1,720 matches
-
închide în carapacea sa de viață privind spre cer, spre Dumnezeu, nădăjduind. Și ca și cum parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în viața sa, zâmbea atunci când se întâlnea cu camarazii săi dragi. Credința i-a fost dar, iar dragostea de aproapele, de Neam și de Hristos, i-au fost îndemn, datorie și poruncă. În lungul drum al Golgotei sale, Gheorghe Mântulescu lasă din ființa sa un strop de sânge, tencuială pentru România de mâine, creștină și eternă. Noi, cei care îl
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată în tainice cotloane”. Nemunca și ferocea sete de îmbogățire pe seama altuia întunecă mintea celor fără de Dumnezeu. Cel drept se ofilește așteptând. Nu mai există dragoste omenească, iubire față de aproapele. Omul de altădată, de înaltă trăire și sănătate morală, a dispărut într-o țară sumbră unde adevărul este ferecat în lanțuri și betonat precum groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13 Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
13. Fraților, voi ați fost chemați la slobozenie. Numai, nu faceți din slobozenie o pricină ca să trăiți pentru firea pămîntească, ci slujiți-vă unii altora în dragoste. 14. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți." 15. Dar dacă vă mușcați și vă mîncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții. 16. Zic dar: umblați cîrmuiți de Duhul, și nu împliniți poftele firii pămîntești. 17. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
ce-L iubesc? 6. Și voi înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă tîrăsc înaintea judecătoriilor? 7. Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați? 8. Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți", bine faceți. 9. Dar dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat, și sunteți osîndiți de Lege ca niște călcători de Lege. 10. Căci, cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
rău Legea sau judecă Legea. Și dacă judeci Legea, nu ești împlinitor al Legii, ci judecător. 12. Unul singur este dătătorul și judecătorul Legii: Acela care are putere să mîntuiască și să piardă. Dar tu, cine ești de judeci pe aproapele tău? 13. Ascultați, acum, voi care ziceți: "Astăzi sau mîine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom cîștiga!" 14. Și nu știți ce va aduce ziua de mîine! Căci ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
cu cât a fost mai mult comprimat. Calomnia și intriga, care îl însoțesc, abile și rafinate, dar cel mai adesea grosolane, îl împing pe omul chinuit de obsesia propriei sale personalități pe un drum fără întoarcere, agravat de faptul ca aproapele său cu care intră în conflict nu e pe aceeași stradă cu el și nu iese în aceeași piață. Omul e silit să-și suporte mai singur aici întreaga povară a deciziilor sale, decât acolo, unde ceilalți îți corectează pașii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un singur Domn." 30. Și: "Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, și cu toată puterea ta"; iată porunca dintîi. 31. Iar a doua este următoarea: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți." Nu este altă poruncă mai mare decît acestea." 32. Cărturarul I-a zis: "Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El, 33. și că a-L iubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
zis: "Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El, 33. și că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, și cu toată puterea, și a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decît toate arderile de tot și decît toate jertfele." 34. Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, și i-a zis: "Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu." Și nimeni nu îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
au priceput. 26. A doua zi, cînd se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor, și i-a îndemnat la pace. "Oamenilor", a zis el, "voi sunteți frați, de ce vă nedreptățiți unul pe altul?" 27. Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său, l-a îmbrîncit, și i-a zis: Cine te-a pus pe tine stăpînitor și judecător peste noi? 28. Vrei să mă omori și pe mine cum ai omorît ieri pe Egiptean?" 29. La auzul acestor vorbe, Moise a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
pe aceste meleaguri mioritice! Uneori încep să mă consolez, că așa ceva nu este posibil, că nu se poate ca la un moment da,t un popor quasiîntreg să-și piardă orice ideal, orice entuziasm, orice pornire de generozitate umană, pentru aproapele său și să se scufunde încet, încet în mocirla resemnării prezente și a negării vehemente a trecutului. M-a cuprins o greață cumplită, când am văzut cum un redactor idiot a publicat în ziarul Cotidianul din 10 decembrie a.c. articolul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
stă să le crape anteriul și cu mâna veșnic întinsă. O fi vreo boală popească, așa că ar trebui miluiți săracii de ei, că or fi trecut prin grele chinuri, de au ajuns așa. Ca niște oameni grijulii, ce sunt cu aproapele lor, au și ei oamenii lor de cifre, care muncesc de zor la mărirea tarifelor la înmormântări, botezuri și nunți (și vor cere, ca în continuare să nu fie impozitate aceste câștiguri). S-a trimis o circulară la toate bisericile
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
moral al profesorului Vancea Voinov, colegii polițiști ai recepționerului Vancea Voinov. Bufonul Vancea Voinov și vecinii Veturia și Marcel ai pribeagului Vancea Voinov. Totul, totul, până doctorul va dezvălui, în sfârșit, rețeta supraviețuirii în furnicarulcare aleargă și geme și devorează aproapele și spionează aproapele și îngroapă aproapele și se înmulțește, se tot înmulțește, înmulțindu-și reflexele viclene, de supraviețuire. Da, era pregătit, se decisese. Repede, repede, drept la cabinet, la spital. — S-a întâmplat ceva? Ce s-a întâmplat? — Păi... nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vancea Voinov, colegii polițiști ai recepționerului Vancea Voinov. Bufonul Vancea Voinov și vecinii Veturia și Marcel ai pribeagului Vancea Voinov. Totul, totul, până doctorul va dezvălui, în sfârșit, rețeta supraviețuirii în furnicarulcare aleargă și geme și devorează aproapele și spionează aproapele și îngroapă aproapele și se înmulțește, se tot înmulțește, înmulțindu-și reflexele viclene, de supraviețuire. Da, era pregătit, se decisese. Repede, repede, drept la cabinet, la spital. — S-a întâmplat ceva? Ce s-a întâmplat? — Păi... nimic. — Adică? Doctorul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
polițiști ai recepționerului Vancea Voinov. Bufonul Vancea Voinov și vecinii Veturia și Marcel ai pribeagului Vancea Voinov. Totul, totul, până doctorul va dezvălui, în sfârșit, rețeta supraviețuirii în furnicarulcare aleargă și geme și devorează aproapele și spionează aproapele și îngroapă aproapele și se înmulțește, se tot înmulțește, înmulțindu-și reflexele viclene, de supraviețuire. Da, era pregătit, se decisese. Repede, repede, drept la cabinet, la spital. — S-a întâmplat ceva? Ce s-a întâmplat? — Păi... nimic. — Adică? Doctorul își va scoate ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu văd care e ideea dumneavoastră, E simplu, domnule ministru, Să dea domnul să fie, Pe scurt, să oprim fluxul ofertei, Și cum s-ar putea face asta, Convingând familiile, În numele celor mai sfinte principii ale umanității, ale iubirii pentru aproapele nostru și ale solidarității, să-și țină acasă bolnavii terminali, Și cum credeți că veți putea produce acest miracol, Mă gândesc la o amplă campanie de publicitate prin toate mijloacele de difuzare, presă, televiziune și radio, incluzând și marșuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de mare vază, zice Joinville din cavalerism, ce poartă arme aurite țintuite de soare. Ludovic ar putea aștepta, se hotărăște Însă să debarce cu orice preț. „Credincioși ai mei, vom fi de neînvins dacă vom fi nedespărțiți În iubirea de aproapele. De vom fi Învinși, vom fi niște martiri. De vom triumfa, slava lui Dumnezeu va spori prin aceasta.” Templierii nu cred, dar au fost educați să fie niște cavaleri ai idealului, și aceasta e imaginea pe care trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
opiniei și alte cuvîntări, ci Libertatea rostitoare a ființei umane, care este, oricum am defini-o, o ființă cuvîntătoare. Iar prin cuvînt comunică astfel cu celălalt, transformîndu-l - și transformîndu-se la rîndul său - în ceea ce limbajul creștin numește atît de potrivit „aproapele”. De acest sens esențial al Libertății se pare că nu am reușit să ne apropiem, dînd doar tîrcoale libertăților legale și lăsîndu-ne demobilizați de eșecurile lor parțiale. Nu am înțeles că nu există Libertate de unul singur : pe o insulă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
insulă pustie, un om nu este liber, ci doar singur. Din acest punct de vedere, „libertatea” noastră este una tristă, căci însingurată, o libertate a fiecăruia pentru fiecare. Libertatea este redusă astfel la independență, iar cuvîntul care comunică, legîndu-ne de aproapele nostru, devine o simplă cuvîntare care își strigă doar dreptul de a cuvînta. Am devenit astfel ființe îndepărtate în ciuda libertății noastre cîștigate de comuniune umană. Jargonul ultimilor ani a rezumat totul în amăgitor solitara strigătură de izbîndă : fac ce vrea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fel de tămîie. Acestei teze a „inegalității”, susținută de Sepúlveda, i se va opune la Valladolid, în 1550, abatele dominican Las Cassas. „Adio, Aristotel !”, va exclama acesta. „Christos, întruparea adevărului etern, ne-a lăsat următoarea poruncă : «îl vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți».” Ierarhia era eliminată din Creație. Nimeni nu a învins, atunci, la Valladolid și disputa a rămas, într-un fel, deschisă pînă în prezent... Problema nu este deci neapărat una teologală - în orice caz, nu este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
posesivă. Și, cu aceeași mișcare ce nu admite replică, îi face semn spre felia de tortă, obligatorie. O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, de care s-ar părea că nu ești demn, atât timp cât nu te poți împiedica să-ți vezi aproapele ! Să-l vezi și, văzându-l, să cazi în păcat și să-l judeci ! Dar ce amar este ceaiul în astă-seară ! Sau numai gura lui este amară ? — Feriți, donșoară, c-asta nu-i jucărie, spune madam Ana, dând-o la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să ierte (ebr. šămôț, un infinitiv absolut cu valoare de iusiv) împrumutul făcut aproapelui său (literal: „să abandoneze, să lase mâna sa care se ține asupra aproapelui”, expresie tehnică pentru împrumut, personal sau real) și să nu-l silească pe aproapele sau pe fratele său, căci s-a proclamat o šĕmițțăh în onoarea lui Yhwh”. E vorba deci de un creditor, căruia datornicul s-a dat pe sine însuși ca garanție, în calitate de mână de lucru, până la restituirea datoriei. În acest context
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de schimb, nu poate exista relația și nu se poate afirma persoana. De aceea, relația și dialogul cer folosirea unui anumit limbaj, care nu se reduce doar la a spune sau la a nega ceva, ci „leagă fiecare om cu aproapele său și cu lumea”. 1.1 Relația și limbajul în viața omului 1.1.1 Omul în relație cu celălalt Relația se manifestă prin însuși faptul că există omul. El nu există singur, iar dacă este câteodată izolat, se află
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
harul sfințitor. Alături de acestea, păcatul are o repercusiune și asupra vieții sociale. Atât binele cât și păcatul influențează calitatea vieții sociale, în speță a membrilor comunității creștine. Ruptura produsă prin păcat devine dublă: nu numai de Dumnezeu, ci și de aproapele. Se inhibă raportul creștinului cu Dumnezeu și se ajunge la o formă de nedreptate față de sine și față de celălalt. Omul poate constata că a făcut un păcat doar în măsura în care are credință, pentru că păcatul este o realitate teologică, o noțiune ce
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Există diferite atitudini ale omului față de cei din jurul său, care pot fi considerate modalități originale în care el se află în dialog cu Dumnezeu. Modalitatea acestui dialog însă nu este directă, ci se realizează prin intermediul semenului. Prin practicarea carității față de aproapele, prin angajarea decisă în favoarea binelui celuilalt sau a binelui comun, dragostea își găsește un loc important în viața de credință a omului, fiind un mod elocvent de a fi în raport dialogic cu Dumnezeu. Slujindu-l prin caritate pe cel
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
la ascultarea față de păstori, această acțiune fiind un act de umilință. În secolul al II-lea, un document de referință este Scrisoarea lui Barnaba, care vorbește despre mărturisirea păcatelor ca un instrument prin care se obține pacea în relație cu aproapele. Era astfel vorba de o mărturisire comunitară și cultuală, condiție necesară, alături de altele, pentru a putea participa la rugăciunea comunitară. O altă scriere de referință, Păstorul lui Hermas, afirmă pentru prima dată că este nevoie ca cel ce a păcătuit
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]