15,741 matches
-
era din cauza turbionului în care intrase lumea altfel știută, lumea "bine". Paradele tancurilor sovietice, marșurile lumpenproletarilor, jurnalele de actualități cu discursuri agresive, Ana Pauker aplicînd jus talionis (sașii și șvabii deportați în lagărele de muncă din URSS), cunoscuți și prieteni arestați pentru "cercetări speciale". Noile constrîngeri o traumatizau. Cartelele. Reformele monetare. "Stabilizările" făcuseră din fiecare un paria financiar. Cine mai garanta averea cetățeanului? Și istoria aducea valuri din ce în ce mai mari. În turbion s-au dus și mareșalul Antonescu, și regele Mihai. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe Stalin, idolul Anei Pauker, "măcelarul din Piața Roșie". Ce n-am accentuat destul este că asasinatele în serie au fost patronate de Justiție. Că sistemul l-a devorat pe însuși Ministrul ei. Lucrețiu Pătrășcanu a fost debarcat din funcție, arestat în iunie '48 și executat în aprilie '54. Cam tot atunci murea la Sighet și Iuliu Maniu, victimă a Justiției patronate de Pătrășcanu. Sentința? Și în cazul unuia, și în cazul celuilalt: "vinovat de complot contra statului și trădare". Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din p.d.v. comunist". "Reacționarii n-are ce căuta între noi, cu noi, lîngă noi". Ce conta la el un dezacord gramatical! În editorialele ziarului "Flacăra Moldovei" (în fapt, "Flacăra Moscovei", de vreme ce se declara pentru sovietizarea regiunii), întreba de ce nu-i arestat cutare, de ce nu-i împușcat cutare, de ce nu-i izgonit cutare profesor. Și au fost. Erudiția deranja la culme. Cuvîntul savant avea conotație negativă. Sau, cum acuza însuși Ilie Cîrjeu, la cursul de Teoria literaturii: "Unii credem că știm tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Și fotografia cețoasă cu tata, la pian, în smoking și pantofi de lac. Greul-greu a venit din '49, cînd a fost nevoit să mă trimită la București, la Liselle; cînd se zbătea în incertitudinea a fi sau a nu fi arestat. Dacă s-ar fi mutat în '46-'47 la Sibiu... Prietenul Achim Stoia era acolo. Dar fidela mea mamă, gospodină (cam) abrașă, s-a vrut în casa ei. Nehotărît era și în '48. Ba nu, a vrut să plece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de comuniști. Cu toate astea, a intrat la Ocnele Mari în '48 și n-a ieșit pînă-n '53. "Cine gură mare are/ Cinci ani va tăia la sare". Odată cu el a stat la pîrnaie și Țuțea. După ce Pandrea a fost arestat, Teohari a dat ordin să i se topească volumele (Portrete și controverse și Criminologie dialectică) deși Vitner i le elogiase în "Scînteia". Reacția lui Vitner? L-a elogiat pe Teohari pentru că l-a închis, în fine. M-am înfierbîntat. Aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-mă, Cristoase, să plictisesc. Încă un cuvînt. Mihai Șora, director la ESPLA... Cezar Ivănescu, în Timpul asasinilor, scrie că a fost secretarul Anei Pauker. E adevărat? Întreabă-l asta pe César. O să-ți spună. Mihai Șora știa că Noica va fi arestat. Aflase și Beniuc, de Vladimir Streinu. Șefii de instituții erau informați. ESPLA cerea înapoi avansurile de la autorii aflați la închisoare. I s-a întîmplat lui Păstorel, tata mi-a povestit. Editura avea drept de sechestru pe bunurile celor arestați. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și ochelari cu lentilă mică, de-un verde extrapămîntean. N-avea pe cap decît pălăriuța de flaneur, îndrăgostit de ulița Teodorenilor, de cotloanele dulcelui tîrg, de străduțe cu șine părăsite, unde întorcea, cîndva, un tramvai numit dorință. Cînd a fost arestată Alice Voinescu, i-au cerut (totuși) eliberarea Vianu, Camil, Perpessicius, Milița Petrașcu, Marioara Voiculescu. Știu de la Iordan că semnase un memoriu, lîngă Mișu Jora, și tatăl meu. Nici un coleg n-a intervenit pentru mine. Nici cînd m-a anchetat securitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
puternic a smirnă și avea consistența și fiorul rece și straniu al zăpezii. "El-ul" Prezența Lui o simt tot mai acut cu trecerea anilor, poate la fel de mult cât îmi amintesc că o percepeam în copilărie. Pe vremea aceea, mă aresta preț de minute întregi, timp în care alții încercau în zadar să ia contact cu mine. Mă admonestau, mă scuturau și, în absența mea, se pare că se petreceau chiar lângă mine lucruri de care nu eram pe deplin conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pace. Tot cu această ocazie, am priceput în sfârșit sensul acestui deficit și de unde vine el. Ai putea să speri la iubire numai dacă ești îndrăgostit. Or, a te îndrăgosti este poate printre puținele stări ce te pot disloca și aresta din timpul și spațiul tău. Tocmai această stare de elevație este singura ce te poate desprinde de tine; spiritul tău aparent liber, în fapt, înrobit, flutură și palpită în spații subtile, iar trupul inert, împiedicat, rămas în urmă, este incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sub brațul încolăcit sub cap ghemul ei, ghemul înnodat anume, împiedicat să se desfășoare. A întins mâna și a atins pentru a doua oară aripa îngerească, a doua oară doar în aceste trei luni în care timpul ei a fost arestat. Rechinii războinici cu ochii albaștri "We are such stuff that dreams are made on" Amintirea. Nemărginirea mării. Mirajul numelui O amintire îmi revine mereu, de la o vreme, cu insistența unui coșmar. Deși ține de memoria mea îndepărtată, este deosebit de clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
peisaj, în afara timpului. Cu ochiul lor lateral, iguanele ne privesc ca prin sticlă, căci ele nu văd decât cum se erodează pietrele și se mișcă hotarele insulei, nu sesizează decât poziția soarelui pe boltă, stabilind ciclurile zilnice. Și ochiul nostru, arestat în nemișcarea lor, se lasă adesea antrenat de vânt, de valuri, de cercurile descrise de boobies cu labele late și albastre. În timpul acesta, cu mișcări mult prea lente ca ochiul nostru grăbit să le poată sesiza, se îndreaptă leneș spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și simplu eu nu pot să-l aud. Poate-mi vorbește în alfabetul surdo-mut! Nu aud și nici nu pricep nimic din gesturile lui. Îmi duc instinctiv mâinile la urechi, le astup cu degetele. Un lătrat îngrozitor, strident, disonant îmi arestează timpanele, ce încep să dăngănească în ecou ca niște clopote. Scot repede degetele din urechi; oricum nu deslușesc nimic din zbieretele gnomului, îmi vorbește într-o limbă necunoscută, ce, de altfel, seamănă cu toate limbile. Totul nu are nicio noimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rămas se va stabili consumul de protrombină. Mai are puțin până să leșine. Din restul de sânge, se vor afla celelalte determinări hematologice (hematocrit, numărători, frotiu de sânge). E pierdută. Mitică o sărută în văzul lumii. Cineva cheamă Poliția. Îl arestează pe Președintele Franței pentru că nu avea actele la el. Cartea de identitate, s-a dovedit ulterior, era expirată de pe timpul unchiului său, de când începuse în 1792 primul război dintre cele 23 pe care le comandase. Se speriase atunci când șeful Poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
masă, șifonier. Se scurse prin gaura zidului afară, glisând bucata de tablă care masca ascunzătoarea. Era prea devreme și bodegile din Piața Săracă și cele de pe Calea Galați încă nu se deschiseseră. Se așeză pe stinghia băncii din părculeț și arestă un chiștoc de lângă picior. Fumul își făcu preț de o secundă veleatul prin gură, după care își urmă plictisit traseul prin trahee spre lobii pulmonari, pentru ca, după câteva raite prin mina de cărbune, să-și ducă otrava până în capilarele degetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
picioare orice ierarhii. Frontul (al naibii cum domnul Președinte își punea deja în practică nebunia) cere populației să apere Bucureștiul. Sediul Comitetului Central este distrus și incendiat, cînd brusc și Radioul, și Televiziunea anunță că Geniul și Scorpia au fost arestați, să-ți vină să rîzi nu alta, de parcă ar fi fost două păsări rare cărora li se pierduse urma cu nu știu cîți ani înainte. Știrea nu era totuși confirmată, dom’ Colonel, zice Poștașul, dacă era cazul, puteau să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
s-o luăm? Doar nu vă e frică de dubele alea de Miliție, aude pentru prima dată o încurajare venită din spatele coloanei, sînt doar niște papă lapte în termen. Cine? Ăia puși acolo să ne oprească? Ordine clare să ne aresteze și să ne trimită la Jilava? Mă faceți să rîd, uitați-vă la ei cît sînt de speriați, cu un singur bobîrnac i-am putea împrăștia ca pe niște popice, norocul lor că nu ne stau în cale, altfel am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
burtos, veni primarul // Bota Macavei: — Na, bine / Ursule că ai sosit-a! / C-am poruncă a te duce / La Ișpan, asta-ai porunca! // Și zicând aceste vorbe / Cu dispreț, râzând ciudat, / Îi puse mâna pe brațu-i, / Parcă l-ar fi arestat! // Crăișorul, aspru-atunce, / Se smuci și îi răspunse: / — Vezi-ți omule de treabă, / Căci ce împăratu-mi spuse / Nu e pentru voi, voi domnii... / Și-arătând mulțimea goală — / Trebuie să dau, primare, / Lor, nu vouă socoteală!“ Dacă ar fi publicat versuri de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
emoționant: „Stau ghemuit, gata să scriu, / Greu foarte greu, / Ca un sceptic / Al curajului inutil, / Scrie! / Urlă diavolul meu / Năclăit de real / Pot să nu scriu, ripostez furios./ Scrie, urlă acest Torquemada lipicios, / Scrie odată cuvintele pe care le-ai arestat în mine, / Spune-le. Scrie-le. Urlă-le, fă-le ceva / Du le la cinema, lasă-le-n parc cu bunicii. Stau ghemuit, scriu, nu scriu ce vreau, / Creierul meu stă / Precum într-un abator / Vita rezistentă la electrocutare.“ (Sufocare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stat și Relu șef. Intra la ministru ca la el acasă, era pupat și respectat. Chiar cei de la minister erau curtenitori cu el. Relu Guran avea însă un mare cusur. Credea sincer în imunitatea sa în fața legii. Cînd l-au arestat și i-au pus cătușele s-a prăbușit cerul peste el. A sunat la ministru, la secretarul de stat și n-a reușit să-i contacteze. În arest a meditat pe îndelete și a aflat și vestea surpriză. Știi cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
работа, valea că am destule pe cap! Plec. Să trăiți! A, încă ceva, ce să fac cu puștiul? L-am verificat, este curat, familie bună, cazier alb. Cam prostuț, ce-i drept, se băgă singur în căcat. 28 de zile arestat la Iași pe timpul tentativei din 14 decembrie '89 (împrăștia manifeste în care era scris despre niște portocale ce urmau să se vândă în Piața Unirii). Alte 40 internat la Socola (a evadat cu un pedofil pe care l-au împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În cînd. S-a haiducit, precum con frații săi din urmă cu cîteva veacuri, din pricina unei nedreptăți: Însușirea de către niște proaspeți bolșevici a unor produse destinate ca ajutor săracilor satului Odești din Maramureș. Denunțat ca „dușman al poporului“, a fost arestat, dar a evadat de sub escortă. Armurier fiind el de meserie, și-a făurit singur puștile și pistoalele cu care s-a retras În codri și cu care a hărțuit poterele comuniste. Se pare că, În afară de milițieni și de soldați secu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fiindcă a refuzat să explice În predica lui caracterul iluzoriu al viziunii și să adauge că li se Întîmplă multor oameni să aibă astfel de năzăriri colective și să li se arate cai verzi pe pereți. Au vrut să-l aresteze și pe un bătrîn ce obișnuia să treacă pe la rîndurile de soldați și de civili, poftindu-i părintește, dacă tot au bătut atîta cale pînă acolo, să facă bine și să intre În biserică unde Fecioara să-i poată binecuvînta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dracului de complicat. Orbii din Occident și de prin țările din jur lucrau cu ajutorul vocii artificiale În MS-DOS Încă de pe la Începutul anilor ’80. Comunismul lui Ceaușescu, dacă m-ar fi prins cu un computer vorbitor pe masă, m-ar fi arestat cu siguranță ca pe un partizan parașutat În Carpați și surprins cu echipamentul de emisie recepție În brațe. Finala a cîștigat-o un parizian de proveniență algeriană, cu origini În Munții Atlas. E unul dintre tot mai puținii vorbi tori de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
i-am spus să tacă, fiindcă putea fi ucis, ca și profetul acela, pe care el Îl numea Mesia, Regele Lui. El a râs, a ridicat din umeri și a spus că fusese ales. Pe urmă, am aflat că fusese arestat, chiar a doua zi, că, în loc să se apere, a pornit să explice Marelui Preot Scripturile și că a acuzat Sinedriul, încăpățânat și cu urechi păgâne, că L-a trădat și L-a ucis pe Cel Drept. Și toți câți eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
doisprezece ani, și pe fiul său Virgil, care fusese internat câteva săptămâni la Colțea pentru niște probleme cu stomacul. Cu doisprezece ani în urmă, domnule Teodorescu, spuneți?... întrebă medicul, înălțându-și puțin sprâncenele. Pe timpul acela mă ascundeam, ca să nu mă aresteze legionarii..., iar câțiva ani mai târziu, la sfârșitul războiului, încă mai încercam să-mi găsesc frații și surorile, prin fostele lagăre naziste... La Colțea lucrez din 1946... Eugen a avut mult de suferit în timpul războiului, interveni Lia Gutman. In '40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]