2,248 matches
-
național actual se proiectează În trecutul Îndepărtat. Și progresele Înregistrate de arheologie susțineau această nouă abordare. Arheologul clasic se interesa de operele de artă, de monumentele marilor civilizații. Pentru el, Dacia nu se putea compara cu Grecia sau cu Roma. Arheologul modern este interesat de orice urmă de viață, oricât de modestă. Pentru el, nu există culturi „interesante“ și „neinteresante“. Și așa, dacii intră În istorie. Latiniștii Începeau istoria națională fie o dată cu războaiele daco-romane și cucerirea romană a Daciei, fie chiar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
noastre), iar pe de altă parte a decis că poporul român s-a format exact pe Întregul teritoriu de astăzi al României. Mai ales În faza comunismului naționalist, disputa cu istoriografia maghiară a determinat un accent foarte apăsat pe continuitate. Arheologii au fost puși la lucru. Aveau misiunea de a dovedi o continuitate absolută, În fiecare colț al României, și au dovedit-o, sau cel puțin au afirmat-o. S-a făcut o confuzie Între urmele materiale și caracteristicile etnice (inclusiv
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
obținute sunt echivoce și cu dublu tăiș. Se constată, după o primă fază de continuitate daco-romană, o răsturnare arheologică completă În jurul anului 600, odată cu instalarea slavilor. Totul se schimbă: aspectul locuințelor, inventarul lor și chiar ritul funerar. În mod curios, arheologii din perioada comunistă au tras de aici concluzia unei neîntrerupte continuități etnice românești! În termeni strict arheologici, nu este continuitate, ci discontinuitate. A curs multă cerneală În jurul culturii Dridu (după numele unui sat din Câmpia Dunării), identificată, de prin secolul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
povestea mai pe larg să știți În legătură cu ce aspect doresc doar niște trimiteri bibliografice pt. materiale arheologice. Nu am urmărit de la Început În literatura de specialitate (arheologie) acest aspect și acum nu mai am vreme să reiau totul. Or, specialiștii arheologi de la Suceava trebuie să cunoască această chestiune și aș ruga să notați doar unde găsesc referiri la locuința veche cu plan circular. Poate În zona aceea să nu fi fost, năstrușnicia moșului Vizitiu (așa Îl chema) de la Probota să fie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
din sală dezbaterea, la care participă cinci scriitori din Trenul Literaturii, între care VITALIE CIOBANU și Adrian Popescu. Moderatorul, Eric des Garets, predă teoria literaturii la Universitatea din Bordeaux și seamănă izbitor cu Andrei Vartic, actorul, revoluționarul și, mai nou, arheologul de la Chișinău. Discuția demarează greu. Dispariția bulgarului Georgi Pashov - trecut pe afiș, dar rătăcit în oraș - creează din start o situație incomodă și hilară. Inga-Lina Lindqvist, rusoaica-suedeză, este nemulțumită de ritmul dezbaterii, de naivitatea întrebărilor pe care le pune moderatorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Asia Minor, cioplit în jurul anului 170 î.H., pentru preamărirea lui Zeus și Atena. Poarta zeiței Iștar din Babilon... Aceste comori mesopotamiene transportate aici, la Berlin, mă duc cu gândul la filmul Indiana Johnes, cu Harisson Ford în rolul principal - arheologul american aflat într-o crâncenă competiție cu soldații germani, printre piramidele egiptene, pentru a pune mâna pe chivotul lui Moise. Din păcate, nu mai e timp pentru reverii culturale. Abia dacă reușesc să șterg cu privirea două săli cu statui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
apa canalului Siloe sau altarul care abia se zărește într-o criptă ascunsă. Stratul acoperitor mai mult aluat decât cremă a făcut ca umplutura să fie îngropată tot mai adânc, arhivele în care poți avea încredere au ajuns în catacombe, arheologul a devenit notar. În loc să atragă maiestuos înspre tării cupole, clopotnițe sau zigurate, Dumnezeul ceresc și-a ascuns, aici, chiliile, rezervele de apă, camerele mortuare. Iată pentru ce exegeții au renunțat la lornioane, și-au suflecat mânecile și au pus mâna
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a pune laolaltă, cam la întâmplare, semnele și lucrurile, iar cârpoceala continuă și în zilele noastre pe cât de științificește posibil. A îmbina cuvintele Cărții cu cioburile găsite în tumuli: aceasta este, de mai mult de o sută de ani, intenția arheologilor de la Școala Biblică și Arheologică Franceză de pe Nablous Road. Această scrupuloasă croitorie de lux, în care eșecul e mai frecvent decât îmbinarea fericită, impune cunoștințe de arameeană, de ugaritică, de epigrafie semitică etc. pe care nu le am și nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
imaginar sau personalitate reală? Nu cumva creștinii făceau deja parte din această facțiune? Dar dacă Isus a fost ultimul, ca dată, dintre judecători? Presupuneri, reverii, scenarii à la Codul lui Da Vinci. Golurile trebuie într-adevăr umplute, pentru că epigrafiștii și arheologii continuă să lucreze pe fragmente. Întregul este ceea ce lipsește, fragment este ceea ce rămâne: nu le poți avea pe toate. Școala dominicană și-a instalat aici sediul în anii 1950, cu părintele de Vaux în frunte (și avându-l ca responsabil
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
convinși că săpăturile n-au alt rost decât fie regăsirea amplasamentului locuințelor străbunilor acestor prelați (urmași ai bizantinilor, ce-i drept), fie, și asta li se pare mult mai verosimil, căutarea de niscai comori pentru a se îmbogăți. Când un arheolog dă peste vreun lot de monede de aur sau de argint nu-i mai rămâne decât un singur lucru de făcut: s-o ia la sănătoasa. E în joc chiar viața lui." Mai adaugă, fără o plăcere deosebită, că arheologia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
e, pentru a spune apoi că am făcut-o... maniile și vertijul a ceea ce Spengler numea civilizația faustiniană, născută în vremea Renașterii. Aceasta tocmai a completat neastâmpărul nostru cu pofta mai nouă pentru cuceriri spațiale. Spaționautul, alpinistul, exploratorul oceanelor și arheologul cu mistria lui sunt copiii lui Faust. Toți aceștia sunt veri drepți, chiar dacă se frecventează puțin unii pe alții; ei fac parte din aceeași familie de cuceritori ai lumilor "de dincolo", de nesătui de profesie. Acestui neastâmpăr îi datorăm ceea ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sărăcuța își vedea liniștită de treabă. Betania baptismală nu mai e un sat, ci doar un punct pe hartă, în mijlocul unui câmp minat, un loc rămas pustiu până la tratatul de pace din 1994 dintre Israel și Iordania, dată după care arheologii au putut veni aici pentru a reclasa totul, săpând și scoțând la iveală câteva vestigii bizantine, ruinele unei mănăstiri și ale unor bazine. Apoi, grație câtorva mici lucrări de fundație și de zidărie, odată cu apariția primelor chioșcuri cu pliante turistice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
antedatat în care modernitatea aleargă după patină și falsul după autentic. Vestigiile urbane stivuiesc vârstele și rânduiesc zeii unul peste altul, dar orașul propriu-zis păstrează amprenta unui timp acordeon. În noianul veacurilor sedimentate aici, sunt și straturi geologice care lipsesc, arheologul pică peste un calendar descompletat. Niciun vestigiu din secolele I-IV d. Hr. Nici dintre secolele VIII-XII. Aproape nimic dintre secolul al XIV-lea și nici din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Îndelungata stagnare mamelucă și otomană barând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
grupări extremiste ca asociația Eliad sau Yeshiva Ateret Kohanim, care-și fac și ele propriile excavații. După examinarea amănunțită a locurilor, ocazionată de o vizită efectuată în comun cu prietenii noștri palestinieni la lucrările în curs, la inițiativa profesorului Miroschedji, arheolog el însuși și director al Centrului francez de cercetări din Ierusalim, toate aceste speculații s-au dovedit a fi fantasmatice. Criza îi tot face pe palestinieni să revină la amintirea traumatizantă a distrugerii, în iunie 1967, a cartierului Maghrebienilor (opt sute
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a fi fantasmatice. Criza îi tot face pe palestinieni să revină la amintirea traumatizantă a distrugerii, în iunie 1967, a cartierului Maghrebienilor (opt sute de familii expulzate în cursul unei singure nopți); numai că lucrările actuale se desfășoară sub controlul unor arheologi profesioniști, apolitici, unul dintre ei fiind franco-israelian. Respirăm ușurați. Dar ce pot realitățile în fața reprezentărilor? Fantasmele referitoare la asediu, ale săpăturilor și ale tunelului? Ele nu se bazează pe nimic ca să zicem așa. Tunelul Asmoneenilor merge de-a lungul fundațiilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
neobosiți, atât pe tărâm spiritual, cât și pe cel practic. Numit la Ierusalim în 1848, unde a rămas până în 1855, el a dat numele străzii pe care se află actualul consulat. O placă de marmoră îi perpetuează amintirea în hol. Arheolog, între altele, el a descoperit Ninive și a fost pentru Mesopotamia antică ceea ce Schliemann este pentru Mycene. Sălile mesopotamiene de la Luvru îi datorează cea mai mare parte a achizițiilor. Acestui personaj remarcabil, care a făcut multe pentru patriarhia latină pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în afară de morți; exaltă din toate puterile Evul Mediu, îl admiră pe domnul Maistre. Acum învață pianul și mărturisește că nu-i foarte silitor. Faza actuală din viața acestui om: obosit de atâtea tentative (viața lui e un mozaic, medic naturalist, arheolog, consul), a ajuns acum la muzică și nu mai vrea alta, basta. "Omenirea n-are decât să fie ca mine", spun cei care nu pot nici s-o domine, nici s-o înțeleagă. Cancelarul său, neocatolic, adept al muzicii serioase
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un neostenit căutător de monede antice și că și le procura chiar sub nasul celor ce săpau la Histria de pildă, în vremea lui Pârvan, venind din când în când în chip amical cu icre negre și vin pentru tinerii arheologi, însă el urmărind de fapt să cumpere monedele și obiectele pe care știa că lucrătorii au obiceiul să le dosească. Astfel d-rul Severeanu devenind anticar din experiență, și-a stabilit un depozit-safe la Bruxelles, unde a negociat achizițiile lui, câștigând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
singuratic într-o lume nouă, și în acelaș timp cu regret că nu putem sta cu el mai mult, ca să ne dea lămuriri asupra fiecărei piese a muzeului. Cât mai multe și mai bogate lămuriri, potrivite cu pasiunea lui de arheolog și cu dragostea lui pentru tezaurul ce i se încredințase și pe care îl cercetase și-l mânuise îndelung și cu pietate pentru trecut, de patruzeci și cinci de ani. I-am strâns mâna, l-am mângâiat și i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
compozițională iconografică, ceea ce presupune preexistența a cel puțin unui ansamblu domnesc de pictură exterioară”. Urme ale picturii exterioare s-au păstrat și la biserica din Hârlău, iar Paul Henry văzuse la Bălinești urme ale unei compoziții care înfățișa Asediul Constantinopolului. Arheologii Lia Bătrâna și Adrian Bătrâna au afirmat, în urma cercetărilor făcute la Pobrata veche, că “pictura murală exterioară... își are originile la începuturile înfloritoarei epoci a lui Ștefan cel Mare”. Sorin Ulea era de părere că pictura exterioară a apărut “în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu motive în care este evidentă influența occidentală: leul, grifonul, zgripțorul, sirena, cerbul, balaurii etc. O recoltă foarte bogată de cahle s-au găsit lângă cetatea Sucevei. În 1956, s-au descoprit resturile unei clădiri în afara zidurilor cetății, numită de arheologi “casa domnească”. În pivnițele acestei case s-au descoperit un număr important de cahle, care au dat posibilitatea să fie reconstituită soba acestei clădiri. Soba avea proporții monumentale, având cinci rânduri de cahle, plus coronamentul care închipuia turnurile unei cetăți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În mileniul al V-lea î. Hr., pe teritoriul ținutului Fălciu, au fost identificate numeroase așezări omenești, statornice, caracterizate printr-o permanentă activitate productivă, și au fost identificate anumite preocupări artistice. Pe teritoriul orașului Huși și în împrejurimi (Râșești, Dobrina, Vutcani), arheologii au descoperit un fragment de femur, o bucată de fildeș, măsele de mastodonți etc. S-au găsit, de asemenea, unelte ale oamenilor preistorici (paleolitic și neolitic): răzuitoare și lame de cuțit (la Curteni și Arsura), vârfuri, percutoare, nuclee de silex
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sau de la Brădicești (jud. Iași). Statornicia și continuitatea populației autohtone în această zonă a Moldovei poate fi demonstrată și de vestigiile locuirii oamenilor din epoca La Tène, descoperite în podgoriile situate la nord de Huși, în locul numit Cerdacul lui Vodă. Arheologii au stabilit că dacii de la Turbata-Huși (secolele IV-III î. Hr.) preferau locuințele de suprafață, cu vetre deschise, și se ocupau cu agricultura, cu creșterea vitelor, cultura viței-de-vie și țesutul. În cetatea geto-dacică (dava) de la Bunești-Averești, au fost descoperite două depozite de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai târzie, au fost descoperite opaițe la Curteni (com. Oltenești), în 1976, pe care a fost imprimat semnul crucii, interpretat de istorici ca o atestare a creștinismului din secolul al IV-lea d. Hr., pătruns prin filiera romană. De asemenea, arheologii au dat la iveală chiupuri (vase foarte mari) de păstrat cereale și vestita ceașcă dacică. În spațiul Hușilor, reprezentativă pentru secolele III-X este prezența culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, dovedită de ceramica specifică descoperită aici. Materialul arheologic a fost colectat cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de femei pe care doamna moartă (devenită celebra "Doamna de la Callatis") le însănătoșise. Lângă Doamna de la Callatis, se găsesc un număr de instrumente de argint, de mică chirurgie, și câteva chiurete pentru chiuretaj. Neîndoielnic, Doamna de la Callatis, despre care unii arheologi (I. H.. Crișan) au afirmat a fi o zeiță, era o moașă. Ambianța monumentală, atmosfera de festivitate grandioasă la înmormântare etc. sunt mărturiile cultului moașei antice (aici, în jur de 100-200 a. H.), care, probabil, fără fastul roman, există și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]