5,949 matches
-
de tot. Cu excepția lui Cristi, toată familia se dusese la culcare. Puțin înainte de miezul nopții, auzise o bătaie discretă în ușa camerei sale. Scuză-mă că te deranjez așa târziu! spusese Pop intrând în încăpere. Am văzut pe sub ușă lumina aprinsă și m-am gândit că nu dormi. Nu-i nici un deranj. Poftim, intrați! îl invitase Cristian lăsând din mână cartea pe care o citea și ridicându-se din pat. Luați loc! îi arătă el un scaun de lângă masă. Cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
faceți griji, spuse el către subordonații lui, domnul inspector Toma este aici tocmai pentru a se ocupa de cazurile acestea! Puteți vorbi fără probleme de față cu el. E la curent cu tot ce se petrece aici. 6 Cu girofarurile aprinse și sirena tânguindu-se, Dacia Logan gonea pe drumul forestier ce șerpuia prin pădure. Soarele strălucea puternic, făcând ca umbrele copacilor de pe margine să alerge cu viteză peste capota mașinii. Pop, Mureșan și Cristian se înghesuiseră pe banchete în timp ce Vasilică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pună ordine în gânduri. După cina mai mult decât îmbelșugată, pe care o servise doamna Maria mai devreme, urcase în camera lui. Pop nu venise la masă, iar Cristi bănuia că era supărat pe el. Avuseseră o discuție ceva mai aprinsă în după-amiaza aceea. După ce aflase de dispariția țigănușului, Toma se dusese la secție și încercase să-l convingă pe comandant să declanșeze alarma. În opinia lui, era clar ca bună ziua că lucrurile nu mai puteau continua așa. Cazurile raportate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu durase mai mult de câteva zeci de minute. În liniștea nopții, singurul zgomot ce se auzea era cel al pașilor lor pe caldarâm. Intraseră pe strada lor și se apropiau de casă. La ferestre nu se vedea nici o lumină aprinsă. Ai mei încă nu s-au întors acasă. Poate s-au culcat deja, spuse Cristian Toma. Nu, nici vorbă! Cunosc bine familia la care s-au dus. Nu-i vor lăsa plece până în zori, spuse Ileana deschizând ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl văzuse și acum se distra cu el, încercând să-l sperie. Nu-i nimic, nu era el atât de fricos încât să se înfricoșeze de niște zgomote din pădure. Se întoarse lângă foc și luă o creangă mai lungă, aprinsă. Cu torța improvizată în mână se îndreptă spre capătul celălalt al taberei. Trecu printre corturi apropiindu-se de malul apei. Mai merse câțiva pași după care înfipse torța în nisip. Se strecură apoi în pădure, dând ocol astfel încât să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întinse Calistrat un vraf de haine pe care le scosese din traistă. Ascultător, inspectorul luă straiele de la moșneag și se duse spre mașină. Se îmbrăcă repede și, după ce își lăsă îmbrăcămintea în portbagaj reveni înapoi. Cei doi purtau o discuție aprinsă însă se opriră imediat ce el se apropie. Calistrat se dădu un pas înapoi și îl privi lung. Se apropie apoi și îi aranjă puțin căciulița pe partea dreaptă. Strânse puțin nodul de la șnurul ce îi ținea mantia pe umeri, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-și din buzunar pachetul de țigări. În locul tău n-aș fuma din alea, rosti Calistrat absent, miros altfel decât ale mele și vâlva o să simtă diferența. Cristi, care nu apucase să-și aprindă țigara se opri brusc. Rămăsese cu bricheta aprinsă și gestul dus la jumătate, privindu-l nedumerit pe bătrân. Pe ale mele le cunoaște deja de ani buni, așa că dacă vrei să fumezi, ia o mahorcă de asta de la mine! îi explică moșul. Supus, inspectorul culese o țigară aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spuse inspectorul. Poți să te ridici fără teamă. Ce ne facem? întrebă Ileana, care deși își păstrase cumpătul îl privea albă la față pe Cristian. Sincer, îi răspunse Toma, nu știu. Cutia asta cu dinamită e o bombă cu fitilul aprins. Păi, se băgă și Calistrat în vorbă, nu poți să faci același lucru și cu celelalte cartușe? întrebă el în timp ce se scutura de praf. Nici nu poate fi vorba de așa ceva, e prea riscant. Oricum, să știi că batonul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se aștepta să vadă cum acesta se aprinde și se pregătea să o ia la fugă ca să se pună și el la adăpost. Numai că fitilul se încăpățâna să nu ia foc. Înjură cu năduf și continuă să țină flacăra aprinsă. O plimba în jurul mănunchiului din mâna lui, sperând să se aprindă. Ce, mama dracului? Și ăsta o fi prea vechi? se întrebă el. Din câte își amintea, fitilul nu se degrada prea ușor, nu îngheța și nici nu era afectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
perime trului, fumând nervos. Odată ajuns în dreptul ultimului camion, omul se opri. Flacăra brichetei licări scurt, cât să vadă inspectorul că acesta nu mai era singur. O altă siluetă, la fel de neagră, apăruse din umbra mașinii și acum cei doi discutau aprins. Nu auzea ce spun, dar din gesturile pe care le făceau, conversația părea destul de agitată. Bărbatul de lângă camion explica ceva, dând din mâini și arătând spre pădurea din spatele său. Celălalt clătina aprobator din cap, după care îl apucă de umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se oprise într-un loc de unde putea observa foarte bine ce se întâmpla înăuntru. Dincolo de gard se petrecea ceva, câțiva oameni se agitau în jurul unui camion. De acolo unde se afla, nu îi putea auzi, însă era clar că discutau aprins. De undeva, de după una dintre clădiri, își făcu apariția un altul, care se apropie de grupul lor. Era îmbrăcat în negru, la fel ca și ceilalți. Bărbatul avea o statură impresionantă și desigur că era un șef, pentru că imediat ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de pistoale găsirăm jos? Sigur și ăsta e înarmat până-n dinți. Și, ce propui? Pohoață nu răspunse. Frână brusc și opri mașina în mijlocul drumului, astfel încât să nu mai poată trece nimeni pe lângă ei. Haideți, coborâți! Opriseră motorul, dar lăsaseră farurile aprinse și portierele larg deschise. Tânărul agent îl trase apoi pe șeful său după un mal de pământ rămas de la construcția drumului. La vreo zece metri, o buturugă cu tot cu rădăcini, era rostogolită dincolo de șanț. Acolo se ascunseră cei doi. Puteau vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apoi gîturile țepene și dezgolite, iar pe scăfîrliile acelora care-l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfîngea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetîndu-se să-i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s-ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cîntau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
De beșică se descântă când începe să te doară, să nu mai apuce a se coace: „Beșică naranghie, beșică de bâzdie, Ieși din sorocul meu și-a lui Dumnezeu Du-te la fântâna crestei (de pe deal?!) E masă întinsă, făclii aprinse Unde se bea, se mănâncă ...în obrazul ... (cutărui) să rămână curat, luminat.” Urmează fumigatul. Se aprinde o cârpă de pânăză, să nu fie de lână, se afum cu ea locul umflat. După terminarea descântecului se stinge cârpa și cu partea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ardeii, lipsea familia de un aport substanțial în vitamine. Consumul exagerat și exclusiv de mămăligă cu ceapă, castraveți murați, usturoi, oțet, cu aport calorică scăzut, favoriza bolile de nutriție și boala periculoasă numită pelagră, provocată de consumul de porumb stricat, aprins. Am arătat un caz [vezi: supra] de pelagră în satul Slobozia, după anii 1950 și vă puteți imagina ce-a fost cu 50-60 de ani înainte. Avem mărturiile unor oameni bătrâni din Lunca despre hrana zilnică primit de la curtea boierească
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-și notele cu delăsare. Bernarda Își deschidea drum prin desiș Învîrtindu-și brațele de muncitor portuar ca pe niște macete. Eu o urmam Îndeaproape, studiind mediul și remarcînd prezența unei jumătăți de duzină de feline și a doi papagali În culori aprinse și de o mărime enciclopedică pe care, după cum mi-a explicat servitoarea, Barceló Îi botezase Ortega și, respectiv, Gasset. Clara mă aștepta de cealaltă parte a acestui codru, Într-un salon ce dădea spre piață. Îmbrăcată Într-o vaporoasă rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
parbrizele, opina al doilea, Ne agresează când punem piciorul afară din casă, avertiza următorul, Îl rețin pe bunic ca ostatic, suspină un altul în așa fel încât te făcea să crezi că inconștient dorea acest lucru. Discuția continuă, tot mai aprinsă, până când cineva aminti că, de-a lungul întregului parcurs al manifestației, comportamentul atâtor mii de oameni fusese, din orice punct de vedere, extrem de corect, Eu aș spune chiar exemplar și, ca urmare, nu s-ar părea că există motive ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
într-o fundătură, ba încă și mai rău, într-un viespar otrăvit, Ce vă face să gândiți așa, N-aș ști să explic, dar adevărul este că mă simt ca și cum aș sta pe un butoi cu pulbere și cu fitilul aprins, am impresia că treaba asta va exploda dintr-un moment în altul. Comisarului i se părea că-și auzea propriile sale gânduri, dar postul pe care-l ocupa și răspunderea misiunii nu i-ar permite abateri de la drumul drept al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu un semn din cap când îl vedea băgat în cușca lui, spunea o vorbă dacă îl găsea afară, mai mult nu era nevoie, într-un fel se afla acolo de împrumut, el, nu portarul. Felinarele de pe străzi erau încă aprinse, magazinele aveau să mai zăbovească mai mult de două ore până să deschidă. Căută și găsi un chioșc de ziare, din cele mai mari, din acelea care primeau toate ziarele și rămase acolo în așteptare. Din fericire nu ploua. Felinarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mă urmați, domnule? m-a întrebat. Am urmat-o în salon. Jaluzelele erau lăsate parțial, ca să întunece încăperea, iar dna Strickland ședea cu spatele la lumină. În fața căminului, în picioare, se afla cumnatul ei, colonelul MacAndrew, care își încălzea spinarea la focul aprins. M-am simțit groaznic de stânjenit când am intrat. Mi-am închipuit că sosirea mea i-a surprins și că dna Strickland m-a lăsat să intru doar pentru că uitase să mă amâne. Mi s-a părut că și colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-vă, strigă el spre oameni, care se opriseră În așteptare. Și căutați. - Ce trebuie să căutăm? Întrebă unul din ei. - Nu știu. Orice. Orice lucru neobișnuit. Oamenii pătrunseră precauți În zona incendiului, atenți să nu calce pe vreun cărbune Încă aprins. La o primă privire, nu era ușor de imaginat ce putea să fi fost construcția mistuită de flăcări. Judecând după rămășițele grinzilor Încă Înfipte În pământ, s-ar fi spus că era vorba de un soi de pavilion, sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de un bărbat purtând o mască cu două fețe, care venea Înapoia carului, izbind cu copitele În dalele de piatră. - Un centaur? murmură Dante. Fără să ia În seamă Întreruperea, Marcello continuă: - Înaintea carului pășeau șapte fete purtând torțe mari, aprinse, urmate de șapte bătrâni Încununați, În veșminte grecești. Și apoi alți șapte bărbați, cu straie lungi, acoperite cu semne cerești, precum și doi cavaleri În armură de luptă. Unul ducând În mână o spadă lucitoare, În care se oglindea văpaia soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ridică din grupul de mușterii cel mai apropiat, când aceștia fură, loviți din plin de ploaia de foc. Oamenii păreau prinși Într-un dans infernal, În efortul disperat de a-și scutura din păr și de pe haine bucățile de jar aprins. Se loveau peste mâini și peste picioare printre Înjurături și imprecații, ignorându-l pe Dante. Ceilalți, Însă, odată depășit momentul de zăpăceală, continuau să se apropie, Însoțiți și de alți mușterii li se alăturau. Dante se simți pierdut. Colosul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cărțile pe față. - Asta aș vrea să te Întreb eu pe dumneata. Francezul părea că vrea să câștige timp. - În călătoriile mele, am văzut lucruri poate și mai ciudate. Am văzut umbrele jinn-ilor, diavolii păgânilor, dând târcoale printre pietrele lor aprinse. Dar, cu siguranță, nici o bizarerie cum e asta. Doar mitica pasăre Phoenix, care renaște În chip de necrezut din propria-i cenușă, ar putea-o egala. - Dacă ar fi autentică, murmură Dante. - Dacă ar fi, ar merita să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
căutau Între timp să se reorganizeze, târându-i pe răniți la loc ferit. O companie de arcași se retrăsese până la capătul celor trei străduțe care dădeau În piață și, de acolo, reîncepuse să țintească spre turn. Un nor de săgeți aprinse se abătu peste pietre, ricoșând Într-o ploaie de scântei. Câteva proiectile pătrunseseră prin ferestruici, iar altele se Înfipseseră În căpriori. Benzile de pânză rășinoasă Înfășurate pe vârfuri fumegau În văzduh. Un țipăt de durere, urmat de umbra unui trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]