8,699 matches
-
mai rămas de pusuite sus, acolo susatâtea aș fi vrut să mai fi spusdar am plecat departe, în apusm-am dus și m-am tot duscădeau ideide unde le-am tot pusștii, nu...aici, totul a fost spusfrunzele plângeausub pașii meiera apusul, nu'i așa.... XV. RĂTĂCIRI, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017. RĂTĂCIRI obosit de întrebări mă plimbam prin locuri unde nu am fost nicicând m-am rătăcit normal,curând pe țărm luna și-
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Clopotele toamnei bat sub cer, zănatic, liniștiri de plumb se adună-n patimi umbrele lumini-i strâng din dinți, apatic, la răscruci de nouri ploaia-și strânge lacrimi. Mai ascunde Doamne! ceara din apusuri mierea plânge buza șterselor iubiri, dă tristețea mării s-o adoarmă-n fluxuri alungând tăcerea morții din priviri. Șterge-nsingurarea somnului din cuiburi creanga uscă dorul plânsului de cuci depărtări-n suflet i s-a scris cu doruri, viața-și plânge
RUGA TOAMNEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384387_a_385716]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > DE TOAMNĂ Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului DE TOAMNĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Către apus se-aprind chindii Și ruginește frunza-n vii; Pe nesimțite și-ndrăzneț Se-nalță câte-un nor răzleț Și dă de veste în lumină De ploile care-au să vină; Se-așează liniștea-n frunziș Și se scoboară pe furiș
DE TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384401_a_385730]
-
meu definit, Căutându-mi rătăcirile oscilante, Ancorate în timpul meu ce s-a scurs, meditând Asupra propriei mele nudități psihice, Revăzând monștrii din mine, Scăldându-se în hăul lăuntric, Deschizându-mi, dacă mai e timp, Un nou drum, cu sens, Spre apusul meu nedefinit, Banală și imprevizibilă, părându-mi-se viața, Adăugându-i, atât cât pot, mișcare și fantezie. Încerc să nu mă rătăcesc în EA, s-o pot iubi, Să nu mă pierd, visând, holbându-mă la viață, Recâștigându-mi identitatea
INFINITUDINE de COSTI POP în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384458_a_385787]
-
rămas închis în tine, Când te-am smuls din gheara morții, și-acum moartea-i peste mine. Dinspre răsărit nu vine nicio rază de lumină Cresc în mine nopți de ceară și m-apasă ca o vină; Sunt într-un apus de-o viață... mai răsar din când în când Când mai înflorește-o piatră la o margine de gând. Macii-au putrezit de-o vreme (sângerie resemnare), Și scâncesc de-atâta moarte, vara asta, și mă doare; Lutul i-a-nghițit cu
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
ieșit din acea imensă gradină zoologică, pe care am văzut-o doar parțial. Eram nerăbdători să respiram aerul curat din afară, sub adierile de vânt, și să privim arborii din parcuri cu frunzele aurite de razele soarelui apropiindu-se de apus. Referință Bibliografică: În vizită la Grădina Zoologica din Beijing / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1439, Anul IV, 09 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
Acasă > Poeme > Devotament > IREVERSIBIL DRUM DE KAMIKAZE... Autor: Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-s umezi ochii de câmpii în care Ai înflorit pe seară, la apus; Mă dor de depărtări imaginare, Mă dor de floarea ce deja s-a dus... Și te visez, desi mă uit la tine- Îți plâng comete-n gândul tău stelar Și te transform din lan de maci, Iubite, În diamantul unui
IREVERSIBIL DRUM DE KAMIKAZE... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384626_a_385955]
-
lăsați pe Domnul să vă cheme! Căci ați văzut lumina cu un rost, Nu-i nimic în viață la-ntâmplare, Astăzi de n-aveți pâine, adăpost, Mâine răsări-va iarăși soare!... Dincolo de orice îndoială, Să nu vă fie mintea la apus, Lăsați dară celor clovni spoială, Și vă-nchinați doar Lui Hristos Iisus! Referință Bibliografică: Psalm / Elena Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1913, Anul VI, 27 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Neacșu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PSALM de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384661_a_385990]
-
mărilor ne moare; S-au răzvrătit lumini și umbre și ce-i în mine poți vedea, Ca o proiecție divină, furtunile din umbra mea. Golașă-n toamna pustiită, cu-n strai de foc și de cenușă Aș vrea să cern apusuri roșii, din ochii-albaștri de păpușă; Mi-s irișii-adânciți în lacrimi, epave eșuate-n larg O inimă însângerată, flutură jalnic pe catarg. Pustiul și-a croit cărare, spre infinite constelații, Pervers se gudură taifunul să-i intre, cerului, în grații; Eol
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
ea și nu puteam crede, că pot fi atât de norocos. Nu era pământeană, nu părul părea a avea în el raze de soare, ci soarele însuși avea razele formate din părul lui Mari, obrajii ei erau roșul cerului din apus de soare, buzele ei erau sărutul astrului zilei; dar eu, eu cine eram? Eram Omul fericit, eram omul, care se bucura de toate aceste minuni, eram omul, care iubea iubirea, ce se năștea prin ea. O ultimă rază de soare
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
La orizontu-ndepartat se-atinge cerul cu pământul e-atata liniște în jur, ca poti s-asculti cum umblă gândul. Poți doar să vezi cum ziua fuge că vine noaptea-n grabă mare acum e seară și se vede, un minunat apus de soare. Se scalda-n caldele culori și se-nveleste-n cer albastru iar stelele-i închid lumină, c-a obosit, frumosul astru. Acest frumos tablou feeric îl văd iubite, tu-l privești? numai noi doi, sub clar de luna
APUS DE SOARE de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382372_a_383701]
-
eram parcă altceva decât om sau poate tot o formă umană dar mult mai evoluată. Alteori îmi imaginez că sunt omul care trăiește în pacea munților sau în pacea fremătătoare a oceanului sau a mării. Singur, el și barca și apusul și răsăritul lunii și al soarelui, algele care-i sărută picioarele noduroase sau ierburile virgine ale pășunilor. Seară și munte și iarbă și crestele munților neatinse de pasul omului comod, poate doar de cei ai oamenilor mereu în mișcare sufletește
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
2016 Toate Articolele Autorului Au fost odată, ca niciodată, Două preafrumoase vieți Și-n clepsidra vie a timpului Își numărau nostalgic anii, Cu regretul că-i vor pierde. În fire de gand, ca nisipul, Le curgea sortit răsăritul Spre un apus necunoscut, Prinse de umbra neputinței De-a se iubi una pe cealaltă Nu se puteau uni, nicicând, luminii. Și așa...cele două vieți, nu prea trăiau Ci doar își disputau Inima clepsidrei... O viață-și dorea fericirea Prin ea... Cealaltă
POVESTEA CELOR DOUĂ VIEȚI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382397_a_383726]
-
de la țară, de data aceasta din viața unei tinere familii. Nu lipsesc explicațiile cu ursitorile, la fel cu lucrările agricole organizate în C.A.P-uri. De fapt este o ”plimbare în timp” a unei familii, o plimbare din perioada apusului comunismului și începutul noii perioade post-decembriste, perioada de-acum, când credeam că laptele și mierea se vor ”rostogoli” peste noi și ne vor sufoca. Drama acestei familii este ”tăvălită” de scriitor pe coala albă, că citind-o, ți se taie
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
octombrie 2016 Toate Articolele Autorului CE SE-NTÂMPLĂ? Unde-s păsările care În a zorilor răcoare, Pe sub frunze tupilate, Anonime, talentate, Ne întâmpinau voioase, Cu priviri prietenoase, Fredonând, ca o chemare, Cântece fermecătoare? Unde-s greierii din seară Care în apus de pară Ne cântau, plini de candoare, Cu viori și cu chitare Și apoi întreaga noapte Petreceau în lanuri coapte, Ori în iarba foșnitoare Privind luna visătoare? De ce toamna e pustie? Ce se-ntâmplă pe câmpie? Unde s-a ascuns
CE SE-NTÂMPLĂ? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382440_a_383769]
-
festă pe care ne-o joacă, este comoara dintre comori. 85. Reperaj: crucea de foc crescută în om, a făcut picioare și s-a dus să se-ngroape singură, lângă cel mai bătrân pom luminat de soarele negru din întunecatul apus. 86. Reperajul din luminile rare, sumbre, prin văzduhul-nevăzut, îți alungă visele-umbre din nopțile care au vrut, dar nu au putut. 87. Reperajul din noaptea inimii mele, este războiul dintre întuneric și lumină care asmute Crivățul turbat trimis de iele, plăsmuit
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
pășit prin iarba înrourată sub privirile brazilor și sărutul cald al soarelui dimineții, am privit cerul, cei câțiva norișori plimbăreți, m-am rugat... și m-am bucurat de aerul pur, de razele din ce în ce mai calde ale soarelui. Seara am privit îndelung apusul grăbit al soarelui. În următoarea zi am plecat spre Raleigh - capitala statului Carolina de Nord - , pe traseul: Aschville (din nou) - Hickory - Statesville - Winston Salem - Greensboro - Durham - Raleigh. Orașele mici amplasate în Blue Ridge Mountains din vestul Carolinei de Nord sunt
CALEA ÎNTOARSĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382552_a_383881]
-
ei e jertfă și frunzele-s ofrande In templul Timpului, inchină-i azi făgăduințe. Făgăduiește-i c-o vei strânge în brațe Când vântul sorții o va atinge pe obraz, Că frunza i-o vei transforma in floare Și cerul din apusuri i-l vei dărui topaz. Să-ți ții făgăduința, căci te va răsplăti Cu surâsu-i dulce și chiar cu poezii, In mantie de vise arămii te va acoperi Și de lacrima ploii sufletul îti va feri. Acum că o cunoști
SECRETUL TOAMNEI... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383860_a_385189]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SĂ MÂNGÂI LUNA Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului SĂ MÂNGÂI LUNA de Nicolaie Tony DINCĂ Spre apus zâmbea timid ciobul palid al lunii, Răspândindu-și lumina din ochii albaștri, Își purta grijulie pe o parte a mâinii Hlamida nopții înnobilată cu aștri. Fecioară a tristeții în văzduh ferecată Se lasă-nvăluită în simfonii de culoare, Își plânge în
SĂ MÂNGÂI LUNA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383891_a_385220]
-
nu ai nume... nu ai nume, Că strălucirea lor s-a stins De când a nins...de când a nins. Sufletul... suspină-n șoapte, E-atât de noapte... atât de noapte. Te-nvăluie în abur ceața, Nu-i dimineața... nu-i dimineața. Este apusul cald, curat Anost și gol...păcat...păcat! A mai rămas ceva...un pic? N-a mai rămas nimic...nimic. Referință Bibliografică: TÂRZIU / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
TÂRZIU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383946_a_385275]
-
ce se-neacă în ploaia ipocriziei, Răsăritul soarelui...umbrit de cețurile verzi, ale invidiei. Privirea cerului... întunecată de norii faptelor înjositoare, Rețeaua arterelor... prin care curge spre iris culoare. Avem de pierdut: Mugurul încrederii... ce piere înghețat de viforul trădării, Apusul soarelui în valuri... ucis de semnul întrebării. Dulceața dragostei... topită de focul năpraznic, al mâniei, Aripile visurilor... frânte de furtuna oarbă-a mândriei. Avem de pierdut! Vi se pare puțin ce avem de pierdut? Nu poți să pierzi ceva...ce
AVEM DE PIERDUT de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383952_a_385281]
-
dar foarte iuți și rezistenți, păreau a ști că sunt singurele ființe din lume pe care Marele Han le iubea. Ajuns în vârful colinei se întoarse cu fața spre vest și privi cu înfiorare cerul învăpăiat de culorile sângerii ale apusului. Soarele ajuns în buza orizontului părea că oferă doar pentru el acest splendid spectacol. Culoarea îi rămăsese dragă încă din copilărie când văzuse cum creierii lui Ginghir mai pulsau încă sub loviturile de ciomag. Zâmbi nostalgic... Trecuseră cinci decenii și
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
și faptele sale. Din această cauză era, spre nedumerirea soldaților, foarte tolerant cu ei. Urmară apoi ținuturile perșilor, ale sciților, ale slavilor, iar acum se afla în nordul Mării Caspice și privea spre viitoarele cuceriri. Simți cum lumina sângerie a apusului îi intră ca o forță în trup și o bucurie fără seamăn îl cuprinse. Era într-adevăr stăpânul lumii! *** Zorii se iviră iar comandantul gărzilor se neliniști. Stăpânul era tot pe culmea colinei, tot călare și nu dăduse nici un ordin
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
timp de furtună. De secole n-a pătruns picior de om în acele locuri. Abia în zilele noastre s-au mai aventurat în grup câte unii mai curajoși și tari de înger, dar cum se apropia soarele de orizont, spre apus, se întorceau degrabă. - Dar pentru ce-ți riști viața când deja ai acasă o soție pe care o iubești și un prunc care se va naște peste câteva luni? - Un impuls necunoscut mă îndeamnă în această aventură. Bărbatul o cuprinse
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
doi stejari parcă se rotiră în jurul său împreună cu pădurea și iazul cel înverzit de alge. Ridică instinctiv privirea către bolta cerului și printre coroanele copacilor observă cu uimire că și soarele își schimbase poziția. Deși astrul zilei era aproape la apus, părea că acum răsare. Pierdu controlul punctelor cardinale, nordul deveni sud și invers, iar răsăritul și apusul se schimbară între ele. Își scutură capul ca să-și reamintească ce-l învățase cândva doamna învățătoare, că după mușchiul copacilor te poți orienta
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]