26,366 matches
-
în fața blocului. Nu poți mulțumi pe toată lumea. Cei mai fericiți sunt tinerii care își cheltuiesc toți banii prin baruri fără a avea grijă taxiului. Bine că noaptea nu mai am probleme cu traficul, nu mai sunt înjurat că transport cartofi!’’, apucă să ne spună Vali, un tânăr șofer. La ora plecării încă este agitație. Se mai oprește de câteva ori pentru cei care aleargă după mașină. În autobuz majoritatea sunt obosiți, abia își mai țin ochii deschiși ca să nu uite unde
Bucureștiul noaptea văzut din autobuz by Rusea Ramona () [Corola-journal/Journalistic/21953_a_23278]
-
total familia sau poate să stabilească o anumita moștenire pentru copii și pentru nepoți", a explicat avocatul englez. DINU PATRICIU. În procedurile de moștenire, legislația englezeasca ajuta mai mult amantele defunctului, prietenii ori rudele îndepărtate, în cazul în care mortul apucase să-și facă testament. DINU PATRICIU. Legea românească este mai favorabilă, din start, văduvei lui Dinu Patriciu, în condițiile în care divorțul dintre cei doi nu s-a produs. Astfel, pe legea românească, chiar dacă există un testament, Dana Patriciu beneficiază
DINU PATRICIU. Ce avere poate primi soția în urma testamentului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/22152_a_23477]
-
Apostrof (12 scrisori de pe culmile disperării, editate de Ion Vartic, reeditate de curând de Alex. Condeescu în colecția bibliofilă a Muzeului Literaturii Române). Din nefericire, scriitorul, mort la 20 iunie 1995, dar bolnav deja de câțiva ani, n-a mai apucat să recitească misivele, considerate pierdute. Marele său regret se datora, așa cum menționa în eseul pomenit mai sus, nu atât valorii intrinseci a scrisorilor, cât faptului că în acele scrisori s-ar fi putut descoperi, așa cum era la 26 de ani
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
anului 2000 - ba chiar putând fi încadrată într-o temă de (acută, zic eu) "actualitate" - imaginea care m-a zguduit în 1988, în Brazilia. Fusesem invitată pentru un turneu de conferințe, dar întârzierea călătoriei (din "motive de pașaport"!) făcuse să apuc sezonul urât, era destul de rece și peste Rio burnița mărunt. La intrarea într-un restaurant din Copacabana am văzut, lipiți de zid, sub mica streașină de deasupra ferestrelor feerice, patru copii culcați: cel mai mic părea să aibă patru ani
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
o particularitate: nu prea se văd, mai ales de când au fost izgoniți din gări - și în primul rând din Gara de Nord a Capitalei, unde erau cunoscuți ca "aurolacii". Ei dorm, noaptea, prin "boschete" ori, mai ales, în "canale" sau pe unde apucă; apar, ziua, răzleț, spunând câte o rugăciune - de obicei kitsch - în metrouri, ca să colecteze bani (adesea, pentru pâinea bandei), ori se adună cuminți în câte un loc unde se dă masa "zilnică" sau în piețe - "Obor" din București, ori altele
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
prag de război, noii șefi sunt în căutare de idei pentru filme ieftine, sub patru sute de mii de dolari. Negulescu propune un remake după un roman polițist de Dashiell Hammet, Șoimul maltez. I se dă undă verde și, surescitat, se apucă de decupaj. Patru luni mai târziu, studioul îl expediază val-vârtej pe Coasta de Est, pentru scurt-metrajul utilitar Flag of Humanity (Steag al umanității), comandă a Armatei. întorcându-se în California, stupoare!, află că Șoimul maltez i-a fost luat și
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
redactate în 1932-1934, pe baza materialului adunat în agendele sale de jurnal. în 1935 reîncepe să țină un jurnal, botezat maiorescian, Însemnări zilnice, pe care intenționa, mai tîrziu, să le dea forma unei noi serii de memorii. N-a mai apucat s-o facă pentru că, în 1948-1949, e arestat și o sfîrșește umilitor și tragic în teribila închisoare din Sighet. Și ca să se contureze, cu încă o tușă lămuritoare, destinul acestui poate cel mai cinic om politic român interbelic e cazul
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
de visuri absurde și de dadaisme învechite. Ție îți datorez înainte de toate organizarea mea și apoi posibilitățile de publicare. Este ceva ce se numește "sensul vieții", iartă-mi cuvîntul acesta mare și tu ai dat sens "vieții" mele. Cîteodată mă apucă un fel de frenezie de iubire și de recunoștință, aș vrea să-ți scriu scrisori interminabile și numai teama că te voi inoportuna mă împiedică s-o fac". În sfîrșit, la începutul lui septembrie 1935 i-a expediat o copie
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
sau ascultarea postului de radio Europa Liberă. Dacă nostalgicii noștri, în rânduri lărgite, gândesc că pe atunci țăranii nu se mai omorau la un țoi de țuică, mânuind greble, mahalagiii cu șișul, iar orășenii, în lipsa armelor de foc, cu ce apucau și la nevoie cu mâinile goale, că nu aveau loc violuri și nici chiar încăierări - treaba lor. Este adevărat că în acei ani violența organelor de stat se manifesta cu o asemenea eficiență, încât cea socială se mulțumea cu locul
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
iar al nevesti-si Monteoru, cum poate spune autorul că "Mari, soția lui, nu mai împărțea cu el decât numele" (pag. 95)? Ca să nu creadă careva, după semnele de întrebare, că în Sauna ar putea găsi vreun lucru demn de interes, apucându-se s-o citească plin de speranță, iată, într-un final, cam ce și cum scrie Petre Sălcudeanu (pentru că, nu-i așa?, autorul are totdeauna ultimul cuvânt): "La intervale egale, Leo se răsucea neferindu-și de lovituri părțile intime. Pe lângă
Misterele literaturii de trei parale by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16782_a_18107]
-
combinații neașteptate. Expresiile la toartă sau la cataramă sînt un bun exemplu pentru această situație. Uzul actual le-a transformat în determinanți tipici pentru noțiunea de prietenie; totuși, în textele mai vechi nu lipsesc combinațiile cu noțiuni diferite: "să se apuce de politică la toartă" (Cezar Petrescu, Calea Victoriei). Chiar și în unele exemple contemporane sfera acțiunilor de intensificat e mult extinsă: "Nici un ziarist nu are voie să pătrundă fără o percheziție la cataramă" (Fraierul român, 14, 1991, 7). Pentru construcția la
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
încolo, ziarul poate fi o formă de lustruire a obsesiilor cititorului, lăsînd pe planuri secunde evoluțiile politice care l-ar putea contraria. * Mai sînt apoi chestiunile de orgoliu ale editorialiștilor, acele forme de manifestare ale ideii că dacă ei au apucat să spună că lumea politică are o anumită fizionomie, atunci realitatea însăși trebuie să li se supună. Dar dacă trecem de stratul orgoliului propriu-zis, ajungem tot la o încercare de manipulare politică, prin care editorialistul calat pe o anumită idee
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
știe. Turgheniev a scris: "Am renunțat să mai citesc Crimă și pedeapsă - toată povestea îmi amintește de o nesfîrșită durere de dinți". Bine, bine, dar ce e de făcut atunci cînd pe unii eterni clienți ai clinicilor de stomatologie îi apucă durerile de măsele și spun că Preda a fost un colaboraționist, un mercenar al ideilor naționale și un scriitor mediocru? Ei, bine, în acele clipe putem să ne întoarcem la Eminescu...". A mai menționa compromisurile lui Preda ar fi de
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
o face învățătoarei (pagină antologică): " șEațînchise ușa fără zgomot, aprinse lumina și se opri în fața oglinzii. Ascultă în liniște, mai știi, poate că o pândește, dar îl auzi îndepărtându-se pe drum. "Locuiți departe?" întrebase el ieșind din caravană și apucând-o înainte tocmai când voise să-i spună că nu-i nevoie s-o conducă, stă aproape. "Nu, imediat..." zise ea derutată de hărnicia cu care pășea el, ca un întârziat grăbindu-se spre propria casă. Se și temuse un
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
de larg, nici țeluri artistice precise. Are în schimb multă ambiție și o dîrzenie de om întunecat. În epoca poemelor epice, a mers mai departe decît ceilalți tineri și ne-a fericit cu un roman în versuri, ilizibil; s-a apucat apoi să dea semnificații simbolice unor situații din viața muncitorilor, filosofînd penibil și scoțînd efecte artificoase din temele sale foarte la modă". Sau despre apucătura autoritaristă a lui Alexandru Piru: "Punctul său de pornire este cel al negării sau al
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
Mircea Mihăieș Lăsând deoparte viața politică - murdară, prostească, încăpută pe mâna unor analfabeți moral -, e destul să deschizi ochii în jur pentru a te apuca îndoielile în legătură cu pretențiile de europenitate ale României. Prin toți porii societății noastre urlă asiatismul. De la decizia clasei politice de a începe construcția primei autostrăzi... europene spre Dobrogea (un rol vor fi jucând, probabil, nevestele și odraslele parlamentarilor: petrecându-și, obligatoriu
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
însă de ce și pentru ce ar izbîndi. Nouvelle Revue Française îl roagă, în 1969, să scrie un articol despre naștere. Se chinuia profund să-l scrie și tergiversa ca de obicei. Am conștiința vinovată, nota prin septembrie 1969. în loc să mă apuc de articolul promis la N.R.F. mă duc să mă plimb prin Spania! E drept, credeam c-o să-l termin în august, or fișele pe care le-am făcut s-au dovedit inutilizabile și în afara chestiunii. Despre naștere ar trebui scris
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
La ora 5 dimineața, trezit de misterioasele dureri de picioare care mă chinuie de vreo treizeci de ani, la orice schimbare a vremii". În iulie 1970 se autocompătimea: "Și m-am gîndit cît sînt de mizerabil, eu, care în loc să mă apuc de treabă, nu fac decît să mă oblojesc, țin un regim pe bază de tranchilizante care mă deprimă, iau medicamente care-mi taie și puținul avînt pe care-l mai am. Nu sănătatea, nu durata (anii) contează, ci opera. Groaza
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
furtuna din zilele Crăciunului, anul trecut. Aflând de la radio că, în acea urgie, Michel Tournier, membru al Academiei Goncourt, a pierdut un mesteacăn, șeful unei pepiniere l-a sunat îndată ca să-i trimită un puiet. Prozatorul regretă că nu a apucat să cunoască numele acelui om ai cărui lucrători au operat cu atâta măiestrie încât, la întoarcerea stăpânului grădinii acasă, micul arbore era deja sădit. La 75 de ani împliniți, scriitorul e jovial, plin de umor, are un surâs degajat, și
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
deversa tone de injurii și de mizerii asupra acuzatului, îi pronunța condamnarea la moarte, iar sentința era executată imediat în curtea Palatului. Ei bine, în ziua de 3 februarie 1945, la așa-zisul proces al lui Schrablendorf, când tocmai se apucase să urle, se declanșează alarma aeriană. Regulamentul cerea ca în asemenea împrejurări dezbaterile să se întrerupă și toată lumea să coboare în adăposturi, acuzatori și acuzați laolaltă. O bombă cade asupra Palatului de Justiție, Freisler este ucis, toate documentele procesului ard
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
de o boală cardiacă fără leac, era mâhnit că e silit să-și trăiască zilele din urmă în umilința unei țări temporar îngenuncheate. Cu Carp nu s-a mai împăcat. A murit singur și în durere sufletească fără a fi apucat să vadă înfăptuit actul istoric de la 1 decembrie 1918. Ar fi avut, cu siguranță, tăria morală de a se recunoaște învins, și s-ar fi bucurat de împlinirea unui vis secular. Când la 1 iulie 1917 i s-a anunțat
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
Alexandru Sever, căruia i-au apărut, după plecare, un mare roman, Cartea morților, și, mai de curând, un substanțial, în toate chipurile, volum de eseistică: Inventarul obsesiilor circulare. Romanul l-a interesat, ce e drept, pe Valeriu Cristea, care a apucat să-i consacre un comentariu întins, dar nu și pe alți critici, după câte știu. Eseurile în schimb, cu toată materia lor incitantă, și pe alocuri provocantă, nu au avut până acum ecouri. Trebuie totuși să precizez că Virgil Duda
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
oricare alta, în șiragul acela de inele ce ajung să se confunde rapid unele cu altele, alcătuind cadrul existenței ce ți-a fost hărăzită (...) Am intrat în baie și, dezbrăcat până la brâu, m-am aplecat deasupra chiuvetei și m-am apucat, înainte de orice, să-mi împrospătez obrajii cu apă rece. Deodată viscerele s-au revoltat, o irepresibilă senzație de vomă s-a impus, ca și cum un șarpe otrăvitor mi-ar fi pătruns în intestine iar până să mă dezmeticesc, să accept că
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
afirma, nepricepându-mă de loc. Dacă cedau rugăminților mele, atunci pe la trei noaptea mă luau (pe mine mai mult adormit, sau în orice caz adormeam imediat) și mă așezau în docar (Eu tot docar continui să-i zic, așa cum am apucat, deși cu timpul am aflat că de fapt se spune „drotkar” adică caruță pe arcuri, românii fiind mari meșteri în a româniza cuvintele străine, vezi „manșalierul” în loc „marche-arriere”, „cartier” în loc de „carter”, etc.) mă luau în față între dânșii atât ca să
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
știu dacă nu era și puțină șmecherie din partea cailor căci cum ajungeau în dreptul fântânii trăgeau la troc și beau apă până credeai că le crapă burta. Dar eu cred că trăgeau de timp că fusese greu urcușul și apoi îi apuca și pișatul. Dar nu pe amândoi deodată, nu. Când termina unul și strângeai de hățuri să dai semnalul de plecare, începea și celălalt. Ce mai, șmecherie. Apropo de șmecherie. Îmi amintesc că odată când nu au ținut cont de țâfna
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]