1,564 matches
-
Monica Pillat Inițiere Cum mă uitam la măștile de aur, La zâmbetul pictat pe sarcofage, M-am întrebat dacă e cu putință Să-mi fac din suflet o armură Atât de clar strălucitoare Încât să nu ghicească nimeni Că dedesubt amar scapătă trupul, Să fiu etern prezent chiar de-năuntru Mi-aș înceta deodată locuirea. Nu-mi încheiasem bine gândul Când literele de pe pagini Și pozele cu falnice morminte
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
și un pardesiu bej care părea din păr de cămilă, dar nu era. Nu avea neglijența aceea lejeră a intelectualului, ci corectitudinea ceva mai formală a cuiva care nu iese niciodată din găoacea proprie, pentru care corectitudinea vestimentară este o armură zilnic arborată. Genul de om care are acasă mai multe pălării. Am fost tentat o clipă să fac același lucru, să mă opresc și eu. Ar fi fost însă o intruziune și un plagiat. Se oprise din timpul lui, părea
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
nasc, eu am plătit Pentru o altă destinație!" Am greșit-o? Poate. Sau totul n-a fost decît Reclamă, pentru cei Care se plictisesc în Puritate și Lumină: "Lume unde se-amestecă Lucruri și Idei, În care toți poartă o armură ciudată, Din carne, oase, sînge, piele, gelatină. Aventuri! Exotism! Ofetă limitată." Din volumul La Alex, P.F., în curs de apariție la editura " Aula"
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
crezut că el e ca noi * am ucis un băiat care purta stindardul dușmanului meu mă gândesc la Lu Li în cetatea cea îndepărtată ea l-ar fi plăcut * stăpânul meu gândea că poezia e pentru funcționari eu am purtat armură atâta amar de ani cred că n-are dreptate * mirosul de sate arzând nu e poezie fumul pe cerul gol al toamnei scrie ceva nici asta nu e poezie * mă doare capul n-am fost rănit nu de la luptă voi
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
rîuri de fum. Nu mai vreau altceva. Patetic, sună clopotele de aburi, Tîrziu coborîte peste auz. La rădăcina părului Argintul greu al lunii adînc plecată-n somn Cu pleoapele lăsate ca și lipite-n raze - splendori ce mă îmbracă-n armura nemișcării - Doar coiful cu viziera dantelată e semn al corpului meu de demult Doar coiful adunînd pletele risipite pe umerii strînși în argint Pînă la brațele lăsate în greutatea spadei. O lună somnoroasă abia simțită O lună de fum o
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
demult Doar coiful adunînd pletele risipite pe umerii strînși în argint Pînă la brațele lăsate în greutatea spadei. O lună somnoroasă abia simțită O lună de fum o lună aburind de melancolie Mă așează pe munții ei albi - Cavaler cu armura de cețuri - Portret Posibil pămînt al nopții Pe raiul nemișcării, încremenită viața din mine sta să tacă, Și zbor din mine Spre porți de negăsit altminteri, Mareea ierbii mă cere: " Să nu te vadă nimeni" - Sila apei de pămînt - Ea
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
Eiles din Viena, iarna trecută, într-o dimineață geroasă. Văzusem cu o zi înainte zecile de armuri de cavaleri la Wien Museum și mă gândisem în treacăt că pasiunile mele nu sunt dintre cele mai profitabile. Viața rămâne doar cu armura ei invizibilă, pe care o poartă ca să se apere de ea însăși. De fapt, ea se retrage tot mai mult în spatele vizierei, până când nimic nu se mai poate vedea. Cât privește poezia, ea devine cu timpul din ce în ce mai complicată și trebuie
Vasile Baghiu by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/10251_a_11576]
-
în miei și aceste lăcuste înfometate să le întoarcă din pustiire? cum mi-a adus mie scrânciob și rândunici și puii de bibilică uscați în chimire? Pepenii cu miezul și cocoșul roșu împușcați de semințele de tăciune, râul ca o armură de Crăciun, stratul cu măciulii de mac, decapitate anume pentru un ospăț pe frunziș de alun. Așezi rotundele frunze păroase, pe spate, lângă alunele cu înveliș de smarald, ca degetar, care seamănă când le privești de departe cu niște mătănii
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
recunoașterea meritelor adevărate" ale unui act literar ("uneori, poate, neabilă, fără tact, dar totdeauna onestă și bine intenționată"). "A avea tăria de a urma întreaga noastră rațiune" - citatul din La Rochefoucault, îl "aproba, integral" (id., p. 15). Într-o asemenea armură ideologică și-a construit Adrian Marino opera. De la cele două volume de istorie și critică literară despre Alexandru Macedonski ("viața" și "opera" 1965, 1967 - modelul G. Călinescu despre Mihai Eminescu) alături de Introducerea în critica literară (1979), pînă la marile sale
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
am onorat, în timpul vieții, discreta, mîndra, totala, înalta sa singularitate? A unuia dintre ultimii mari cărturari ai României noastre de astăzi. P.S. În ziarul "Ziua" din 19 martie 2005, articolul în care Adrian Marino este denumit un "don Quijote în armură de pașoptist", considerîndu-l a fi avut "obnubilări ideologice tîrzii" și "un pașoptism tîrziu și ridicol", că el ar fi fost, chipurile, un "halterofil de categorie grea" etc. - constituie nu numai o inepție insolentă, ci și o înfumurată pretenție neghioabă de
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
sparge spre a face loc unor considerații imprevizibile. Avem a face cu aspectul cel mai substanțial al epistolarului. În unele clipe eseistul se dorlotează în atmosfera "bucuriilor simple", participant contemplativ la cotidienele ritualuri mărunte, precum un războinic ce-și scoate armura: Există momente în care te cuprinde nostalgia lucrurilor simple. Fericirea îți apare atunci în perspectiva cîtorva banalități sublime, care ar semnifica nu știu ce reîntoarcere la ființa ta pierdută, la cîteva adevăruri uitate ale vieții. Atunci, ca eroul lui Salinger, nu ți-
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
temperament de luptător, ci dintr-o sensibilitate provocată, dintr-o fibră contemplativă contrariată de "ideologemele triviale" și de servitorii acestora. Menit "diplomației lirice" (sintagmă ce-o folosește în legătură cu Horia Stamatu), a trebuit, în pofida firii sale intime, să se înveșmînte în armură și să înalțe spada. Dintre filele viforoase ale opoziției la o perioadă inicvă, nălucește o carte scrisă doar în parte, "o carte de dragoste, o semantică trăită a vecinătății". Puțini din criticii noștri - un Perpessicius, un Vladimir Streinu, un I.
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
fantasmează în mod precipitat: "Imaginația e o vreme îngrozită de putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce zurgălăul spulberă sinistrul vis". Dar nu, bogăția fulgilor e un imens ecran pe care "mândra țară" e proiectată într-o avantajoasă armură de zale argintii. Iar strofa a doua cuprinde un distih ce-ți taie răsuflarea, când te aștepți mai puțin: Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. în Gerul, întâlnim un exemplu
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
după fiecare lectură, rostea invariabil invitația: "Ce zici domn Aderca? Ce spui Bebs (Delavrancea)?" Era o formulă cronicizata pe care au evocat-o, apoi, în memoriile lor toți sburătoristii. Oriunde se dezlănțuia o bătălie literară, Aderca se înfățișa cu toata armura pe el, și-și rostea, decis, opinia. N-a lipsit nici în 1936-1937, de la aceea declanșată de către N. Iorga împotriva așa-zisei "prostituții în literatura", cînd a și suferit pentru una din scrierile sale (românul apocrif intim semnat de autor
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
e parada, și unde adevărul? Mateiu Caragiale se învoiește să defileze cu frica. Să decupeze secvența în care toți strămoșii sînt oameni, fără ca slăbiciunea lor să fie ceea ce ne apropie, cum au crezut rînduri de poeți care le-au bătut armură, ci tocmai ceea ce, definitiv, ne desparte. Fiindcă e multă distanță de vulg în felul cum pătimește o regină călugărită, sau în cum desfide lumea cea numită, laconic, Aspra, plătindu-și tristețea cu venin. Oameni prin ale căror umbre treci, fără
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
către moscheea de la celălalt capăt al satului, într-o manieră ce aproape ar fi putut fi denumită regească, doar că acesta era un rege cu cuțite și satîre de bucătărie la cingătoare, cu ibrice și cratițe înșirate pe trup în loc de armură, și cu o oală mare pe cap. De pe el picura sînge proaspăt de pui, pe care și-l mînjise peste tot pe mîini și pe față și chiar și peste uneltele de bucătărie; de asemenea, luase cu el o rezervă
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
își ridică mîndru capul și conduse procesiunea de femei uluite și copii pînă la ușa moscheii. Cînd ajunse acolo, scoase de la cingătoare, ca și cum ar fi fost niște săbii, o pereche de linguri mari de metal și începu să-și lovească armura, făcînd un zgomot care i-ar fi trezit și pe morți din morminte dacă aceștia nu ar fi preferat să rămînă în pace sub pămînt și să nu bage în seamă îngrozitoarea hărmălaie. Bărbații din Shirmal se revărsară afară din
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
cincizeci de ani, nu se mai aștepta să-și găsească o mireasă. Dar în ochii și pe fețele unora dintre matroanele care îl priveau în timp ce se întorcea zdrăngănind și cu sîngele picurîndu-i de pe el la bucătării ca să-și dea jos armura aceea caraghioasă a dreptății și păcii, văzu ceva ce nu mai văzuse pînă atunci în ochii și pe fețele femeilor, și anume afecțiune. Hasina Karim, văduva unui sub-waza care murise de curînd, cunoscută sub numele de Harud, adică "toamnă", din cauza
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
nu se exclud pe considerente de rasă sau ideologice. De la Iași la Ierusalim și înapoi este o carte confesiune, oarecum surpinzătoare în bibliografia istoricului Leon Volovici. Obiectivitatea rece a omului de știință s-a topit la temperatura incandescentă a sentimentelor, armura intelectualului călit în polemici și dispute de tot felul s-a fisurat, lăsând vederii vulnerabilitățile omului. Unde se sfârșește mitul și unde începe adevărul în legătură cu soarta evreilor din România? Au fost ei cu adevărat protejați în timpul regimului Antonescu sau doar
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
din Cluj. Apoi va decide să se prezinte la concursul anunțat de Colegiul „V. Babeș“ din Timișoara. Va obține postul datorită calităților pedagogice și artistice, publicațiilor și bunului renume. „Se întorcea acum, temeinic pregătit, în Banatul de unde pornise posesor al armurii care-l va ajuta să-și împlinească visele țesute cu ani în urmă.“ Iarăși acasă Din nefericire, la Timișoara n-avea să găsească elevația intelectuală a Clujului. Însă aici corul reprezenta expresia națională, „pilon multiplicat în fiecare sat“. Primul rod
Agenda2005-22-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283752_a_285081]
-
Interpretată de Kristin Davis, Charlotte lucrează într-o galerie de artă, având o educație convențională. Este cea mai conservatoare și pozitivă din grup, atribuind o importanță mare dragostei față de dorințele carnale, fiind o adevărată romantică; mereu își caută „cavalerul în armură”. Aceasta sfidează părerile libertine ale prietenelor ei (în special ale Samanthei), având o atitudine tradițională când vine vorba de relații, de obicei pe baza „regulilor” iubirii. În ciuda acestora, Charlotte a făcut concesii (fiind căsătorită) care le-a surprins chiar și
Totul despre sex (serial) () [Corola-website/Science/312936_a_314265]
-
și câteodată romanța: "Poemul, șarpele aproape/ Pe buzele tale caste și reci/ Nu clipi iubito - în pleoape/ Stă moartea și teama că pleci." În registrul tragicului contemplația se preschimbă în melancolie, tăcerea într-un vizitator, cuvântul în cea mai sigură armură a singurătății, ritualul într-o umbră ce bate înainte pe un pavaj pietruit cu chipuri de sfincși: "Și acum în seara hărăzită trec/ Hohotind de gânduri, însetat de chin/ Nemișcat în forma zeului petrec/ Îmbătat de rouă în etern suspin
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
o versiune tot mai conservatoare, dacă nu de-a dreptul de extremă-dreaptă" mi se pare, să ni se ierte cuvîntul deloc politically correct, o prostie. S-o fi crezut dl Antohi revista Vetrei românești, aceea din care a iești, cu armură și coif cu tot, ca Minerva din țeasta lui Jupiter, dl Funar cu al său defunct-reînviat PUNR? Dacă e așa, înseamnă că n-a citit-o niciodată. Încă o remarcă: dl Antohi pare a exclude din discuție, ca și alții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15579_a_16904]
-
de foc,/ se lasă îngropați dormitând/ ca niște semințe pe care le sameni/ cu dureri reumatice la încheieturile aripelor,/ tot mai ascunse-n pământ,/ tot mai moșnegi, tot mai oameni..." (Îngeri bătrâni) Diferență uriașă între acest poem și cel intitulat Armura din volumul Ochiul de greier (1981)! Dacă încă din tabletele adunate în Calitatea de martor (1970) și reeditate anul trecut Ana Blandiana considera arta ca scop nu ca efect, deși era conștientă și chiar afirma artificialitatea intrinsecă a scrisului, acum
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
partida-i pierdută că a fost snopită-n bătaie că este scuipată și că mîine va fi bătută cu pietre Ea știe că se află în război cu umanul Dar ea stă sfidătoare îmbrăcată în înfrîngerea ei ca-ntr-o armură știind că armura e propria-i piele și că pielea ei a fost de șapte ori jupuită și trasă la sorți cum a fost trasă la sorți atunci cămașa aceea Iar acum și aici sfidează viața și moartea tăvălindu-se
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]