9,963 matches
-
din nou, era vina Ministerului Educației și a ideilor moderne. Băieții ăștia doi nu vor fi niciodată capabili să priceapă nici jumătate din ceea ce le spune el. Iar odată și odată vor avea un accident grav. Porni spre orfelinat și apăsă ferm pe claxon, cum făcea întotdeauna când ajungea în fața porții. Îi plăceau din mai multe motive vizitele pe care le făcea acolo. Îi plăceau copiii, firește, și, de obicei, avea asupra lui un pumn de dulciuri pe care le împărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu mâinile în șold, pregătită parcă să-și tocească unghiile de fața mea. Deși prezența ei acolo, dis-de-dimineață, nu prevestea nimic bun, m-am silit s-o întreb pe cel mai conjugal ton cu putință: - Îmm... ce-i? Parcă am apăsat un buton și, fără să stea mult pe gânduri, jumătatea mea cu nume ce-ar fi trebuit s-aducă tandrețea a început să se agite și să bată din picior: - ... ar trebui să te dai jos! Acum! Întâi mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
voce tare! Ai ceva împotrivă? Își umezește buzele, plimbându-și rapid limba peste ele, ca o viperă cât de cât îmblânzită, și continuă: - „Simțeam că sunt gata să explodez, o fierbințeală ciudată îmi cutreiera prin sânge până în ceafă, parcă îmi apăsa ceva pieptul. Aș fi vrut să nu se mai termine și, ca-ntr-un vârtej, toate femeile cunoscute se amestecau într-o singură imagine, într-un singur sex, într-o singură suflare și parcă tot orașul se topea...” Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu trebuie să se facă sănătos. „Ce numiți voi sănătate pentru mine e beznă...” - Și ce-ai făcut cu el? - Nimic... Doar nu crezi că l-am vindecat prin hipnoză! C-am făcut pase peste el, rotocoale energetice, l-am apăsat pe nu știu ce punct, l-am întors în pruncie când își sugea degetul, să-mi povestească ce i s-a întâmplat, dacă l-a închis mamă-sa în dulap, l-a lăsat nemâncat și l-a bătut cu funia udă vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gloanțele nu erau chiar de acelea din cutii obișnuite, aveau ghinturile răsucite cumva și fiecare avea înscris pe el o literă. Puteai să-l împuști pe unul de trei ori - B-O-U - sau să scrii altceva. Am potrivit cartușele și-am apăsat pe trăgaci, vedeam cum se mișcă arătătorul, încă puțin, zâmbeam fotogenic camerei. Pe urmă, parcă începeam să explic de ce l-am găurit în piept, ăla nu cădea, deși se clătina, ieșea fum prin el și i se prelingea sânge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și aspre, parcă merg pe urma altei atingeri. E caraghios, mi se pare că abia mi s-a ridicat din brațe, mi-a rămas întipărită în carne forma corpului ei ghemuit. Se amuză mușcându-mi colțurile gurii, pipăindu-mi sprâncenele, apăsând ușor pleoapele, să simtă cum mi se zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
i-ai aprinde un ghemotoc de cârpe în față? Și, totuși, are ceva fascinant: n-am mai văzut pe nimeni până acum care să dea în același timp din toate membrele, ca girafele alea de lemn și sforicele care, când apăsai sub coada lor, începeau să se clatine în toate direcțiile, să se culce, le cădea capul și li se îndoiau picioarele. Mă bate gândul să-i spun că, dacă Hitler nu era trântit la examenul la Arte Plastice și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai des, cât mai multe, dar o fac așa de împiedicat, așa de strepezit, după rețetă, parcă din obligație, ca străinul care zice timid „Paștele mă-sii” ca s-arate că s-a integrat. Seamănă cu jucăriile alea monstruoase chinezești: apeși pe burtă câinele ca un porc cu păr mai lung care-a înghițit o tigaie și face „Ham-ham, ham-ham, vreau osssul”, scuturi de-un picior păpușa portocalie, deschide ochii încrucișați, „Tatata, te iubesc. Tatata, te iubesc”. Ei, dacă aș aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
era decît capriciul unei dimineți stupide, În care n-ai avut ceva mai bun de făcut decît să mă biciuiești ca să-ți distrezi echipajul - făcu o pauză lungă și trase din nou din pipă, agitîndu-și capul ca și cum l-ar fi apăsat cele Întîmplate. Trebuie să fie teribil pentru tine să constați că ai trezit o fiară care dormea, iar ea a devorat tot ce aveai mai scump pe lume... Spaniolul Îl privi cu uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
inimii. Își căută rana, coborînd privirea, dar nu o găsi. El, monstrul, acum mai urît ca niciodată, continua să stea În picioare În fața ei, foarte liniștit, privind-o netulburat și batjocoritor. Înțelese adevărul, ochi la rîndul ei pieptul vrăjmașului și apăsă pe trăgaci. Nu se auzi decît zgomotul. Același zgomot care se repetă la fel și ieși prin aceeași deschizătură. Niña Carmen azvîrli arma cît colo. — Ți-ai rîs de mine tot timpul ăsta! se răsti la el. Ai scos gloanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ocupată de biroul ei de oțel, iar logopeda, mă învață cum face un ventriloc păpușa să vorbească. Vezi, ventrilocul nu te poate lăsa să-i vezi gura cum se mișcă. Nu-și poate folosi buzele, așa că, pentru a forma cuvintele, apasă limba pe cerul gurii. În loc de fereastră, logopeda are un poster cu o pisicuță acoperită de spaghete, sub care scrie: Accentuează pozitivul! Ea zice: dacă nu poți scoate un sunet anume fără să-ți folosești buzele, înlocuiește-l cu un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
porcii fac un căcățoi dulceag când văd în ce măcelărie au ajuns. Zic: — Kwvne wivnuw fw sojaoa. Nu, zice Brandy și ridică arătătorul lung de treizeci de centimetri, cu șase inele de cocteil îndesate doar pe degetul ăsta, și mă apasă sus-jos pe gură cu hotdogul ei împodobit cu bijuterii în clipa când încerc să spun ceva. Nici o vorbă, zice Brandy. Ești încă prea puternic legată de trecutul tău. N-are sens să spui nimic. Din coșul ei de cusut, Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aproape și vrei să fie de acord cu modul tău de viață, și totuși nu-i suni decât când ești în criză și ai nevoie de ceva. Sari înapoi la mine în patul din Seattle, singură cu telecomanda pe care apăs un buton și iau sonorul televizorului. La televizor sunt trei sau patru oameni pe scaune, șezând pe-o scenă joasă în fața unui public de platou. Asta-i la televizor ca un fel de spot publicitar, dar când camera se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brent S-a Culcat Cu Tatăl Lui Cât e lumea de mare, oamenii își spun povestea dramatică și cum s-au străduit toată viața să depășească întâmplarea cu pricina. Acum viețile lor țin mai mult de trecut decât de viitor. Apăs un buton și-i redau vocea lui Gwen Lucrează Ca Târfă pentru o gustărică sonoră de limbaj de prostituată. În vreme ce vorbește, Gwen dă formă poveștii cu mâinile. Se apleacă în față, ridicându-se de pe scaun. Ochii ei urmăresc ceva sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
acum, când văd pe cineva roșind, reacția mea nu-i: o, ce drăguț. O îmbujorare îmi amintește doar că sângele se află imediat sub suprafața oricărui lucru. Să faci dermoabraziune, mi-a zis un chirurg plastician, e cam ca și cum ai apăsa o roșie coaptă pe-o fâșie de șmirghel. Plătești mai mult doar pentru dezastrul rezultat. Pentru a repoziționa o bucată de piele, pentru a reconstrui o mandibulă, trebuie să jupoi o fâșie lungă de piele de pe gât. Tai de la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Apoi îmi zic, o s-o sun pe Evie și-o s-o șantajez. Evie mi-e datoare vândută. O pot scoate la capăt cu asta. Brandy duce Fiatul în goană până-n partea cea mai întunecată a ruinelor, apoi stinge farurile și apasă frânele. Brandy și cu mine ne oprim așa repede că numai centurile de siguranță ne țin departe de bord. În jurul nostru, în mașină, larmă și zornăit de metal lovindu-se de clopoței și gonguri metalice. — Scuze, cred, zice Brandy. Îs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și dă ochii peste cap. O, căcat împuțit. E o scrumieră, nu, e-un mulaj de ghips al unei mânuțe, chiar alături de curul inconștient al lui Manus. E genul de mulaj pe care-l faci la școala primară, când îți apeși mâna într-o formă de plăcintă plină cu ghips ud ca să rezulte un cadou de Ziua Mamei. Brandy îndepărtează câteva șuvițe de păr de pe fruntea lui Manus. — E foarte, foarte frumușel, zice, dar cred că o să aibă leziuni permanente pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Santa Barbara, Manus care a fost Denver ne-a învățat cum să ne procurăm medicamente. Stăteam toți trei înghesuiți în Fiatul ăla Spider de la Portland la Santa Barbara, și Brandy voia doar să moară. Fără-ncetare, ținându-și ambele mâini apăsate pe șale, Brandy tot zicea: — Opriți mașina. Trebuie să mă întind. Am spaze-me. Trebuie să ne oprim. Ne-a luat două zile să ajungem din Oregon în California, iar cele două state sunt chiar peste drum unul de celălalt. Manus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
întocmai ca un cal care trebuie să-l împuști. Diferența e că după aceea calul e cuminte, moare și gata, pe cînd omul abia atunci începe să te urască. Brusc i se schimbă privirea în clipa cînd îi spui, cînd apeși pe trăgaci. Dar trebuie să ai curaj, domnule Bîlbîie, să ai curaj. Nu atunci cînd îți împuști calul pe care îl iubești, ci atunci cînd îi spui adevărul unui ins, oricum te va urî. Dar dacă ești pe capră trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu putea despărți una de alta, fie și numai din cauza obligației sale de slujbă. Mihai Mihail îl trimisese acolo ca să vadă și să audă. Abia după aceea urma să înțeleagă dacă era ceva de înțeles. "Să vă ajute Dumnezeu să apăsați pe trăgaci dacă trebuie!" împinse Leonard Bîlbîie conștient discuția la limita posibilă. Basarab Cantacuzino privi în gol, îndeajuns de mult, încît Leonard Bîlbîie să audă din nou larma glasurilor, muzica, clinchetul paharelor. Fusese ca într-un vis, discuția îl acaparase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cine era de partea cealaltă. Și ăsta era un semn, a priceput mai greu, dar a priceput. Iar acum, cînd cerul se aduna deasupra lui ca un burete uriaș strîns într-un pumn și mai uriaș, cînd simțea că îl apasă totul și numai teama îl împiedica să stabilească exact cît timp mai avea de trăit, tocmai acum au apărut problemele în cauză, poate cele mai serioase probleme pe care le-a avut în față de cînd se află în fruntea Serviciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și pe lîngă asta nu foarte des i se întîmplă ca un prinț, chiar scăpătat, dar tot prinț în cele din urmă, ca un prinț să vină să-l caute. Vizita pe care i-o făcuse lui Basarab Cantacuzino îl apăsa pe suflet, îi producea o senzație de inconfort fizic, se simțea. prins între patru pereți, într-o cușcă fără ieșire, fără perspectivă. Aștepta să se petreacă ceea ce urma să se petreacă cu strîngere de inimă, fiind strivit de marea povară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceea ce au făcut ori n-au făcut. Dar una dintre cele mai grele poveri pe care le duceau în spate, nu singura, ci una dintre cele mai multe, dar cea mai inhibitoare, teama de a greși, le era luată, nu-i mai apăsa, nu-i mai obseda, nu-i mai făcea să se încurce în propriile gesturi ori gînduri. Era o descoperire colosală a lui Mihai Mihail, și el era omul care putea să o exploateze fără să dîrdîie de frică la rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doar el știe și nimeni n-a reușit să ne comunice. Dacă ar face-o, poate nu s-ar mai înghesui nimeni să tot izbească în tăblia ușii pentru a deschide..." Directorul Serviciului șopti atunci "poate ar fi îndeajuns să apeși pe clanță și să o tragi spre tine. Atunci ai putea să vezi ce este dincolo fără să-ți pierzi echilibrul și să cazi dincolo de prag. Nu?" Pangratty avu o mișcare a obrazului care îi trăda uimirea de o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcut-o cu cea mai mare ușurință. Am apropiat țeava de tîmpla lui Leonard Bîlbîie, nu m-am uitat la el, ci la o scîndură plină cu urme de cari, vedeam limpede desenul, deși nu prea era lumină și am apăsat pe trăgaci." Mihai Mihail s-a lăsat greu în scaun, era palid, transpirase rece, de parcă el ar fi simțit la tâmplă țeava Berettei și ușurătatea cu care a apăsat Șerban Pangratty pe trăgaci. "Așaaa, deci..." La asta nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]