2,138 matches
-
Prima spune autorul este exclusivă: afront universal, a doua inclusivă, prin interogație rațională." Indisociabilitatea acestei subtile și intime legături demonstrează caracterul dialectic (ca metodă de aflare și impunere a adevărului), eristic (ca artă de a purta disputa uzând de o argumentație subtilă și de artificii retorice) și sofistic (dat de întrebuințarea în scopuri amorale a argumentelor ad hominem și ad personam, asupra cărora vom reveni mai nuanțat) al polemicii. Ori de câte ori e asociată dialecticii (chiar în sensul prim atribuit de Aristotel, de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
stilistică a autorului pare să existe un echilibru deseori fragil. El se rupe, dispare în cazul pamfletului, ale cărui resorturi sunt de natură emoțională. În baza corelației dintre retorică și dialectică, se pot desprinde câteva concluzii privind studiul discursului polemic: argumentația polemică se fundamentează pe cuplul susținere respingere, ceea ce presupune interferența discursului prodomo și a rechizitoriului sau, în termenii lui Angenot, a discursului și a contra-discursului. Polemica nu vizează, prioritar triumful adevărului (acesta aparține exclusiv dialecticii), ci al individului prin imaginea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea dă cu adevărat măsura dezbaterilor intelectuale și a dinamicii culturale de la noi. (Să ne gândim numai la exercițiul critic din publicistica maioresciană ca la o pledoarie pentru rigurozitate, metodă și argumentație logică, la publicistica postpașoptistă, în genere, cu Eminescu vârf de lance, teoretizând chiar aspecte formale și stucturale ale argumentației polemice, apoi la spiritul polemic interbelic și, implicit, la binecunoscuta metaforă călinesciană a duelistului sau la considerațiile teoretice, primele de acest
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
culturale de la noi. (Să ne gândim numai la exercițiul critic din publicistica maioresciană ca la o pledoarie pentru rigurozitate, metodă și argumentație logică, la publicistica postpașoptistă, în genere, cu Eminescu vârf de lance, teoretizând chiar aspecte formale și stucturale ale argumentației polemice, apoi la spiritul polemic interbelic și, implicit, la binecunoscuta metaforă călinesciană a duelistului sau la considerațiile teoretice, primele de acest gen la noi, ale lui Lovinescu despre opoziția polemică-pamflet, la definirile poetice argheziene despre polemică și pamflet, cu o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sale de "duelist"să-și aibă o deplină justificare. În fapt, scopul preopinenților unei polemici, care ocupă în discurs, alternativ, pozițiile de agent și pacient (aceeași termeni invocați de Claude Bremond), este să convingă publicul asupra adevărului deținut. Prin urmare, argumentația logică, infirmarea sau anularea punctuală prin citat, silogismul, ș.a. fac parte din recuzita procedurală a discursului polemic. Pamfletul, în schimb, ignoră perceptele etice în raportul pamfletar-victimă, inutile, de altfel, atâta vreme cât scopul pamfletului, socialmente vorbind, este de a eradica răul, prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cercetare dublu orientată: către aspectul rațional (logica argumentării, coerența și coeziunea textului) și către aspectul emoțional (dimensiunea retorică, expresivitatea etc). Aceasta din urmă joacă un rol esențial în polemica literară a cărei finalitate, alături de persuadarea destinatarului (= lector imparțial), în baza argumentației nude, este captația afectivă. Acțiunea conjugată a elementelor raționale și a celor retorice asigură spectacularitatea oricărei polemici. Definită ca "act discursiv orientat către interlocutor(i)", argumentarea presupune implicit sau explicit o intenție polemică alături de o dimensiune ilocutorie a cărei ambivalență
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
frâng mijlocul cu un argument, să te dobor în țărână cu o imagină, să te-împung cu un spirit, să te sângerez cu o analiză și să te vâr până la coapse în pământ cu o definiție"69. În polemica literară, argumentația, la toate nivelurile sale (sintactic, semantic și pragmatic), dobândește un caracter eterogen și neconvențional, dificil și, de altfel, inutil de inventariat și taxinomiat. Totuși, există anumite argumente (din categoria celor cvasi-logice) regăsibile în cele mai multe texte de polemică literară, cum ar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poetul iubitei lui?), un intelect exhibat ostentativ, o natură orgolioasă, neconvențională și incomodă. Textul polemic arghezian, privit la toate nivelurile producerii sale (de la intenție și concepție, până la materialitatea sa grafică), poartă amprenta unei masculinități napoleoniene. În cazul particular al corespondenței, argumentația sa vizează un destinatar personalizat, pe care intelectual îl domină conștient, deși afectiv îi e subjugat. În plan sintactic, concizia (ca trăsătură manifestă a virilității stilistice) este obținută printr-o topică directă, deseori simplificată până la elipsa verbului. Această tendință parcimonioasă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemică, vom încerca să nuanțăm constatarea întemeiată, dar mult prea generală, avansată de Al. George, după care Arghezi, "omul care a scris despre toate lucrurile cu putință și despre încă câteva pe deasupra, nu folosește niciodată, pentru a-și convinge cititorul, argumentația: sistemul lui de a scrie este cel al enunțului, și fraza, când nu e în întregime metaforică, are ca centru de greutate o metaforă către care se precipită toată avalanșa de cuvinte"130. Așa cum afirmam și în secțiunea teoretică a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al enunțului, și fraza, când nu e în întregime metaforică, are ca centru de greutate o metaforă către care se precipită toată avalanșa de cuvinte"130. Așa cum afirmam și în secțiunea teoretică a demersului nostru, în polemica literară ideea de argumentație poate dobândi un cu totul alt sens, în virtutea finalității estetice pe care polemistul mizează, însă poate, tot atât de bine, să fie fundamentată pe un raționament logic, comunicat tranzitiv, în care singur uzul tropologiei polemice răspunde funcției expresive. 4.2. Discursul moralistului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
greu de suportat. În foarte multe enunțuri aforistice argheziene, eul moral iese la iveală, nu pentru a oculta eul poetic, ci pentru a-l pune mai puternic în lumină. Putem vedea în activarea subiectivității empirice un soi, tipic arghezian, de argumentație afectivă a cărei forță de esență lirică vine din adâncurile ființei sensibile. În discursul antifeminist, spre exemplu, respingerea tendințelor de emancipare a femeii este acompaniată de susținerea unei imagini foarte personalizate, ușor de contextualizat biografic, a femeii-soție și mamă, adică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acestui spațiu presupune o variabilă doză de prudență, pentru a evita sancțiunea publicului. Prin urmare, vehemența (cu figurile sale extreme: invectiva, anatema, imprecația) trebuie suprimată în favoarea unui atac subtil, care se bazează în exclusivitate pe jocul disimulărilor și pe o argumentație coerentă. Din perspectiva enunțării, polemistul recurge la uzualele forme de somație 155: solicitări, apeluri sau chiar ordine care stabilesc un raport "viu și imediat" între locutor și partenerul său direct de dialog. Spre deosebire de abordarea satirică și/sau pamfletară, aici, atât
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
conține nenumărate micro-texte de interpelare directă a adversarului, în care enunțarea exclusiv performativă ("somez", "cer", "vreau", "primesc lupta și pe terenul calomniei"157), devine semnul unei virilizări discursive și, implicit, al intenției polemistului de a-și domina preopinentul pe terenul argumentației logice, în care faptele au statutul unor probe incontestabile. E vorba, așadar, nu de un discurs prin care se încearcă negocierea distanțelor și obținerea consensului, ci mai degrabă de unul în care enunțiatorul își asumă deținerea adevărului și, prin urmare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un spațiu restrâns care presupune un efort al calibrării ideii, în sensul de a fi pe cât de concisă, pe atât de percutantă -, tot echivocul, generat de enunțarea ironică, face deliciul lecturii. Formula ironiei ambiguizante se substituie atacului frontal și, astfel, argumentația se sprijină, aproape în exclusivitate, pe metalogism 160. Cititorul se găsește în postura de a reconstitui trama unui eveniment povestit parțial și de a-și reprezenta ținta, evident, dintr-o perspectivă impusă, susceptibilă de a se menține însă în limitele
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deschisă. Atunci când, în 1925, revine cu noi considerații asupra pamfletului, o face în replică la articolul lovinescian care făcea o pripită departajare între pamfetul de cuvinte, împins în zona limitrofă a literaturii jurnaliere, și pamfletul de idei, superior prin ținuta argumentației și soliditatea raționamentului. Primul l-ar avea ca exponent pe Arghezi, al doilea, pe Iorga. Cu toate că demonstrația s-a dovedit a fi șubredă, Lovinescu a intuit două alcătuiri umane aflate, din punct de vedere structural, la antipod. De altfel, chiar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
identic, precum și subtila trimitere prin simbolul pastoral ("cojocul") la trecutul pașnic al poporului nostru, fac din pamfletar vocea automandatată a conștiinței publice românești. El se situează, empatic, în asentimentul "masei", de aceea mesajul său nu are nevoie de demonstrație sau argumentație amplă, ci de o puternică implicare afectivă. Pe acest palier al violenței incendiare, stilul laconic este cel mai percutant. Până și ficțiunea respectă concizia întregului, astfel că limbajul metaforic nu mai constituie o prelungire ludică, ci se substituie cu succes
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin nuanțările pe care le aduce: Dacă simpla invectivă, care caută să atace adversarul prin agresiune verbală injurioasă, este fundamental subordonată persuasiunii, dacă simpla polemică este constrânsă să stabilească divergențe marcând un teren dialectic unde trebuie să se desfășoare o argumentație rațională, dacă simpla satiră se mulțumește să arunce o privire amuzată și cinică asupra unei lumi de bufoni în care conștiința a încetat să se mai recunoască, pamfletarul, dimpotrivă reacționează convulsiv în fața imposturii scandaloase. În ceea ce-l privește, el se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
soliditatea raționamentului și superioritatea erudiției. Recursul la ficțiune este rar și atent dozat, pentru că aceasta nu este, la Eminescu, decât un accesoriu de care se poate dispensa oricând. Rolul ficțiunii în discurs este să persuadeze prin plasticizare și să adauge argumentației logice o încărcătură emoțională. În textul mai sus-menționat, există un pasaj în care autorul, uzând de metafora metonimică și de prozopopee, ca procedeu retoric cu efect garantat, imaginează un monolog pro domo al Partidului Conservator trimis, injust, în boxa acuzaților
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al polemicii literare, injuria, blestemul, ocara sau batjocura își pierd eficacitatea. Noul arsenal strategic mizează, așa cum am văzut, pe cu totul alte arme: ironia subtilă, diasirmul, parabola persiflantă, umorul absurd sau frust, portretul ridicol sau scenariul burlesc ș.a. care, aglutinate argumentației punctuale, creează un discurs unic, atemporal prin originalitate. În acest sens, e edificatoare însăși viziunea lui Arghezi privind polemica: În războiul cu pușca, materia se isprăvește și fără gloanțe în cartușieră, cu lancea pierdută și cu baioneta ruptă, soldatul pune
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imaginația, lăsându-l perplex, invitându-l la meditație, angajându-l în dispută, urmărind să-i zdruncine letargia intelectuală. Eminescu, angajat într-un demers euristic, caută să obțină adeziunea cititorului prin infailibilul demonstrației. Elocința discursului său rezidă în combinația infailibilă dintre argumentația punctuală și exemplul edificator, o combinație construită arhitectural dintr-o informație pluridisciplinară. Textele sale polemice sunt în esență o pledoarie pentru dezbaterea ideatică de înaltă ținută (pentru că, observă gazetarul Eminescu, "caracterul obștesc al luptelor din viața publică a românilor e
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ei, plasează discursul în sfera oratoriei pure). E limpede că aici discursul-parodie are în vedere existența-virtuală a unui auditoriu persuadabil și, de aceea, pune în mișcare un întreg arsenal retoric, de la tonul inflamat și gesticulația care frizează ridicolul, la falsa argumentație prin paralogism și inserția gratuită (pentru impresie) a unor sintagme cu aer elitist, în latină sau franceză (un comic al extravaganțelor lingvistice, cum l-a numit Cornel Munteanu 251). ntre toate acestea, figurile dialogice (mai ales subiecția și comunicația) imprimă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Iorga ca să-i stabilești răbdarea, îl urmărești câteva zile pentru a-i deduce încetineala și neoboseala, faci bilanțul rezultatelor obținute și apoi te pronunți în cunoștință de cauză". Ironia descalificantă nu se oprește aici, pentru că Arghezi e permanent ispitit de argumentația ad absurdum, căreia, deseori, în pamflet și uneori în articolul polemic, îi cedează: Dacă omul e chinez, îl întrebi " Ce mai ala-bala pe la voi pe-acolo?". Dacă nu e chinez, te întorci la cartea domnului Iorga [...] și imediat, la pagina
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
atipice, prin neverosimilul său, deconspiră flagrant erorile raționamentului advers. 4. În sfârșit, un alt mobil colateral al disputei și, totodată, pretext ofensiv, pentru Arghezi, ține de percepția personalității plurivalente a lui Iorga și va constitui una din principalele surse ale argumentației ad hominem; din această perspectivă, vanitatea e o trăsătură de caracter pe care polemistul o va denunța indirect uzând, în principal, de figuri ale disimulării și concesiei. Formele pe care le îmbracă refutatio sunt foarte diverse, în acest caz, însă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Angenot). În ipostaza de actant privilegiat, polemistul este unul și același cu eul enunțării, angajat explicit în dimensiunea intersubiectivă (Benveniste) a unei comunicări, în mare parte performative. Privit global, textul se prezintă ca un ansamblu eteroclit de secvențe: descriere, narațiune, argumentație, intercalate ingenios în scopul de a servi demersului persuasiv al eului polemic. În incipit, autorul stabilește, fără echivoc, tripartiția: "Aș fi voit [eul angajat polemic, n.n., M.S.] să mai stăm de vorbă cu cititorul și despre alte obiecte decât domnul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
definiție, un caracter generalizator conducând la construirea unor concluzii care stabilesc existența unor similarități extinse față de cele existente în premisele raționamentului logic, fiind astfel supuse erorii (DAVID, KRAMER 2001, 45). Aceste considerații conduc către o serie de principii generale privind argumentația analogică în arheologie (DAVID, KRAMER 2001, 47-48). Astfel, atât culturile-subiect cât și culturile-sursă trebuie să fie similare în ceea ce privește variabilele care pot afecta sau influența materialele, comportamentele, stările sau procesele comparate. Sublinierea principiilor de legătură între variabile și stabilirea similarităților și
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]