KorAP: Find »[drukola/base=arhetip & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...92 >

2,289 matches

Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

unitar: imaginar științific, magic și estetic 43. Petru Ursache 44 a identificat, la nivelul mentalității tradiționale, un tipar al imaginarului colectiv, reprezentat de fantastic, cromatism, stilizare, geometrizare, abstractizare și ermetism. Lucian Boia demonstrează că istoria imaginarului este "o istorie a arhetipurilor", "structurală", arhetipul fiind "o constantă sau o tendință esențială a spiritului uman (...), o schemă de organizare, o matriță, în care materia se schimbă, dar contururile rămân" 45. I.1.2. IMAGINEA. TIPOLOGIE ȘI SEMNIFICARE Arta populară, privită în dinamica unui

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
științific, magic și estetic 43. Petru Ursache 44 a identificat, la nivelul mentalității tradiționale, un tipar al imaginarului colectiv, reprezentat de fantastic, cromatism, stilizare, geometrizare, abstractizare și ermetism. Lucian Boia demonstrează că istoria imaginarului este "o istorie a arhetipurilor", "structurală", arhetipul fiind "o constantă sau o tendință esențială a spiritului uman (...), o schemă de organizare, o matriță, în care materia se schimbă, dar contururile rămân" 45. I.1.2. IMAGINEA. TIPOLOGIE ȘI SEMNIFICARE Arta populară, privită în dinamica unui imaginar socio-cultural

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
începuturilor s-a transformat în imagine. Sălășluirea în imagine transformă dublul aspect al existenței, subiectiv și obiectiv, în nucleu semantic. Dialogul dintre subiectiv și obiectiv, între microcosm și macrocosm, își are obârșia în procesualitatea imaginilor arhetipale, înțeleasă ca ritual. Dynamis-ul arhetipurilor dă naștere unui nou tip de imagine, imaginea mitică, transfigurând a-temporalitatea inițială în spațialitate cognoscibilă și imagistică. Prin ritual are loc inițierea omului în cunoașterea și construirea universului. Legăturile primordiale se desfac, la nivelul umanului, redefinit din perspectiva a-

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
umanului, dezvăluie, în devenirea imaginii, starea de deschidere într-un context social. Înțeles ca fenomen social total 63, ritualul conturează drumul inițiatic al omului, în vederea cunoașterii și construirii universului. Fiind " un obiect material și spiritual, ca obârșie a existenței"64, arhetipul casă este actul de naștere al imaginii mitice casă și al meta-imaginii casă, astfel încât ritul, ritualul și ceremonia generează liantul existențial: construirea omului și a casei ca ființă/inițierea omului în cunoașterea și construirea universului/coparticipare cosmos-microcosm. Casa, ca primul

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
spațiului sacru al sărbătorii: căutarea, vânătoarea, rătăcirea. Casa din colindă reprezintă punctul ultim al căutării inițiatice, coparticiparea ritualică a obiectualului anticipând coexistența microcosm-macrocosm în care universalul, supus resemantizării prin ceremonial, capătă imaginea omului trecut prin furcile caudine ale cunoașterii. Prin arhetip și mit, omul se desăvârșește în spațiul meta-imaginii, ca microcosm, ca alter ego al universalului. Meta-imaginea valorifică semnificațiile imaginii arhetipale și ale imaginii mitice, construind pecetea umanului ca purtător de anima catholica. Interdependența om-casă însoțește întregul complex ritualic al pragurilor

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
și cu lupta pentru existență." 124 Recuperarea ontologică a sacrului este posibilă prin sincronizarea semnificațiilor discursive. Dezvăluirea legăturilor dintre universaliile ontologice se realizează prin această sincronizare a semnificațiilor instanțelor discursive, primenind legăturile dintre uman și cosmic. I.2.1. DE LA ARHETIP LA IMAGINE MITICĂ 1. APA Element cosmogonic universal, simbol al nașterii și al morții 125, apa integrează și dezintegrează; noul venit pe lume este "împământenit" cu ajutorul apei, prin taina botezului, cel plecat pe ultimul drum va fi condus de ființa

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
substanța din care iau naștere toate formele, iar, pe de altă parte, este și un spațiu al regresiunii, adăpostind eterna reîntoarcere a materiei în propria matcă. Asociată principiului feminin matern și lunar , apa ilustrează lăuntricul, adâncul psihismului uman. Apa reprezintă "arhetipul tuturor legăturilor", "un liant universal", dar și un element al sciziunii.130 În majoritatea miturilor, apa este considerată un element cosmogonic activ, al cărui destin este de a conferi lucrurilor dynamis-ul creației. Dihotomia apă vie / apă moartă anulează divorțul dintre

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
lumei e întuneric și este o apă, ea merge în iad." 137 Având putere soteriologică, apa este o modalitate de cunoaștere care înlesnește "trecerea" la înțelesurile ultime ale existenței.138 2. PĂMÂNTUL " Matrice a apei", pământul originar a dat naștere arhetipului Marii Mame Terra Mater care a creat viața 139. Pământul este "substanța universală", "Prakriti", "haosul primordial, materia primă despărțită de ape".140 Dacă Apele precedă organizarea Cosmosului, pământul produce formele vii: "Apele reprezintă masa nediferențiată, pământul-germenii diferențelor"141. De-a

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
și pământ, lumea expansiunii"160 "Substanță a schemei ascensionale" (Gilbert Durand), aerul se asociază stihiei pure și purificatoare, mișcării permanente, vitezei (iute ca vântul), suflului vieții, înălțimilor cerului, luminii astrale, libertății, principiului masculin, activ și fecundator.161 În mitologia românească, arhetipul aer își are corespondența în simbolistica "vântului". Sinonim cu suflul divin, cu spiritul lui Dumnezeu (Ruah) care umbla pe deasupra apelor, întrupare a Verbului cosmic, vântul este un intermediar între cer și pământ. Ca și celelalte elemente-arhetip, vântul este dual, "simbol

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
drumul la Rai e lung, peste mări și peste munți, fiind acoperit cu spini, iar drumul la Iad ("aridnic") este neted, având "poduri" peste mări.246 Pe-trecerea din această lume este posibilă prin împărtășirea din cuvântul originar, transfigurat în arhetipuri: "Veniți frați și surioare / Și-mi puneți flori la picioare. / Veniți frați și verișori / Și mă-mpodobiți cu flori. / Veniți ai mei veri și frați / Și cu lacrămi mă scăldați. / Și-mi stropiți fața cu apă, / Că de luni mă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
petrecut din lumea aceasta, un pom roditor, pentru a-i ușura "traiul" pe lumea cealaltă 353. Trecerea într-o altă dimensiune existențială, a temporalului scăpat de traumele profanului, se realizează printr-un pact organic dintre universaliile ontologice. Relaționarea procesuală dintre arhetipuri stabilește rețeaua de semnificații mitice, valorificând semantic dihotomia creat / increat. B. OBICEIURI CALENDARISTICE I. APA Timpul sacralizat, ca ieșire din timpul percepției cotidiene, exprimă pactul ontologic cu universul, determinând manifestarea ritualică a trăirilor, în deplină concordanță cu ritmul cosmic. Timpul

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
de "imagème"6, conține semnificația primară, originară, a imaginii-arhetip, interiorizată, la nivelul discursului poetic, prin intermediul circumstanțelor textuale, existente și la nivelul conceptului de "meta-imagine". Dacă imagème-ul formează nucleu constant al semnificațiilor textuale, meta-imaginea este dinamică, acțională, reprezentând devenirea imaginii de la arhetip la mit. Codul gnoseologic, specific meta-imaginii, dezvăluie substanțialitatea semnificațiilor, privite în devenirea lor, de la starea originară, ca temelie a cunoașterii umane, la stările ontologice, ca punere în act a imaginilor primordiale. Interacțiunea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale construiește matricea

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
instanțele metatextuale construiește matricea semantică activă a textului. "Circumstanțele textuale" devin "instanțe discursive", valorificând, astfel, complementaritatea text metatext ca procesualitate discursivă. "Vocile discursive", specifice nivelelor de analiză, reprezintă, pe de o parte, complexul dinamic de imagini, prezent în devenirea de la arhetip la mit imaginea arhetipală, imaginea mitică, meta-imaginea , iar pe de altă parte, complexul constant de imagini, existent la nivelul textului. Cele două tipuri de imagini imaginea dinamică și imaginea statică reconstruiesc textul ca "sistem de semne"; fiecare imagine își dezvăluie

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
de la gestualitatea originară la cuvântul primenit semantic. Predicația discursivă vizează un dublu aspect, al mărcilor semantice care generează matricea textuală/metatextuală, dar și referențială, păstrând legăturile gnoseologice cu memoria imaginilor. Pactul semantic referent 0/referent imaginar reface drumul cunoașterii, de la arhetip la meta-imagine, interrelațional, configurând funcționalitatea sistemului de semne poetice. Referentul 0 păstrează legăturile arhetipale ale semnului poetic, dezvăluind statutul originar, constant, al trans-textualității. Punerea în mișcare 41 a semnificațiilor primare generează apariția unui alt tip de referent, complementar referentului 0

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Ș-amu toată lumea plânge / Că tu te adăpi cu sânge. Adăpa-te-ai, adăpat, / Și tot nu te-ai săturat, / C-o curs sângele șuvoi / Din voinicii de la noi / Și din gospodari ca noi."100 Prezența altor variante lexicale pentru arhetipul "pământ" lut, țărnioară, rădăcini, țară, mormânt pune în evidență tragismul unui destin potrivnic, construcția lirică realizându-se gradat, secvențial, în funcție de ipostazierea semnificațiilor originare: "Eu aștept să vie-acasă, / Șapte rădăcini nu-i lasă. / Pământule păcătos, / Mult ai fost nesățios, / Că doi

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
J. Harrison și întreaga Școală ritualistă); * O manifestare a "gândirii primitive", "prelogice" sau "sălbatice" (de la G. B. Vico la C. Lévi-Strauss); * O expresie, fie a psihologiei primitive (de la L. Lévi-Bruhl la E. Cassirer) a "inconștientului indivizilor" (S. Freud) sau a "arhetipului umanității" (E. Jung); * Un instrument de coeziune socială, o formă de conștientizare a imaginii unei societăți despre ea însăși (G. Durkheim și Școala funcționalistă); * O formă de transmitere a unei revelații de ordin transcendental (de la teologii antici la cei moderni

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
ontologice, supuse ritului, ritualului și ceremonialului; cele două tipuri de discurs pot fi reprezentate ca două cercuri concentrice, structurate pe baza celor două axe, temporalitatea, pe verticală, și spațialitatea, pe orizontală: Astfel, imaginea, specifică discursului mitic, în devenirea sa de la arhetip la mit, trece prin trei stadii existențiale: * Imaginea a-temporală și a-spațială, ca formă originară de manifestare a cunoașterii, prin rit; * Imaginea spațiu-timp care creează cadrul ritualic al universaliilor ontologice; * Imaginea cronotop 29 Imaginea a-temporală și a-spațială

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
noiembrie; 25 și 31 decembrie. Zilele în care nu apărea pe cer, când "se primenea", erau considerate zile nefaste, supuse întunericului; apariția lunii pe cer, sub forma unei seceri, reprezenta înfrângerea forțelor malefice și preamărirea luminii până la Lună Plină.179 "Arhetip al măsurătorii" (Gilbert Durand), luna este "astrul ritmurilor vieții": "Luna măsoară, dar și unifică. "Forțele" sau ritmurile sale "reduc la același numitor" o mulțime de fenomene și semnificații. Întregul Cosmos devine transparent și supus unor "legi"."180 Ansamblul, Lună Ploaie

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Crăiasa zânelor"229). În continuare, ne propunem să ilustrăm "ordinea cosmică", instaurată de timpul sacru al sărbătorii, prin "vestitorii" zilelor consacrate, "pasărea" și "șarpele". III.3.2. ORDINEA COSMICĂ: "PASĂREA", "ȘARPELE" 1. PASĂREA a. Imaginea a-temporală și a-spațială Arhetip al elevației, liant gnoseologic dintre pământ și cer, pasărea reprezintă o metaforă universală a sufletului. În majoritatea mitologiilor arhaice, pasărea întruchipează sufletul mortului, călător în lumea de dincolo. Simbolul "pasăre-suflet" este prezent în Mesopotamia, Grecia antică, la majoritatea popoarelor Europei

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
ceremonial, iar ceea ce rămâne se frământă cu sare, se amestecă și se dă de leac oilor și vacilor.247 Renașterea simbolică a timpului și a spațiului se desfășoară în cadrul ceremonialului pascal, prin jertfa divinității simbolizate de ou, oul fiind considerat arhetipul începutului tuturor lucrurilor, al originii, al regenerării și permanenței vieții. Nașterea lumii dintr-un ou este un mit prezent la majoritatea popoarelor celți, greci, egipteni, fenicieni, cananeeni, tibetani, hinduși, vietnamezi, chinezi, japonezi, la populațiile siberiene și indoneze. Potrivit acestui simbolism

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
posibili alcătuiesc împreună o unică multiplicitate primordială, un Ceva primordial ce nu poate fi dezmembrat și care se răsucește, dispare și renaște neîncetat."334 "Bătrân zeu primordial" care stă la temelia creației universale, șarpele este "unul dintre cele mai importante arhetipuri ale sufletului omenesc". Asociat cu Vishnu și cu Shiva, Șarpele Cosmic, aflat la baza axei lumii, paznic al nadirului, simbolizează "dezvoltarea și resorbția ciclică". Astfel, șarpele Uroboros, care își mușcă propria coadă, înconjură creația cu un cerc continuu, având rol

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
înaripat, aparține văzduhului, aerului. Ca întruchipare a primordialului, a pământului și a apei, a amestecului dintre elementele naturii, șarpele este și un simbol al Logosului divin, al rațiunii supraumane. Ca mitologem universal, șarpele este o epifanie a strămoșilor mitici, un arhetip al antinomiilor și un simbol al reînvierii ciclice a naturii.336 Ca mit simbolic, șarpele este prezent ca inteligență nefastă, ispititoare, dar și ca înțelepciune creatoare, simbolizează timpul ca durată, dar și absența timpului, de dinaintea începutului lumii.337 În mitologiile

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
care durează de la 7 la 9 ani, sub supravegherea unui solomonar, șarpele se transformă în zmeu, care dezlănțuie stihiile și evocă duhurile rele ale pământului.343 Din punct de vedere mitic, șarpele este dual, material, androgin, și șarpele spiritual, ca arhetip al haosului, al Increatului, dar și principiu al vieții primordiale. În arta geto-dacă, șarpele magic este prezent, cu rol apotropaic, pe podoabe, pe coifuri, pe armură fiind înfățișat alături de un cap de bour. În cultura greco-romană, șarpele are semnificații farmacopeice

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
de aur / Și te du la ursitorul meu, / care de Dumnezeu e lăsat / Și de oameni buni îndemnat.../ Să-i puie perina mă-sei șerpi / Și așternutul ciulini / Să nu se poată odihni, ostovi, / Până la mine n-o veni."377 Arhetip fundamental al mitologiei universale, șarpele este un simbol ambivalent, încorsetând sau eliberând cunoașterea, plăsmuind sau distrugând lumea ancestrală. Categorii ale cunoașterii soarele, luna, pasărea, șarpele se deschid înțelegerii umane, printr-un exorcism al timpului, într-un spațiu sacru, recuperat ritualic

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
caracterizându-se prin consubstanțialitatea dintre planul semantic și planul expresiei, punând în valoare funcția socială a cuvântului. Interdependența dintre imaginarul ritualic și imaginarul poetic generează dinamica ontologică a imaginii care cunoaște o permanentă metamorfoză a semnificațiilor. În devenirea sa, de la arhetip la mit, imaginea este învestită ca procesualitate discursivă care creează nucleul relațional, specific discursului mitic. Astfel creația populară, ca sistem de semne culturale și lingvistice, se înfățișează ca discurs mitic, polifonic, dublu structurat: * Nivele de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul; Matricea

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]