11,066 matches
-
uita prin frigider, fără să Întoarcă deloc capul. — Ce bei, șefule? a zis sever. Lapte ? Laptele e foarte bun. A scos un borcan cu capac roșu. Ai Încercat vreodată unt de arahide ? A Îngenuncheat lîngă cutia mea, cu capul mare aplecat deasupra mea. N-am Încercat niciodată unt de arahide. Și nici lapte, În afară de chestia aia stranie de la sînul mamei, cîtă mai rămînea cînd Îmi venea rîndul și mie. Laptele a sosit Într-un capac de borcan, iar untul de arahide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de lapte, apoi a zîmbit. A zis „Mm, ce bun e, l-am băut pe tot”. Apoi a Început să se agite În firidă. A fiert orez Într-o cratiță cu apă și, cînd s-a făcut, a strecurat apa aplecînd ușor cratița deasupra chiuvetei, În timp ce ținea capacul cu mîna Înfășurată Într-un prosop. Un nor de aburi s-a ridicat dinspre chiuvetă și a Încețoșat fereastra. El s-a uitat la mine și a zis „Bau”. A rîs, iar vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să le caute stînd În patru labe. Parcă era un urs. Cred că aș putut foarte bine să i le caut și să i le dau eu, Însă n-am făcut-o niciodată. Și era amuzant să-l văd așa aplecat deasupra lucrului, cu ochiul mare acoperit de albeață, privind cîș. Arăta ca un copil prins că face o năzbîtie. Și, ori de cîte ori reușea Într-adevăr să resusciteze cine știe ce drăcie muribundă, era atît de fericit că țopăia prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
forță avea - și i-am ascultat pașii bocănind pe scări. Tocmai voiam să iau Liftul și să cobor să văd ce se mai Întîmplă la Pembroke Books, cînd i-am auzit pașii tropăind Înapoi. — Haide, Ernie, a zis. S-a aplecat și a făcut mîna căuș. M-a ridicat și m-a pus pe umărul lui și, cocoțat așa, ținînd bine cu o lăbuță o șuviță de păr rărit, am ieșit afară și am pornit pe trotuar. Mai mersesem așa, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Întredeschiși și buzele la fel. N-am Înțeles niciodată expresia asta, deși bănuiesc că ea indică un anume tip de jind omenesc. Mi-a părut rău că n-am nici un covor, ca să poată juca și partea aia. Apoi s-a aplecat deasupra mea, m-a ridicat În aer și am dansat amîndoi. Ea dansa și eu pluteam. M-a ținut Între sînii ei. Mi-am Îngropat capul În mireasma trupului ei ; era un miros de piele udă. Ne-am legănat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Știam din cărți că ăsta e și gustul lacrimilor. S-a ridicat În fund, aruncîndu-mă cît colo pe pat. — A expirat timpul, a zis. A traversat camera și s-a dus În colțul În care Își aruncase rochia. S-a aplecat și am văzut că Își trage pe ea niște pantaloni negri. Ce s-a Întîmplat cu rochia ? N-a răspuns. Pantalonilor negri le-a urmat o cămașă albă, apoi un sacou negru sobru, de afaceri, asortat cu pantalonii. Mă părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tînărului teoretician. — Vorbești de nemți? Îl Întrebă Rowe. — Da, dacă vrei, de nemți. Mai bine zis de naziști. De fasciști. De roșii, de albi... În clipa aceea, sună telefonul de pe biroul domnișoarei Hilfe. — E lady Dunwoody, spuse ea. Hilfe se aplecă și apucă repede receptorul: — Vă sîntem foarte recunoscători pentru darul dumneavoastră, lady Dunwoody. Niciodată nu putem spune că avem prea multe hăinuțe de lînă pentru copii. Da, dacă nu vă deranjează, trimiteți-le la noi. Sau poate să vină cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se așternuse, nu se mai auzea decît clinchetul ceștilor puse pe farfurioare. — O fi domnul Rennit, se gîndi Rowe. Dar cum de m-o fi găsit? Sau poate e Jones...“ Ajuns Într-o sufragerie strîmtă și plină de obiecte, se aplecă peste biroul doamnei Bellairs. — Alo? Întrebă el, neputînd pricepe cum de i se dăduse de urmă. Nu era domnul Rennit. — Domnule Rowe? auzi o voce de femeie, pe care nu o recunoscu la Început. — Da! — Ești singur? — Da! Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
atîrna puțin peste buza de jos. — Un atac de cord, pesemne, Își dădu cu părerea domnul Newey. N-a putut suporta emoția. — Mă tem că nu despre asta e vorba, replică doctorul Forester. A fost asasinat. Fața lui nobilă era aplecată asupra cadavrului, pe care-l palpa cu o mînă lungă și delicată: cînd și-o retrase, mîna era plină de sînge, ca o gînganie frumoasă care se hrănește cu stîrvuri. E cu neputință! exclamă domnul Newey. Ușa era Încuiată. — Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se plimbau, lăsîndu-și În mîl tiparele pașilor lor delicați. obișnuitele cărucioare cu copii lipseau; la fel și cîinii - singurul cîine ce se vedea era o potaie fără stăpîn. De după copacii unui parc se Înălța un balon captiv, cu uriașu-i nas aplecat deasupra frunzișului firav; balonul se răsuci brusc și porni În sus, arătîndu-i dosul murdar. Rowe nu rămăsese numai fără bani, dar și fără casă, adică fără un adăpost unde să se poată ascunde de toți cei ce l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca să pedepsească un vinovat. În ciuda Întregii sale experiențe de viață, credea În justiție, iar aceasta Îl condamna. Ori de cîte ori se gîndea la fapta lui și la ceea ce-l determinase s-o săvîrșească, se acuza pe sine. Acum, stînd aplecat peste parapet, Își spunea - poate pentru a suta oară - că suferința soției sale fusese insuportabilă nu atît pentru ea, cît pentru el Însuși. E drept că o dată, În prima fază a bolii, ea izbucnise Într-un plîns isteric și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de oameni și mai toți sînt de partea noastră. Da, de partea noastră. Îi simt În jurul nostru, pretutindeni, iar la nevoie putem chiar să-i chemăm În ajutor. Lumea luneca repede spre tărîmul nopții; aidoma unui vapor torpilat care se apleacă din ce În ce mai mult, curînd avea să se scufunde În beznă. Nu-și mai vedeau limpede fețele, așa că Începură să-și vorbească din ce În ce mai tare. — Peste-o jumătate de ceas Începe alarma, spuse Anna Hilfe. Și-atunci, au să coboare la subsol toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o carte intitulată Micul duce, cuvîntul Neapole - „Să vezi Neapole, și apoi să mori“ - și din nou figura lui Poole, prăbușit Într-un fotoliu și mîncînd o felie de cozonac Într-o Încăpere strîmtă și Întunecoasă... Pe urmă doctorul Forester, aplecat asupra unei mogîldețe negre și Însîngerate... Amintirile se Înghesuiau, din ce În ce mai numeroase. O clipă, văzu chipul negrăit de trist al unei femei, care se confundă numaidecît În uitare, ca un om ce se Îneacă. Simțea că-i plesnește capul de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe? — Aștept să-mi puneți cătușe la mîini, răspunse Rowe, cu un zîmbet amar. — Prietenul nostru Graves așa ar face, și n-ar fi deloc de mirare, zise domnul Prentice. — Așa să fie oare viața? Întrebă Rowe. Domnul Prentice se aplecă peste masă și-l privi cu interes, ca și cum ar fi fost gata oricînd să treacă de la un caz particular la o discuție de ordin general. Da, așa e viața, rosti el. — Altfel mi-am Închipuit-o eu, spuse Rowe. Vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
omorî În gara Paddington? N-aș face nici o sută de pași, și aș fi prins. Atunci, la ce-ți trebuie revolverul? — Vreau să fug mai departe, răspunse el, și adăugă cu voce joasă: Nu vreau să fiu torturat. Și se aplecă puțin, iar oglinda din spatele lui reflectă o buclă de păr pe care Hilfe n-o netezise. — La noi, prizonierii nu-s torturați. Nu?! se miră Hilfe. Crezi Într-adevăr? Vă Închipuiți că vă deosebiți atît de mult de noi? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care-i purtase bucățile cadavrului într-un lințoliu de plastic galben. Din când în când, Vaughan o vedea lovită de-un camion care dădea cu spatele într-o zonă de alimentare de pe autostradă, zdrobită de portiera propriei mașini pe când se apleca să-și dezlege pantoful drept, contururile corpului fiindu-i îngropate în structura însângerată a panoului portierei. O vedea azvârlită printre balustradele podului rutier și murind așa cum Vaughan însuși avea să moară mai târziu, plonjând prin acoperișul unui autobuz al liniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
puternic al unei noi uniuni dintre corpul meu și automobil: uniune mai intimă decât sentimentele pe care le încercam pentru șoldurile late ale Renatei și pentru picioarele ei puternice ascunse vederii sub pelerina de ploaie din plastic roșu. M-am aplecat în față și-am simțit bordura volanului în cicatricele de pe piept, apăsând cu genunchii în cheia de contact și în frâna de mână. Am ajuns la poalele podului rutier o jumătate de oră mai târziu. Traficul de după-amiază curgea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Printr-un paradox îngrozitor, un act sexual între noi ar fi fost un mod de-a se răzbuna pe mine. Traficul intens aglomera autostrada nordică de la Ashford la Aeroportul Londra. Soarele ardea pe celuloza supraîncălzită. În jurul nostru, șoferi obosiți stăteau aplecați pe geamurile deschise și ascultau nesfârșitele buletine de știri de la radio. Închiși în autocarele liniilor aeriene, pasagerii pe picior de plecare priveau avioanele cum se ridicau în zbor de pe pistele îndepărtate ale aeroportului. La nord de clădirile terminalului puteam vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
toate detaliile posibile și imposibile ale ciocnirii noastre. Rolul lui Vaughan în arenă părea să fie, în momentul de față, acela al unui regizor de film. Ca și când Seagrave ar fi fost vedeta sa, necunoscutul menit să-i aducă celebritatea, Vaughan, aplecat cu o expresie concentrată peste stâlpul parbrizului, schița cu gesturi agresive cine știe ce nouă coregrafie a unei coliziuni violente. Seagrave, tolănit pe spate, fuma cu iuțeală o țigară de hașiș prost rulată pe care i-o ținea Vaughan în vreme ce el își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o serie de elipse încețoșate ca niște globuri ce se înălțau din organele noastre fericite. Vaughan stătea în spatele meu, ca un instructor pregătit să ajute un elev promițător. În vreme ce mă uitam la fotografia cu mine la sânul Renatei, Vaughan se aplecă peste mine, cu atenția îndreptată în altă parte. Cu o unghie ruptă, sub vârful căreia era o crustă de ulei de motor, arătă spre marginea cromată a geamului și îmbinarea ei cu breteaua supraîntinsă a sutienului tinerei femei. Dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
traseul morții soțului ei - poate că asta i-ar fi reactivat pofta sexuală față de mine, i-ar fi reațâțat bruma de ostilitate erotică pe care o simțea față de mine și de bărbatul mort. Pe când treceam de porțile Laboratorului, Helen se aplecă în față peste volan, brațele ei subțiri ținându-l într-o priză stranie. Corpul său forma o geometrie strâmbă cu stâlpii parbrizului și cu unghiul coloanei de direcție, aproape ca și când ar fi mimat conștient poziția tinerei femei infirme, Gabrielle. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
felurile de experiențe din lumea exterioară. Își croi drum printre vizitatori. În mâna dreaptă ținea o legătură de pliante publicitare și fluturașe ale L.C.R. Când Helen se uită în sus la el din scaunul ei din primul rând, Vaughan se aplecă peste umărul ei. - L-ai văzut pe Seagrave? - Trebuia să vină? - M-a sunat Vera în legătură cu el dimineață. Își întoarse atenția spre mine, lovind ușor legătura de fluturașe din mână. - Adună cât de multe hârtii poți, Ballard. Unele dintre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
singură printre scaune, Helen Remington ne privea. Vaughan cercetă pierdut mașina sfărâmată, aproape gata s-o îmbrățișeze. Își plimbă mâinile peste capota și peste acoperișul contorsionate, încleștând și descleștând mușchii feței, închizându-i și strângându-i ca niște cătușe. Se aplecă și se uită cu ochii mijiți în interiorul mașinii, oprindu-se la fiecare manechin în parte. Așteptam să le spună ceva, plimbându-mi ochii de la curburile îndoite ale capotei și aripilor la despicătura feselor lui Vaughan. Distrugerea acelui automobil și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Mâna lui Vaughan îmi luă dosarul și-l vârî la loc în servietă. Traficul se oprise în loc, benzile de acces pe Western Avenue fiind blocate de primul val de mașini care ieșeau la ora de vârf din oraș. Vaughan se aplecă pe rama geamului, cu degetele duse la nări ca pentru a inhala ultimul miros de spermă rămas pe vârfurile lor. Farurile mașinilor venind din sens opus și luminile suspendate ale autostrăzii, semnalele emblematice și indicatoarele de direcție iluminau fața izolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
binevoitoare. - Ai avut o după-amiază grea, Ballard. Cumpără-ți ceva de băut de la bar, apoi o să te duc la o plimbare cu mașina. Capitolul 15 Avea oare vreo limită ironia lui Vaughan? Când m-am întors de la bar, el stătea aplecat peste rama geamului, răsucind ultima dintre cele patru țigări de hașiș cu marfa pe care-o ținea într-o pungă de tutun în torpedou. Două târfe de la aeroport, puțin mai mari ca niște școlărițe, cu fețe pătrățoase, discutau cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]