1,159 matches
-
trei conversații simultan. Așa se explică ușurința cu care convorbirea dintre prințesa Diana și prietenul ei, James Gilbey, a fost înregistrată pe bandă, timp de 23 de minute. Ulterior a fost publicată, aflându-se că prietenul prințesei o alinta cu apelativul „draga mea sepie”. Nici prințul Charles n-a scăpat. El a fost înregistrat în timp ce discuta cu Camilla despre viața lor sexuală. La fel s-a întâmplat cu purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Newt Gingrich. România nu este mai prejos
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Bayon & Mignot, 2000, p. 268), care diferențiază ritualurile "de acces" (marcă a apropierii sau a distanțării, de exemplu, prin salut) de ritualurile "de confirmare" (a imaginii de sine și a manierei de raportare la interlocutor de exemplu, prin folosirea unui apelativ care individualizează funcția sau profesia interlocutorului: "Domnule Decan", "Domnule profesor"), de cele "de reparare" (actualizate atunci când relația de comunicare riscă să devină tensionată, conflictuală vezi, de exemplu, scuzele sau formule de tipul "nu te supăra, dar.../ sper să nu te
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
alegerii sale, apoi "rege roman". În Germania a fost desemnat sub numele de "Împărat roman" începând cu secolul al XI-lea și cu cel de "Sfânt Imperiu roman" din secolul al XIII-lea; în secolul al XV-lea se adaugă apelativul de "națiune germană". Sfântul Imperiu Roman este o monarhie electivă, întrucât împăratul este ales de către marii seniori. Este aplicat, ca pretutindeni, "principiul ereditar": noul suveran trebuie să fie unit de predecesorul său prin legături de sânge. Această regulă a fost
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Joc secund (1930), le consideră simple exerciții de digitație. Ne aflăm în fața unei severități în marginile exagerării, cu ele a și debutat la "Sburătorul", unde în fața amfitrionului clasic, cum îl supranumește pe E. Lovinescu, se prezintă cu întîile pagini sub apelativul de Ion Popescu. În revistă va semna Ion Barbu (numele bunicului, constructor zidar), nu cu adevăratul nume, Dan Barbilian. Cauza: "Nu aveam curajul să amestec pe geometru în poezie", deși întreaga sa operă lirică e o extază care celebrează logodna
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Castelul Bran. Au început apoi să țină prima pagină "regii" și "împărații" țiganilor, urmați de "regele Hagi" și de o pletoră de personaje publice (regina R&B-ului, prințesa Caragea etc.), mai mult sau mai puțin onorabile, gratulate cu un apelativ folosit cu precădere în scopul de a eroda și discredita Casa Regală și abia apoi, poate, în unele cazuri, de a marca excepționalitatea. Acestei campanii insidioase i s-a alăturat și o parte a intelectualității publice care, după voluptatea și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
VOCES-ului, grație sprijinului oferit atunci de o instituție pe care o conduceam. De altfel, mi s-a părut în ordinea firii să-l rog pe Bujor Prelipcean (al cărui nume, devenit deja celebru, se poate dispensa fără probleme de apelativul demonetizat de "maestru") să revină la Iași, la conducerea Filarmonicii, și să aducă mai aproape de melomanii și de oamenii civilizați și educați din acest oraș experiențele sale manageriale și interpretative de succes. Era deja știut că VOCES, devenit din 1980
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
532 etc. 119 Vezi, în Gramatica I, 2005, p. 665 ș.u., interjecțiile "cu valoare emotivă/ expresivă" (of, vai, ah etc.) vs. "interjecțiile cu valoare prezentativă/ ostensivă" (iată, uite etc.) vs. "interjecțiile injonctive/ persuasive" (zât, poftim etc.) vs "interjecțiile adresative/ apelative" (mă, măi, băi etc.) etc. 120 Conform autorilor citați supra. 121 Vezi, de exemplu, Iordan & Robu, 1978, p. 537; Gramatica I, 2005, p. 676 etc. 122 Vezi Dimitriu, 1999, p. 745; Gramatica I, 2005, p. 607; Iordan & Robu, 1978, p.
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
alături de el se numeau haramini. Pe tăblițele de plumb, strămoșul neamului get, apare scris Moș Arimin. La umbri, populație de neam italic, Jupiter în tradițiile vechi mai avea și epitetul de Armunus adică al ariminilor. La romani Jupiter mai purta apelativul Ruminus iar războinicul Marte era chemat cu epitetul de Arimanios, fiind născut în Getia după cum spune mitologia lor, fiindcă pe a noastră nu a cercetat-o deocamdată nimeni. Sub numele de țara ariminilor apare la Homer în Odiseea, ținutul hiperboreenilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
se sustrage cu totul, prin spirit: „S-a străduit natura ca omul să nu-i scape; / Iubirea îl urcase deasupra ei prea tare, / Și-a-nmormântat-o-n carne”. Orația îndrăgostitului se adresează când unei iubite, când unui iubit. Obiectul erotic este invocat prin apelative ca „scumpa mea”, „iubita mea”, „domniță” sau „iubite”, „puternicul meu domn”, „prinț hermetic”, „amant”. Și nu e vorba (în orice caz, nu explicit) de un dialog ca acela din Cântarea Cântărilor. De exemplu, în sonetul CLXIV un bărbat vorbește altui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
în shimb. 6. Pentru că țara noastră e singura în care, dacă nu faci altceva decît să te uiți la cei care muncesc, primești o primă de spectator numită "indemnizație de conducere". 8. Pentru că suntem singurul popor din lume la care apelativul "hoț!" este o formulă de tandrețe. 14. Pentru că numai în țara noastră se poate organiza Campionatul Mondial de 3000 km slalom cu obstacole: căruțe, gropi, cîini vagabonzi înfometați, bețivi. 15. Pentru că la noi zăpada este considerată sfîntă doar fiindcă coboară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de-pasionează o dezbatere ce taie cu bisturiul nefericirile unei generații care nu mai termină de plătit revoluțiile trăsnite ale părinților șaizecișioptiști. Greu ți-ai putea imagina ființe și tipologii mai diferite decît acești doi "șefi" de generație în măsura în care acest apelativ, precum și cel încă mai aberant, de "roman generațional" cu care a fost înzestrat Les Particules élémentaires, au vreun sens pe care însă nu-i despart decît vreo zece ani. Și totuși, iată-l pe seducătorul Orsenna (de fapt, Erik Arnoult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
spectator numită "indemnizație de conducere". 7. Pentru că numai la noi poți profita zilnic de o ospitalitate nelimitată, de exemplu în traficul urban, unde ți-e dat să auzi sute de înjurături. 8. Pentru că suntem singurul popor din lume la care apelativul "hoț!" este o formulă de tandrețe. 9. Pentru că numai la noi îi poți vorbi de rău pe unguri, pe bulgari, pe evrei și pe locuitorii din fiecare regiune a țării, și asta să fie considerat amuzant. 10. Pentru că ne lăudăm
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al XIII-lea și atestă răspândirea Ordinului. Pentru o informație mai consistentă, este necesar să se recurgă la Introducerea acestei secțiuni; cf. îndeosebi titlul „Mărturii non-franciscane”. 1. 1. Episoade unice A) Luca de Tuy Luca, spaniol din naștere, a primit apelativul „de Tuy” pentru că în 1239 a fost făcut episcop de Tuy, în Galiția. A scris împotriva ereticilor. Era diacon la canonicii regulari de la Biserica Sfântul Isidor de León când a scris această lucrare, unde se poate găsi o notă prețioasă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mai tîrziu al lui Eminescu (stilul Învinuirii tandre!), femeia capricioasă care omoară fără simțire călcînd peste firea dreaptă. Însă mustrarea devine un elogiu, supărarea se transformă Într-o patetică declarație. Conachi vorbește, Înaintea lui Eminescu, și de cruzimea femeii Îndrăgostite. Apelativul „crudo” apare Într-un poem În care se moare și se Înviază de mai multe ori: „Ție, numai, crudo-ți place să omori fără sfîrșit”... Este sugerată, aici și În alte versuri, o anumită insațietate În cruzime a femeii, o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe care Moscova o exercita asupra statelor comuniste din Europa de Est (Soulet: 1998, 114). Pe cale de consecință, a fost din nou recuzat, deși pentru o perioadă relativ scurtă și cu o intensitate propagandistică redusă în raport cu divergența de la finalul anilor '40, atribuindui-se apelativul "revizionist". 3.5. Panoramarea principalelor dispute intestine din cadrul PCR-PMR (1945-1953). Premise interne și externe Încă de la înființarea sa în 1921, conducerea PCdR a făcut obiectul unor rivalități aprinse, fiind disputată între mai multe facțiuni competitoare. În perioada ilegalității (1924-1944), în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
îndelung asupra evenimentelor care i-au schimbat viața. Va teoretiza "două accepțiuni" ale acestora. Prima, asumată de către Gerő și acoliții acestuia împreună cu conducerea sovietică, consta în reprimarea violentă, cu mijloace tipic post-revoluționar leniniste e a "mișcărilor populare", caracterizate invariabil prin apelativul "contrarevoluționare". Exista apoi a doua variantă de interpretare a revoluției maghiare, ca "mișcare populară revoluționară" care, pentru a avea succes, trebuie ghidată de către partid înspre "dezvoltarea pașnică, echilibrată și umană" în direcția socialismului (Hegedüs, Somlai în Rusan: 2000, 75). Pronunțându
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
realismul acțiunii și acribia cu care sunt reconstituite spațiile de joc. Pe dom' profesor profesor universitar la Drept, Drept Penal l-am văzut până acum vegetând pe pontonul de vacanță, slujit de aghiotantantul său, Sile, care își abordează fiul cu apelativul "boule" (reminiscență din anii în care tatăl său era un profesionist al reeducării), dar, din acest flash-back aflăm că în Securitate era unul dintre șefii de temut. Așa se explică de ce azi cuplul Albulescu-Vișan este atât de bine sudat. Complicitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de îndeplinire a acestora, nu putem vorbi despre o orientare bazat] pe roluri, propus] de conduc]torii înțelepți str]vechi. Așa cum reiese din anumite pasaje, Confucius nu a promovat intuiția interpretativ] (simțul interpretativ, pe care el însuși îl cultiva sub apelativul de ren). Deși folosea termenul în mod frecvent, este cunoscut] reținerea să în a-l defini cu exactitate. Că r]spuns la frustrarea discipolilor s]i, Confucius a f]cut referire de dou] ori la esență unificatoare a elementelor care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Principe Cuza? Când după legile morale și creștine europene nu poate fi nici Cuza, nici Principe...”) <ref id=""> 20 Ion Ghica, O pagină de istorie, În Idem, Scrisori către V. Alecsandri, vol. IV (supliment), București, f.a., p. 75. </ref>20. Apelativul persiflativ de „Hospodar” pe care l-au atribuit mai ales rușii „domnilor moldo-valahi”, ca și căutările revoluționarilor de la 1848, Într-o mixtură de conotații princiare și republicane, precum În Proclamația de la Islaz, trădau realele „suferințe” ale titlurilor domnitorilor de la Iași
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
postexilică, evoluția yahwismului nu va admite o altă divinitate alături de Yhwh, astfel că și zeița Așera va fi percepută ca o prezență idolatrică condamnabilă. Zeul Baal Numele Baal (în ebraică ba‘al) înseamnă „domn”, „stăpân” și, la origine, era un apelativ al zeului furtunii care, cu trecerea timpului, a devenit un nume propriu autonom. Acest zeu uranian, atestat în multe culturi semitice din Orientul Apropiat antic de la sfârșitul mileniului al III-lea î.C., era foarte venerat în culturile siro-palestiniene în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
legenda spune că tot mai mulți ciobani poposeau în zonă pentru a-și căuta o nevastă: „Se zice (...) că prin acele vechi timpuri, ciobanii împrăștiați prin Câmpia Bărăganului veneau în acest sat să-și caute fete pentru însurătoare”. Mai târziu, apelativul inițial - derivat dintr-o poreclă cu conținut pornografic - s-a schimbat cu cel de Fotești, devenit la rândul său Fetești. Lingviștii sunt de părere că mecanismul de formare a denumirii Fetești este Fetești < Fetescu < Fetea („fata cu sufixul ea”). Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
perfecte“ ale mâncărurilor, îi răspunde stăpânului său: „Gusturile perfecte nu pot fi realizate încă, din cauză că țara Luminăției Tale este prea mică și nu cuprinde toate elementele necesare. Dar acest lucru va fi posibil de îndată ce Luminăția Ta va deveni Fiul Cerului [apelativ al împăraților Chinei, n.n.].“ Despre cât de originală este această bucătărie nu mai are sens să discutăm. Are ea și o doctrină, o filozofie gastronomică pe baza căreia să fie structurată toată această diversitate? Sigur că da, iar aceasta, după cum
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
identificarea genelor T2DM (studiu efectuat pe un lot de Mexicani-Americani, rezultate publicate în 1996) a identificat un interval de 12 cM în regiunea telomerică distală a cromozomului 2q37 care sugera existența unei gene asociate T2DM [40]. Acest locus a primit apelativul de NIDDM 1. Ulterior, regiunea de asociere a fost restrânsă treptat, ajungându-se la identificarea genei asociate cu T2DM - gena calpain 10 (CAPN10) [45]. Gena CAPN10 codifică o proteină ubicuitară, membră a unei familii de proteaze non-lizozomale cisteinice (scindează lanțul
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
sunt și paradigme ale modestiei și fericitei smerenii, pe care le-au întrupat și le-au făcut să rodească în mod desăvârșit. Aceasta și pentru faptul că îi opreau pe frați să-i numească martiri, neconsiderându-se vrednici de acest apelativ, care trebuie rezervat doar lui Hristos. „Ei s-au făcut următori și imitatori ai lui Hristos, cel care «fiind chipul lui Dumnezeu, nu răpire a socotit a fi întocmai cu El» (Filip. 2, 6), dar cu toate că se află într-o
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
aceste elemente aveau ca scop reducerea sensului individualității și demnității la deținuți, așa încât aceștia să nu aibă nici un drept în fața gardienilor. "Gardienii" au fost și ei privați de viața lor obișnuită, fiind nevoiți să poarte uniforme și să răspundă la apelative precum "Domnule ofițer de corecție". Gardienii dețineau anumite puteri asupra deținuților și purtau măciuci adevărate. Amestecul s-a dovedit a fi exploziv. Experimentul a trebuit întrerupt după șase zile din cauza brutalității gardienilor. Aceștia nu-i lăsau deloc în pace pe
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]