7,447 matches
-
umanității. Un demon, săturat de legile existente, hotărât în același timp să le protejeze prin enunțarea unor concepte antinomice doar în aparență, prin a căror deloc dificilă decriptare apoi ar fi fost posibilă înțelegerea Luminii și refacerea Întregului. O amenințare aparentă la adresa vieții. Salvarea ei. Cuvintele arabe prinseră a mișca furtunos, modelând nisipul, schimbându-și semnificația la intervale neregulate, nu mai lungi de două secunde. Furtuna începu astfel, covârșitoare, înecând totul în particule minerale, în semne din alăturarea cărora ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
eveniment de indiferent ce fel, fie negativ sau pozitiv, astfel că incidentul se stinse de la sine, din lipsă de credibilitate. Distrus, hotărât să moară cu orice preț, deși se dovedise că nici asta nu mai putea fi o soluție de când aparenta moarte recentă îl trimisese într-unul din cele mai oribile locuri ale lumii, Abdulah se decise să mai încerce încă o dată să își recupereze salariul de la Unirea. Trecuse o lună de la data inițială la care trebuia făcută plata. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
deja de asta și că urmează să-i dăm un răspuns În cel mult două săptămîni. — Ai făcut bine. O să-l punem pe Fermím să facă treaba și-o să-i cerem pe ea o avere. Am Încuviințat. Ne-am continuat aparenta rutină. Tata continua să mă privească. Acum o să-nceapă, mi-am zis În sinea mea. — Ieri a trecut pe-aici o fată foarte simpatică. Zicea Fermín că e sora lui Tomás Aguilar? — Da. Tata dădu din cap, cîntărind coincidența cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Beijing. împărații Qing vor rămâne la putere timp de două secole și jumătate. în același an, în Franța, regele Ludovic al XIV-lea urcă pe tron și pune capăt, în 1648, Războiului de 30 de ani care epuiza Europa. în ciuda aparentei sale splendori, Regele-Soare nu deține mijloacele de a rivaliza cu Provinciile Unite; în 1685, data revocării Edictului de la Nantes, venitul pe cap de locuitor în Amsterdam este de patru ori mai mare decât cel al parizienilor, iar decalajul se adâncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
conduce cu o mână de maestru politica Europei. Flota sa maritimă controlează toate mările; bancherii săi dețin autoritatea asupra cursurilor de schimb; negustorii săi fixează prețurile tuturor produselor. Țara cea mai populată din Europa, Franța, suferă eșec după eșec, în ciuda aparentei sale puteri: eșec militar pe mare, eșec diplomatic în Indiile Occidentale, în Louisiana și în Canada, eșec financiar odată cu falimentul sistemului Law. Dacă, în 1714, nobilimea franceză poate în sfârșit să facă negoț fără să-și piardă rangul, minuscula burghezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
noua formă va continua să creeze condiții de viață urbană pentru persoane tot mai solitare, în apartamente tot mai înguste, cu parteneri sexuali și afectivi tot mai efemeri. Frica de legături prea durabile, fuga de atașări mai profunde și indiferența aparentă vor deveni își deja au devenit) forme de seducție. Apologia individului, a corpului, a autonomiei și a individualismului vor face din ego, din sine, valori absolute. Erotismul va deveni o știință revendicată în mod deschis. Vor fi tolerate cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
viitor, intenția de vot a alegătorului vânat, pe listă se găseau mai degrabă erau fraze de tipul celor menționate mai sus și chiar și aceea care se prefigura mai suspectă, Într-o zi trebuia să se întâmple, pierdea mult din aparenta ei periculozitate dacă o restituiau contextului în care fusese spusă, nimic mai mult decât o conversație între doi bărbați despre recentul divorț al unuia dintre ei, toată condusă prin jumătăți de cuvinte ca să nu incite curiozitatea celor din apropiere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
organe. - Te gândești și domnia ta la o păpușă, Înzestrată cu un mecanism care o Însuflețește? Întrebă Dante. - Poate. Sau poate că nu. În Franța am văzut nu puține păpuși animate care Împodobesc orologiile de pe turnuri. Însă niciodată una Înzestrată cu aparenta naturalețe a acesteia. Mai să-ți vină să crezi... Adânciți În dialog, Încercau să se Îndrepte spre ieșire. Dar, În față, mulțimea părea să se fi oprit și glasuri agitate se ridicau, ca și când ar fi avut loc o ceartă. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Maria Novella se ridica masa roșiatică, din cărămizi, a noului brâu de ziduri pe care Comuna Îl clădea pentru a stăvili mulțimea de construcții răsărite recent În jurul cetății vechi. Porțiunile de zid se Întrerupeau ici și colo fără o logică aparentă, ca și cum ar fi fost alcătuite În joacă de un uriaș capricios. Părea că arhitecții Își puseseră În minte să se ia la Întrecere cu vechii romani, semănând noi ruine pe Întinsul câmpiei. Ajunși dincolo de viitoarea poartă, din care se ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
protejat, ca acela. Întinse mâna și ridică țesătura. Dedesubt se afla o gaură circulară prin care se zăreau pereții cutiei. În minte Îi Încolțea din nou Îndoiala care nu Îl părăsise niciodată. Cu siguranță, acea deschidere din postament putea explica aparentul miracol: restul trupului se ascundea sub piedestal, trecând prin gaură. Dar cum de putea rămâne invizibil? Dădu drumul pânzei prin deschidere și o văzu dispărând, ca și când o gură invizibilă ar fi Înghițit-o. Și totuși trebuia să fie acolo, În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
parcă Îl fixau, Înzestrați cu o lumină proprie, ca și când ar fi fost pe punctul de a se redeștepta la viață. Se răsuci pentru o clipă ca să se uite la femeie. Exista, Într-adevăr, o asemănare Între cele două chipuri, aceeași aparentă cufundare În gânduri, ca și când Între bronz și carne ar fi existat o misterioasă corespondență. Cu luare aminte, acționă peste Închiderile de pe piept, rotind cele două canaturi. Era ceva scris Înăuntru, invizibil din perspectiva celor ce ar fi privit din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sută de turnuri, triumful și căderile, dorința neostoită de cunoaștere și strălucirea curții sale. Versurile lui... Sări la ultimele file. Proza solemnă a episcopului scanda sfârșitul Împăratului În tonurile unei drame antice. Chinul provocat de boală, speranțele Înșelătoare ale unei aparente Însănătoșiri. Tulburea Împletire de patimi și de rivalități din preajma patului său de moarte. Apoi, cu stupoare, observă o frază pe care Mainardino o introducea parcă din Întâmplare: „... i-a fost adusă lui Frederic vestea morții unuia dintre fiii săi, novice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puterile Îl părăsiseră. Poate că lada, a cărei greutate continua să o simtă, nu era decât o halucinație. Și dacă... dacă sienezul Îl urmase anume În capcana aceea ca să se descotorosească de el? Purtarea necioplită, sporovăiala, lașitatea amestecată cu o aparentă smerenie n-ar fi putut fi toate doar o mască menită să ascundă botul unei bestii asasine? Era pe cale de a-și pierde controlul mișcărilor, când Începu să simtă În față un ușor curent de aer, mai Întâi abia perceptibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
hoinărească prin depărtări. Neplăcut pentru ea, nu și pentru el. * Scuturați de vânt, copaci de tot felul tremură proiectându‑și crengile pe cerul nopții. Arată de parcă ar fi scuturați de niște cârlige de fier; în realitate, această imagine de dezordine aparentă e ceva ordonat și a fost creată special de grădinar, care a grupat astfel copacii. Aceștia oftează și scrâșnesc, ca și când ar fi amenințați de un mare pericol, deși nimeni nu le face nimic, în afară de vânt. Doar sunt protejați în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Hans a mai înghițit‑o deja. Mama deschide o carte și citește fără nici o inflexiune: Vineri, 6. 10. 1950, paritatea șiling‑dolar a scăzut de la 14 la 21, 60, iar relația dintre salariu și prețuri în același an, cu toată aparenta ei compensare totală a creșterii prețurilor, s‑a dovedit, după cât se pare, a fi doar înșelătorie și praf în ochii poporului. (Ei, și? Bine că șilingul circulă, la Hawelka și la barul Picasso). Mămica perorează că mulți activiști social‑democrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Kahn. El suferă și de parkinson, care are ca efect o debilitate fizică mărită. Contele von der Schulenberg căscă și se uită la ceasul de la mână, dar doctorița nu fu intimidată. În schimb, păru să găsească amuzantă nepolitețea lui. — În ciuda aparentei sale vinovății, zise ea, nu cred că Josef a omorât pe vreuna dintre fetele acestea. După ceea am discutat împreună cu profesorul Illmann despre probele medico-legale, sunt de părere că aceste omoruri indică un grad de premeditare de care Kahn este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
hașiș. Probabil că așa le face el să-l însoțească în liniște. Le tratează ca pe niște oameni mari, oferindu-le o țigară. Numai că nu e genu’ de țigară la care ele se așteaptă. Illmann clătină din cap cu aparentă uimire: — Și când te gândești că mi-a scăpat asta... Am început să îmbătrânesc. Becker trânti portiera și mi se alătură pe trotuar. Apartamentul era situat deasupra unei farmacii. Am avut sentimentul că urma să am nevoie de ea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un sofist și orator, Antiphon al nostru, și un retor zis „din Rhamnonte”. Mulțimea activităților acestui personaj, care s-a manifestat în toate domeniile, starea lacunară a suporturilor, incertitudinile privitoare la amestecul său într-o lovitură de stat în favoarea oligarhiei, aparenta contradicție cu tezele din fragmentele politice asupra concordiei, totul contribuie mai curând la adâncirea misterului decât la ridicarea vălului... Să reținem, pentru ceea ce ne interesează, un Antiphon net opus lui Socrate și luând o atitudine exact contrară celei a faunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
plăceri întrezărite - a fi la braț cu o femeie frumoasă, a cunoaște bucuriile unei iubiri ce se înfiripă - dispar repede, odată cu apariția neplăcerilor aferente bucuriilor vieții conjugale și ale procreării. Aceste false plăceri procură o satisfacție de suprafață, momentană și aparentă, dar sunt plătite curând cu neplăceri care le anulează și impun negativitatea ca stăpână a locurilor și a împrejurărilor. Bogat, recunoscut, căsătorit și tată de familie, individul renunță la libertatea lui și la construcția de sine urmărind virtuțile reale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la chintesența ei, se exprimă nu atât prin vorbire și cuvânt, cât prin gesturi ori alte scenografii, gândite astfel încât să producă efecte pedagogice. Ce semnificație are așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare a deturnării unui artificiu feminin de către un filosof bărbat. Bineînțeles, acest comportament semnifică și desconsiderarea conveniențelor, indiferența față de judecata semenilor, recurgerea la metoda ironică, teatralizarea ludică și alte opțiuni dragi filosofilor din triunghiul subversiv, dar nu este indiferent faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Roșca 7. — Bine c-ați mai venit, măi tovarăși! le spuse vădit tulburat tov. Roșca 7, repezindu-se spre ei și urmat cu firească emoție de grosul celorlalți. Într-o clipă, oameni și roboți se îmbrățișară, simțind că dincolo de granițele aparente între om și mașină trăiesc împreună sentimentul înălțător al aparenței la aceeași comunitate planetară. „Ce mai e pe-acasă?”, se auzea din toate părțile. „Ce face cutare?”, „Ei, nu mai spuneți! I-auzi, dom’le! Asta da veste!”, „Cum, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Elena Marin Alexe Rămân adeseori purtată de gând, prin nebănuite unghere, până ce timpul acceptă întoarcerea în eternitate, iar temerile momentului se apleacă tacit, învinse sub pașii umbrelor de liniște aparentă. Duhul meu trist, atins de tăișul durerii, se va vindeca sub razele Iubirii sacre. Degetul Lui va îmbina accente pe veșnicia din mine, acoperind țipătul. Clipe suave, desprinse din senin, dau satisfacție sufletului să atingă cele mai înalte trepte spre
Adeseori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83375_a_84700]
-
zenit, vagant, la ierni, destipăritul soare, formase valea edificiului Usher. Implicatele pajuri, locul silabic, alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn armau nemăsurat ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici. Și filamentele umbrelor, și figura docilelor raze, și toată aparenta inimă a locului o dezlegam: cadran afund al unor modificate, deviate orlogerii, durând necunoscut: la turle, pe arbori, pe aburi. Sub revolta continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfă lumină, Veghea sa tencuia, prin lespezi. Lor prins, asociat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
numai că pentru cei din secolul al IV-lea teologia reprezenta "o problemă de viață și de moarte, o îndatorire spirituală, o mărturisire a credinței lor, o soluție pozitivă la problemele lor de viață". În aceste dispute care, în mod aparent, păreau că se opreau asupra unor termeni și definiții abstracte, participanții apărau și protejau de fapt, sensul concret și esențial al creștinismului, care se rezumă în noțiunea de "mântuire". De fapt, mântuirea nu rezultă dintr-un act magic, împlinit din
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
Pot oferi o șansă Domnului? Pot îngădui pe Domnul?” Astfel de întrebări se nasc în mintea fiecăruia dintre noi, atunci când nu ne este clar încotro să privim, de ce să ne agățăm, când suntem încercați. Și fiindcă nu găsește nici o soluție aparentă la problemele cu care se confruntă, Petru Lascău se prinde cu toată puterea de cel din urmă bastion de rezistență al credinței, care este lauda lui Dumnezeu. „La această intersecție, nu-mi rămâne decât lauda. Voi continua să-L laud
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]