea, la ultimul volum al lui Dumitru Solomon, apărut la Editura Hasefer, "care îl poate duce pe dramaturg în orice spațiu teatral european. De la spectacolul-lectură, pînă la complexe montări scenice, piesele oferă suport. Abstract, concret, palpabil, în deșert sau la Polul Nord, în sanatoriu sau în lagăr, dialogurile au suplețe
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
ceasurile opt dimineața, artistul e la ușa atelierului său din Pangratti. Străbate mai anevoie drumul de cîteva sute de metri de la casa sa din strada Zambaccian pînă aici, dar îl face numai și numai pe jos. E mai aplecat decît apare în desenul lui Corneliu Baba, prietenul său cel mai de aproape. Acolo, silueta lui e de cocostîrc albastru, ori de pasăre cu picioare înalte și subțiri, alergînd prin savana africană. Curînd se vor aduna în desaga pe care o poartă
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
totuși, în 1933, curajul de a plonja într-un coșmar. Evident, e unul neașteptat; iar coborârea lui spre adâncurile tragediei staliniste e o dureroasă inițiere în limbajul ascuns al unei lumi pentru care fericirea e obligatorie. Semnele unei necunoscute dereglări apar încă din Marea Neagră, odată cu interdicția de a intra în portul Constanța pentru cei care au drept destinație Odesa. Pentru autoritățile române, ei implică un potențial pericol. Semn ignorat de romancierul ce se consideră experimentat în deducția adevărului pe baza unor
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
obiectiv și riguros. O bună parte din observațiile mele nu poate fi, în aceste condiții, originală sau strict personală. Există două sensuri ale termenului aflat în dezbatere. În cel dintîi, revizuirea este spontană și se produce tot timpul. Ea nu apare nemijlocit legată de schimbări de mentalitate sau de ideologie literară, de epuizarea resurselor unor curente, de dispariția unor lideri de opinie literară și de alte asemenea evenimente majore. Acest fel de revizuire este lent, uneori observabil doar după o anumită
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
comunității care-l asculta... Ia-ș fi spus, din punctul meu de vedere, nici o problemă, că și cei stricați erau buni, că se făcea din ei spirt. Eram însă pe alt teritoriu. La San-Francisco, tot la quakeri, un tip tânăr frumos apăruse la o catedră pe muzică de Mozart. Cât vorbise, mă uitasem tot timpul la el. Era ciung de dreapta mascându-și cât putea beteșugul. Terminând, plecase brusc fulgerându-mă cu o privire neprietenoasă.
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
constituirea acelui fenomen în măsură să pună între paranteze cam tot ceea ce, de mai bine de două milenii, omenirea a creat și a stocat, cu o imensă grijă, în muzee. La această dată, Manifestul Poeziei futuriste (1909) al lui Marinetti apăruse deja de vreo 3-4 ani, iar Manifestul Pictorilor futuriști (1910), redactat de G. Boccioni, era și el în circulație. Peste numai un an, în urma asasinării la Sarajevo a arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, și a declarației de război pe
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
încît aceeași "acțiune", în funcție de locul unde e judecată, se poate solda cu sentințe extrem de diferite. Un personaj mitologic (deși pururi secundar) al filmului american, pe care l-am remarcat în atîtea filme vechi, e "omul cu citația", silueta grăbită care apare în fața personajului principal, ca un emisar al lumii adverse, și-i trîntește plicul în față, plicul care-l obligă să se prezinte în fața instanței... De astă dată, portărelul devine personaj principal, iar filmul deschide, fără simpatie, o ușă, spre breasla
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
în evoluție" (univsp.ro); "Congresul National de Urologie. Informații generale. Comitet de organizare. Topici de congres" (romuro 2001. econgres. net/topic) (unele construcții din textele citate - "lucrare în evoluție", "topici de" - confirmă stîngăcia traducerii). De fapt, mai des decît topica apare acum topicul, forma de substantiv neutru (cu pluralul în -uri) care reprezintă pur și simplu un împrumut din engleză: preluarea ca atare a cuvîntului topic (cu inevitabile și minime adaptări fonetice, cu perfectă încadrare morfologică și cu libertatea de plasare
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
mai buni liderii comuniști care declarau că fac totul pentru oameni și poate chiar făceau, după mintea lor? Nu rezultă pe ce criterii și-a selectat Paul Johnson exemplele "de marcă" dintre "intelectualii laici"- sfătuitori politici ai omenirii, pe modelul apărut în secolul al XVIII-lea - că doar au fost destui, precum Goethe, Schiller, Lessing, Kant, Thoreau, John Stuart Mill etc., până la liderii zilelor noastre - Mandela, Havel ș.a. care n-au fost deloc egoiști, ci s-au comportat față de apropiați conform
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
unui public larg - ar fi utile note ale traducătorului. Volumul rămâne actual și pentru că abordează teme "la modă": metopele de pe Acropole au devenit subiectul unei mult mediatizate controverse de "redobândire" între greci și britanici. Sau, de curând, pe Yahoo a apărut un articol de senzație despre cea mai veche epavă grecească găsită în Marea Neagră (secolele 3-5 î.e.n.): dusese amfore cu pește uscat și sărat. (Strabon vorbea despre peștii aduși de la Pontul Euxin). Asemenea reveniri în prim plan ale Greciei antice, între
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
de pe Valea Bistrei, în Banat, și cele din nordul îndepărtat al Europei, la Narvik. Este, de altfel, o temă a cărții, poate principala temă, această dispersare și fărămițare a vieții, această învălmășire până la indistincție a celor trăite, astfel cum îi apar Sidei, eroina proeminentă a romanului, atunci când, în pragul sfârșitului apropiat, își amintește trecutul: Când deschise ochii, timpul nu mai avea măsură; era fără opreliște și se lăsa tot văzut parcă de foarte sus. Întâmplările se amestecau, aproape, departe, unele nu
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
a atins pînă și cele mai sofisticate spirite ale secolului XX? Un răspuns cît se poate de plauzibil la această întrebare se poate afla citind cea de-a doua ediție a formidabilei cărți a lui Vladimir Tismăneanu, Ghilotina de scrum. Apărută în climatul tulbure de la începutul anilor '90, la o editură din provincie (Editura de Vest, Timișoara, 1992), Ghilotina de scrum nu a avut impactul public pe care îl merita. De aceea retipărirea unei noi ediții, chiar și la o distanță
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
Cornelia Ștefănescu este revistă a exilului românesc, inițiată de Constantin Amăriuței și Virgil Ierunca la Paris, în 1951, urmând să apară până în 1960. Despre istoricul și semnificația ei, despre valoarea ulterior stabilită a revistei, datele cele mai îndreptățite a fi luate în considerare le oferă inițiatorii, invitați în ediția critică de față a publicației să-i evoce epoca, să motiveze accentul
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
simple amintiri", menținându-și mândria intelectualului: "Am redactat totuși articolul despre Naționalism transcendental - ca un fel de editorial al "Caetelor de Dor" (în numărul doi), temă reluată într-un eseu tardiv (Starea D'intâi a României)". În 1954 i-a apărut romanul Leneșul. Alte posibilități materiale l-au îndepărtat de Paris. "Între timp revista a devenit o revistă normală, adică" după cum insistă el asupra noului conținut "culturală". Este exact trăsătura asupra căreia insistă și Virgil Ierunca. În convorbirea cu el, la
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
sau negativ asupra trecutului ca moment irepetabil. În situația de față este vorba de cultură și de trăirea efectivă a istoriei. A ipostazelor sale. "Caete de Dor" care, înainte de instalarea ca publicație în planul metodic elaborat al lui Virgil Ierunca, apăruse "tot din sărăcia noastră". Timbrul nostalgic, direct și grav, aparține lui Constantin Amăriuței. Fondul nu se schimbase prea mult. Multiplicarea s-a făcut într-un număr restrâns de exemplare. Ele au devenit foarte rare în câmpul peisagistic al publicațiilor din
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
un vizionar "ci o vrere de a crea", trăsătură care dă lumii conștiința că arta lui este modernă, mare și nepieritoare. O rară valoare a "Caetelor de Dor" constă în deținerea unui important fond de informații. În paginile revistei au apărut pentru prima oară fragmente din Jurnalul lui E. Lovinescu, prezentate de Virgil Ierunca și Jurnal la Cordoba de Mircea Eliade. Mihai Negulescu, în cronica poeziei A murit un sfânt de Vintilă Horia, recrează drumurile acestuia în exil, în Austria, Italia
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
Și totuși, nu întreg omul. Căci pe lîngă omul faptei și cuvîntului, el este, în același timp, vizionarul, în înțelesul cel mai propriu al cuvîntului. Cei vechi i-ar fi spus Văzătorul". Chiar ansamblul literaturii de care se ocupă îi apare situat sub un îmbătător semn al festivului, în prezența căruia jubilează: "Literatura franceză a avut din totdeauna înaltul simț al Galei. De la Villon la Apollinaire și de la Maurice Scève la Valéry, de la trubaduri la lionezi și de la poeții Pleiadei la
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
lună, la Editura Polirom, în aceeași traducere foarte bună. Volumul de la Polirom a coincis, planificat, desigur, cu cea mai recentă premieră a Teatrului Mic, Lolita, în regia Cătălinei Buzoianu, așa cum și la Odeon s-a întîmplat cu Alchimistul lui Coelho apărut la Editura Humanitas, o manieră practicată cu sîrg în Occident pentru a crea sau a resuscita un eveniment literar, teatral, cultural. Adaptarea versiunii scenice realizată de Mihaela Tonitza Iordache - un filolog și un om de teatru cu experiență în spațiul
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
fenomenelor literare românești și străine. - Bănuiesc că aveți acum doar o relație tactilă sau olfactivă cu cărțile. - Așa e. Mă surprind, uneori, mângâindu-le, ca pe niște ființe dragi. - Și sunteți, în mod fatal, mai interiorizat ca odinioară. - Interiorizarea a apărut ca o necesitate a întoarcerii privirii de la exterior spre interior. Este și un efect al reveriei care a sporit enorm în toți acești ani în care n-am mai văzut - foarte multe lucruri trebuie să mi le imaginez cum sunt
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
de pildă, maghiarii - scoteau cărți mai multe, mai frumoase și uneori și mai bune. Mă lansam într-o adevărată competiție cu ei până am crezut că i-am ajuns. - Trebuie să recunosc că la "Univers", unde ați fost director, au apărut multe cărți bune. - Când am venit eu la editură, în 1971, așazisa zonă clasică realistă a literaturii europene era bine reprezentată. Cei dinaintea mea făcuseră mult în această direcție. Sigur, mai erau goluri la anumiți autori - la Faulkner, la Hemingway
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
prin exemple, iar ele puteau fi oferite de cărțile traduse în limba română. În special cărți de critică și romane. Poezie mai puțin, fiindcă nu a avut strălucirea pe care au avut-o celelalte genuri. - Consecințele n-au întârziat să apară. - Tipurile de scriitură critică venite din "noua critică" s-au diversificat în așa măsură încât au ieșit din sfera ei, au devenit mult mai întinse și au fructificat, după cum bine se știe, gândirea românească, gândirea tinerilor, a universitarilor care-și
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
făcut destul cultura română pentru a se opune stării de atunci? - Da, cred că a făcut destul și o spun în deplină cunoștință de cauză, fiindcă ori de câte ori încerca să facă mai mult, rezultatul era că se făcea mai puțin. De câte ori apăreau cărți de o oarecare îndrăzneală, cenzura se intensifica. Când a ieșit acea carte pentru copii a Anei Blandiana - cu motanul Arpagic - a fost pentru prima dată când cenzura și-a întins aripile și asupra literaturii pentru copii. - Și mai ziceți
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
face nicăieri vreo referire la acest episod din viața sa). Pe de altă parte, conținutul scrisorilor dovedea mai mult decît ceea ce Mihaela Cristea numise "o aleasă prietenie". O confesiune a Henriettei Y. Stahl, făcută cu puțin înaintea morții, avea să apară abia în 1996 (Mihaela Cristea, Despre realitatea iluziei. De vorbă cu Henriette Yvonne Stahl, Minerva, București, 1996). Autoarea Voicăi povestește acolo amănunte despre împrejurările în care l-a cunoscut pe Panait Istrati: "Întîlnirea mea cu Panait Istrati a fost dramatică
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
iar noul sens nu există. Există numai un nonsens semantic aiuritor. O muzică funebră, tragică în conjuncție cu o imagine "potrivită" devine comică, hilară, iar una comică devine macabră sau tragică cu ajutorul unor cadre bine alese. Dacă pe ecran mai apare și un slogan care spune un cu totul alt lucru, ghiveciul este complet și perfect opac. El nu spune nimic. Muzica s-a evaporat: a rămas doar o carcasă care semnalizează. Un "bec" auditiv. O etichetă pe care nu scrie
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
Academia Regală a Spaniei Singurul ziar din Madrid care, duminică 8 septembrie, a dedicat o pagină morții lui , întâmplată sâmbătă, la patru după-amiază, a fost acesta. În celelalte, toate atât cu pagini culturale, cât și cu anunțuri funerare, nu a apărut nimic, nici măcar un chenar, ori o scurtă știre. Și nici luni. (După aceea au început să apară numeroase articole dedicate amintirii sale: unul foarte bogat în informații personale, precum cel al lui Benjamin García-Hernández). La două ore după moartea sa
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]