35,725 matches
-
acestei inimi i-ar trebui o lungă și frumoasă gură/ acestei lumi o lungă și frumoasă lume" (Sînt arborele pe care-l udă și-l ascund). Omul se confundă cu natura, se varsă în alcătuirile acesteia: "culegători înalți veniți în apropierea șinelor/ adorînd fierul și celebritatea lui matinală/(o cruce de fier pe acoperișul hangarului)/ o gheară moale-moale/ înfiptă într-o victimă leneșă-leneșă/ viață ca o secreție inutilă transmisă prin/ serviciile de poștă ale ruinelor/ feminine" (Legăturile care se făceau în
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
ai fostelor prietene, îmbătrînite și ele și devastate de noul regim comunist,... într-o dimineață, devreme, pe Calea Victoriei, în urma unor alegeri la Uniunea Scriitorilor terminate a doua zi dimineața... o conduc pe doamna Cancicov în vervă acasă la ea, în apropiere de Victoriei. Să tot fi avut pe atunci spre 70 de ani... Țin minte cafeaua pregătită de dînsa. Agerimea ei, feminitatea și cum bătea soarele matinal, puternic, în baia a cărei ușă rămăsese deschisă, razele reflectîndu-se în faianța albă. Starea
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
sa isteață și înțeleaptă găsind formulele cele mai atrăgătoare, care aduceau cumpărători, fie și de dragul cimiliturilor sale. Un pantof cu bani, altul fără". Sau "cumpărați mănuși rupte gata. Le dau ieftin." Îi plăcea să stea cu coșul de mărunțișuri în apropierea Tribunalului de pe cheiul Dîmboviței, contemplînd spectacolul și iscînd vorbe de duh despre împricinați, avocați și judecători, pe care le striga în gura mare. Cu vremea, devenise o figură ultracunoscută și îndrăgită de lumea toată. Se povestește că într-o zi
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
a halucina). Dar imaginea nu aparține, în conștiința poetului, lumii ca atare, ci unui tablou. Astfel autorul se desprinde - izbăvitor - de concret, nu și-l asumă decît în chip simbolic: "dar dacă vrei să pictezi tot ce se întîmplă/ prin apropiere/ va trebui să scoți bateriile din scorbura copacului// ramurile își încetează mișcarea// cîțiva cîini vagabonzi se opresc/ lîngă zidul casei de alături/ adulmecînd un șir de căcăreze// și se mai vede piciorul unui mort/ care tocmai dă colțul străzii/ deghizat
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
a romanului anonim Catastihul amorului și La gura sobei, atribuit de el lui Radu Ionescu. Reluată și amplificată în monografia Radu Ionescu, un fiu al fantasiei (1985), demonstrația mi se pare fragilă. Ni se vorbește despre un "registru larg de apropieri de ordin biografic, ideologic și stilistic", dar, în fond, la ce se reduc acestea? La semnalarea faptului că, "în intimitatea sa, Radu Ionescu avea preocupări de Don Juan", coroborat cu "poza byroniană" a eroului principal din La gura sobei... Că
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
care au comis-o, fie încercînd să se cunoască pe sine mai mult decît le era îngăduit, fie încercînd să-i cunoască pe ceilalți. Despre dragoste și alți demoni este, pînă la un punct, o carte despre dramele comunicării, despre apropieri de oameni și retrageri din lume, amîndouă consumate în numele aceluiași sentiment. Ca atmosferă, romanul intră în categoria Cronicii unei morți anunțate: aceeași tensiune a inexorabilului, relenti-ul unui deznodămînt anunțat de la bun început, de care fiecare detaliu epic pare să ne
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
Buiciuc. Despărțirea de Matiora e construită din materia grea a descriptivului, epicul e într-o permanentă surdină, dialogul parcă murmurat, căci personajele trăiesc plutind în starea de teamă și deopotrivă duioșie pe care le-o provoacă această treptată și inexorabilă apropiere de clipa finală a despărțirii. Matiora este de fapt personajul central, iar la agonia ei sînt spectatori disperați și neputincioși toți locuitorii satului. Fiecare trăiește tensionata așteptare a finalului în felul său, unii au credința că o pot lua de la
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
memoriei lui Bach. Ca și pentru prietenul său, violoncelistul Pablo Casals, și pentru Enescu, muzica lui Bach se constituia în pâinea cea zilnică, în veritabilă hrană a sufletului. O dată în plus - și în acest an - Enescu se întâlnește cu Eminescu. Apropierea geniului, apropierea geniilor sperie cugetul. A făcut-o cu prudență, cu specială considerație, în ultima sa mare lucrare vocal-instrumentală scrisă în anii anteriori războiului, în Simfonia a V-a, cu cor de femei în partea finală a lucrării. Sunt folosite
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
Bach. Ca și pentru prietenul său, violoncelistul Pablo Casals, și pentru Enescu, muzica lui Bach se constituia în pâinea cea zilnică, în veritabilă hrană a sufletului. O dată în plus - și în acest an - Enescu se întâlnește cu Eminescu. Apropierea geniului, apropierea geniilor sperie cugetul. A făcut-o cu prudență, cu specială considerație, în ultima sa mare lucrare vocal-instrumentală scrisă în anii anteriori războiului, în Simfonia a V-a, cu cor de femei în partea finală a lucrării. Sunt folosite versurile variantei
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
firesc și natural. Scenariul spectacolului solicită performanța de grup, nu în sensul virtuozității, ci al unei vibrații la unison. Aproape de public, fiecare gest, fiecare respirație sau tresărire sunt receptate și percepute: e nevoie de precizie și de o maximă concentrare. Apropierea de public declanșează emoția, dar orice scădere a tensiunii poate împinge totul în ridicol. În partea a doua a spectacolului, cîțiva oameni, bărbați și femei, îmbrăcați sumar, fac tot ce le ordonă alt om, îmbrăcat în uniformă. Acesta vrea să
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
care convinge prin asimetrie, prin contrastul dintre realul concret și idealul care purifică și organizează lumea ficțională. Literatura franceză a sec. XVII, remarcă autorul, este de asemenea literatura unei epoci în care oamenii se simțeau încă aproape de Dumnezeu și această apropiere a avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării subiectivității moderne. Imaginarul religios al sec. XVII este analizat prin prisma unor opere reprezentative aparținând lui Corneille, Drélincourt, Racine etc. Fețele sacrului sunt descrise și confruntate pornind de la Dumnezeul matematic al lui Descartes
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
pentru apărarea fărîmei/ de Gheenă/ semnalizînd cu morți cenușii splendoarea plimbăreață" sau "cerneala cu care-s scrise hieroglifele în zăpadă [...] Se usucă pe fruntea Revoluției/ pe fruntea Culorii"... În Pour un complot mystique, Reichmann optează pentru formula "poemului în proză". Apropierea de formula poetică a lui Saint-John Perse este inevitabilă. Predomină stilul aforistic, contemplativ al poetului francez, iar "personajele" poemelor sînt aceleași prezențe feminine diafane exilate într-un spațiu exotic alienant: Se depărtează de orizontul reconfortant al orașului ei natal, în
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
celebrele scene din Le cousin Pons". În fine, pasajele exegetice corespund de asemenea unui fond de obiectivare prin explicația de specialitate: "Citesc canto cinquo și sette din Orlando innamorato cu satisfacții necurmate și de un ordin foarte înalt. Fac o apropiere utilă între fondul nostru folkloric de balade și arta mediteraneeană, de fapt arta cu un singur cuvînt căci este singura". Dar, evident, predomină subiectivitatea ascuțită, sensibilă pînă la delir. Uneori cu o notă picant-detectivistică, ramificată ca de obicei în masa
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
în minte un alt roman, deocamdată, în care eroii unei povești de iubire să fie, de la primele pagini, despărțiți. Faptul că această ruptură există de la bun început e esențial: Yvonne și Consulul sînt împreună și totodată departe unul de celălalt, apropierile lor, cînd se consumă fizic, sînt de fapt compuse din amintirile pe care fiecare le are despre celălalt. Prin aburii beției sale, Consulul nu vede o femeie vie, ci icoana unei iubiri trecute. Cu toate acestea, dragostea lor, consumată în
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
despărțire radicală a poetului de lume - în înțelesul propriu al expresiei), care a dezvoltat un anume discurs, extrem de perisabil, incapabil să încadreze poezia într-un context mai larg. Discuția este infinită, merită o dezbatere în toată regula. Tocmai de aceea apropierea de acest gen devine din ce în ce mai grea; pentru că n-ar mai trebui să fie un simplu gen, ci un fenomen literar, ca oricare altul, a cărui valoare să poată fi calculată în funcție de impact asupra unui public (nu stabilită de un grup
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
alcătuindu-și o colecție de amintiri ("amintirile-s varză", spune studenta Alina din poemul cu același nume), îi lipsește energia de reacție: "Am doar un atenuat/ simț al morții" (28 mai '99). Consumatorului de poezie americană nu îi va scăpa apropierea dintre titlul acestui volum care a obținut premiul ASPRO pentru poezie pe 2000, Studii pe viață și pe moarte, și titlul celui al lui Frank O'Hara, Meditations in a State of Emergency. Poetul american este de astfel amintit într-
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
mai amănunțit în sistemul limbii române. Analiza unui număr mare de texte scrise și de conversații orale ar putea stabili criteriile mai puțin evidente ale alegerii: într-o relatare în care alternează ăsta și ăla nu contează numai factorii spațiali, apropierea sau depărtarea obiectului/a persoanei de interlocutori, sau cei textuali, respectiv apropierea sau depărtarea de ultima menționare a referentului. Criteriul decisiv e adesea cel al pregnanței pragmatice și subiective: alegerea e orientată de interesul narativ sau pur și simplu de
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
scrise și de conversații orale ar putea stabili criteriile mai puțin evidente ale alegerii: într-o relatare în care alternează ăsta și ăla nu contează numai factorii spațiali, apropierea sau depărtarea obiectului/a persoanei de interlocutori, sau cei textuali, respectiv apropierea sau depărtarea de ultima menționare a referentului. Criteriul decisiv e adesea cel al pregnanței pragmatice și subiective: alegerea e orientată de interesul narativ sau pur și simplu de implicarea afectivă a povestitorului. Elementul cel mai prezent în conștiința vorbitorului e
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
zi și pe el ca pe acela, întemnițîndu-l în chinul unui astfel de drum, lipsit de cuvinte, de sunete, tăcut și pustiu, și mai ales cumplit de închis în sine și de tainic?" Amun, rege tocmai pentru că se află în apropierea tainei pe care toți o vînează, paznic al ei de fapt, este vîndut neantului fără să i se acorde șansa revelației. Nici Maria, soția lui, cea care, chemîndu-l prin vrăji, îl ține, un timp, suspendat la marginea vieții, pe cînd
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
adevărați - Ming-Na Wen, Alec Baldwin, James Woods, Steve Buscemi, Ving Rhames - care au acceptat să-și împrumute vocile, implicit și ceva din felul lor de a fi, creînd acest nou tip de cyborgs animați digital, înduioșători în tentativele lor de apropiere și comunicare nu doar științifică, ci și afectivă. Pentru că lumea efectelor numerice are posibilități nelimitate și - odată ce i-ai pășit pragul și ai adoptat unghiul de vedere al camerei virtuale (ca în orice joc video!) - ești aspirat de turbionul fanteziei
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
carne..." (Nopți lungi). Poezia lui Radu Florescu este, de fapt, o continuă ipostaziere a acelorași stări de frică și neliniște a "sângelui" ("larma sângelui" este o expresie reluată de câteva ori), de neputință a trupului "de pământ" ("larma trupului") în apropierea obsedantă a triadei întuneric-noapte-moarte și de scurte momente de calm și "lumină" sub "steaua aducătoare de viață", "mincinoasă" sau "norocoasă"... Aceleași imagini și același lexic se "reorganizează", astfel, minuțios într-o suită de scurte poeme care spun aceleași două-trei lucruri
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
lumea în cap, pleacă, practic, cu bocceaua și începe o viață nouă, pentru a asigura o origine socială sănătoasă copilului lor, aceasta înseamnă, de fapt, că au avut într-adevăr dorința, voința de a proteja un posibil destin. Cît despre apropierea de literatură, cred că ea s-a petrecut mai degrabă în liceu, pentru că, la fostul Seminar pedagogic, actualul Liceu �Emil Racoviță", am avut parte de cîțiva profesori, și în primul rînd îl numesc pe profesorul Vasile Scurtu, din vechea generație
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
80 de ani, era una dintre personalitățile ieșite din comun, autor al acelei cărți celebre, De la Baudelaire la suprarealism, care a făcut epocă. Și era un om de o extraordinară delicatețe. La vîrsta lui, a venit la gara satului din apropiere de Geneva, unde își petrecea verile, m-a condus el însuși cu mașina, am vorbit pe tot parcursul, a evocat niște momente, făcînd prezent acest sentiment al crepusculului de vieți, care este foarte frumos, comunicînd această melancolie a trecerii. Pe
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
a invadat cultura populară (sau subcultură - nu voi folosi acest termen pentru că la noi are încă o puternică nuanță peiorativă). Evoluția acestui ultim tip de discurs interesează în cazul romanului Lia Mora de Dumitru Ungureanu. Nu e prima încercare de apropiere de riscantul limbaj liber, dezinhibat. Doar că, de data aceasta, avem de-a face cu un progres semnificativ. Pentru a consemna calitățile acestui roman, este necesară mai întîi o trecere în revistă a pericolelor pornografiei aduse în literatura "mare" sau
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
unei benzi desenate eșuează. Cititul este însoțit de bruiajul numeroaselor mașini care trec pe stradă. Atenția este deturnată dinspre text spre exterior, analizînd scrîșnetul roților, zgomotul sec al unor portiere închise. Tensiunea se amplifică și aceleași zgomote sînt surprinse în apropiere într-o așteptare încordată. Se aud chiar șoapte. O vizită surpriză, pusă la cale de prieteni sau de rude, ucide siesta. Inutil de a găsi scuze. Pînă una alta nici vorbă de plăcere, iar premeditarea acestei vizite are ceva din
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]