1,870 matches
-
o vreme. Oare nu eu, Benjamin O. Lesage, am fost acela care a smuls-o din Asia ei natală? Oare nu În bagajele mele s-a Îmbarcat ea pe Titanic? Și cine oare i-a Întrerupt parcursul milenar, dacă nu aroganța secolului meu? De-atunci, lumea s-a acoperit de sânge și de umbră, tot mai mult În fiecare zi, iar mie viața nu mi-a mai surâs. A trebuit să mă Îndepărtez de oameni ca să nu mai ascult decât vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spuneți, da, că soarta tichiei lui este legată de aceea a călimării mele!” Emisarii sunt năuciți. Cum poate oare un bărbat atât de Înțelept ca Nizam al-Mulk să-i adreseze sultanului cuvinte care Îi vor atrage dizgrația și, neîndoielnic, moartea? Aroganța sa să fi atins nebunia? Un singur om știe cu precizie, În ziua aceea, care-i pricina unei astfel de atitudini, iar acela este Khayyam. De săptămâni Întregi, Nizam i se plângea de dureri atroce, care noaptea Îl țin treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Zeul Morții reuși să Înșele vigilența monarhului și se furișă În interiorul palatului ca să-și Împlinească misiunea. Trebuia să le dovedească tuturor oamenilor că nici o ființă nu scapă de moarte, oricât de mare i-ar fi puterea sau bogăția, dibăcia sau aroganța. Samarkandul a devenit astfel simbolul ineluctabilei Întâlniri dintre om și destinul său. Unde să merg, după Samarkand? Pentru mine, el era capătul extrem al Orientului, locul tuturor minunățiilor și al unei nostalgii insondabile. În momentul În care părăseam orașul, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pulvis es et in pulverem reverteris, și imediat după aceea, ca și cum n-ar fi fost destul, fusese pe punctul de a arunca unei persoane simpatice care-i făcea un serviciu acea Întrebare stupidă cu care clasele sociale numite superioare au aroganța neobrăzată de a-i provoca pe cei aflați mai jos, Dumneata știi cu cine vorbești. Nu, moartea nu era mulțumită de felul În care procedase. Avea certitudinea că În stadiul de schelet niciodată nu i-ar fi venit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
spus Anat, s-a săturat să mă tot audă plângându-mă încontinuu, dacă nu m-aș fi îndrăgostit de bărbatul acela, nu s-ar fi întâmplat nimic, am distrus viețile noastre, ale tuturor, cu povestea aceea stupidă, ce capriciu, ce aroganță să te îndrăgostești, iar ea mă oprește, dar ce ai făcut atât de groaznic, de ce ești convinsă că meriți o pedeapsă atât de cruntă, iar eu știu că ea greșește, știu că Udi a fost devastat, totul s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult trecuți la Dumnezeu ai anticei sale familii, mă uit cu ostilitate la câmpiile acestea bine îngrijite, ce anume am eu în comun cu locul acesta, din care nu se vede Ierusalimul. Ce ai pățit, ești pământie, mă privește cu aroganță, dar eu nu vreau decât să ajung la mașină, să o sun pe mama, am obosit, spun eu, formez numărul cu degetele încordate și iată că răspunde, am fost de dimineață la policlinică, mi-au spus că nu este nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
orice utilitate, pereții și-au dezbrăcat podoabele, urmele tablourilor pe care le luase mama încă mai erau imprimate pe ei, asemenea urmelor unor palme seci, doar termometrul vechi al tatei mai rezista acolo, un termometru uriaș, care atârna acolo cu aroganță, expunându-și tubul acela transparent, cu un lac de mercur întunecat și greu la fund, care se ridica în mod surprinzător, urca, apoi cobora, în funcție de vremea de afară. Și tata stătea cu un aer meditativ în fața termometrului, cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
astăzi la serviciu, te înfurii din pricina tuturor acelor săptămâni în care el nu a făcut nimic, trebuie să te cureți de furia aceasta, trebuie să trezești înăuntrul tău compasiunea, nu furia, pentru că acesta este un sentiment violent și plin de aroganță, care își are originea în teamă, dar eu mă apăr imediat, îl privesc neliniștită, pur și simplu m-am speriat atât de tare când l-am văzut acolo de dimineață, nu este deloc ușor atunci când în fiecare zi se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ți-aș fi explicat eu, iar ea spune, tocmai pentru a nu ți-o arăta. Dar de ce, strig eu, ce era dacă mi-o arătai? Ea zice, pentru că era pentru mine, nu pentru tine, cu aceeași mândrie jignitoare, cu aceeași aroganță mizerabilă pe care o simțisem și la el noaptea trecută în clipa în care îmi spusese, nu pleca, vreau să îți vorbesc, iar eu ca o proastă i-am zis, vorbim când mă întorc, nu înțeleg nimic, din câte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
amintesc nici măcar de una. Nu știu cum le cheamă, nu mai știu cum arată. M-am culcat cu fiecare o singură dată. Le-am cunoscut, am făcut-o și gata! Ce vezi tu rău în asta? Ceea ce mă enervează la tine este aroganța, spuse Hatsumi aproape șoptit. Nu vorbim acum de faptul că te culci și cu altele, asta e cu totul altceva. Nu ți-am reproșat niciodată nimic, nu-i așa? — Nici măcar nu pot spune că umblu după alte fuste. E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rușinos, că se făcu deodată palid până-n vârful urechilor. Grigore observă amărăciunea lui și se grăbi să-l potolească: ― Ești naiv, amice, și tare mă tem că n-ai să te procopsești la noi! Îți trebuie îndrăzneală, și cinism, și aroganță, dacă vrei să reușești, cel puțin în vremurile astea. Cine umblă cu scrupuluri feciorelnice e osândit mai dinainte să fie strivit de cei ce nu cunosc nici măcar din nume astfel de sentimentalisme romantice! Gata de plecare și luîndu-și servieta, adăugă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ei care-mi spunea că Gina ieșise în oraș. Ce făcea ea duminica seara? Ce făcea în serile când nu mă lăsa să o conduc? Îmi imaginam scenele cele mai neverosimile. Dar de la un timp începuse să aibă o anumită aroganță în ton, nuanța aceea de ironie cam vulgară pe care a folosit-o întotdeauna când s-a simțit superioară cuiva sau stăpână pe situație. Atunci făcea o mutriță în același timp cinică, afectat vinovată și misterioasă, care mă scotea din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acesteia. Într-o astfel de oglindă își perindă chipurile cei care și-au rostuit rangul superiorității lor prin înșelarea feroce și îndurerarea celorlalți semeni mai puțin capabili de rezonanțe distructive. Perfidia și șerpuirea alunecoasă a vicleniei, excesele viciului și intoleranțele aroganței, ascuțișul perforant al răutății ce se înveșmântă în constanta ascunderii de sine, brutalitatea care sfidează și oprimă, gândul josnic ce ignoră plângerile suferinde toate aceste distorsiuni macabre ale conținutului existențial sunt purtate de mâna noduroasă a nedreptății ca tirani înflăcărați
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce poate fi acceptat sau respins de opțiunea voinței individuale. Cel care încearcă tranzitarea unor astfel de înalte sfere refuzându-se acestui statut și ignorând drama ontică a semenilor ancorați imanentului se consacră și suferă doar pentru sine devenind în aroganța forței sale spirituale agent al transcendenței răsturnate, mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii își urmează poteca astrală neatins de tentacolele mândriei atemporale. Pasul său spre transcendent străpunge
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de triumf obținut prin aruncarea suferinței asupra aproapelui. Dar în iureșul trepidant spre mirajul victoriilor sinistre el uită deplin de liniștea luminoasă a sinelui și nu sesizează, în vuietul de culori autoportertului idolatru, primejdia ontică ce-și cască disoluția sub aroganța mersului său prin lume. Există însă, și opțiunea asumării unei atitudini pozitive, stare și modalitate de a fi care se poziționează într-o extremitate opusă negativității agresorului distructiv. În această versiune, cel care a depășit frivolitatea naivității își utilizează maturitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de cine știe ce gînduri sau poate pur și simplu o mărturie a unei imobilități expresive. Unul din aceste chipuri absente care se unduiesc În poză e al tău, ascuns după o expresie pe jumătate neatentă, pe jumă tate vizibil atinsă de aroganța specifică vîrstei. Ești singurul personaj din cadru care privește altceva decît obiectivul aparatului. Îmi amintesc la ce te gîndeai, În momentul În care fotograful a declanșat procedeul, căznindu- te, sub aerul de vedetă plictisită, să imprimi pe peliculă și vedenia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că o să pună mîna pe mine. Oricum ar fi, nu e bine. Așa că mă țin tare. — N-ai cumva din Întîmplare altceva mai bun de făcut? Nu știu dacă mesajul i-a fost de ajuns sau l-a stîrnit și aroganța care mi-a ieșit aproape de la sine. În trei secunde sînt În holul corpului de gardă, unde a reușit să mă aducă Îmbrîncindu-mă. Vrea să-mi tragă un pumn, dar e telefonat și mă feresc. În corpul de gardă, alți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ochiului, văzu că era însoțit de Zet. George întoarse capul și cățelul îl lătră, apoi se retrase și își luă o poză specială cu labele din față culcate paralel, în timp ce crupa și coada mițoasă îi stăteau ridicate aproape vertical, cu aroganță. Apoi cățelul sări în sus, izbi cu o lăbuță în pământ, scânci elocvent, după care scoase un lătrat. George îi arată un pumn amenințător, iar Zet mârâi, dezvelindu-și dinții albi și ascuțiți. George își spuse cu satisfacție: „Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cînd puterea care trage este cea blîn-dă, cea care recompensează, cea care ocrotește. Sigur, prin putere se obține un anumit control, dar sistemele mari trebuie astfel să-și construiască imaginea de putere încît ele să atragă și nu să respingă. Aroganța este unul din elementele care trebuie total eliminat din imaginea oricărui sistem, deoarece este parametrul care, prin prezența sa, îndepărtează cel mai mult. După cum se poate observa, toți parametrii de imagine pe care i-am descris anterior nu se adresează
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
care știe că nu există mântuire și că poate deci atinge serenitatea. Departe de războiul pe care îl poartă conceptele abstracte și generale. Acestea sunt conceptele pe care se bazează conformismul intelectual al acestor suflete protejate de certitudini și de aroganță. Aceia pe care Charles Fourier îi califica drept "contrabandiști științifici care știu să adopte tonul academic, pașaportul erorilor și al jongleriilor"4. Revenind la lucida și serena prezentare empirică, putem vedea că alături de o ordine a rațiunilor care, de la Descartes
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
confruntăm. Într-adevăr, cele mai bune întreprinderi intelectuale sunt cele care, cu insolență și, putem să sperăm, cu eleganță, participă la demolarea unei lumi roase pe dinăuntru. Acest lucru nu se face în zgomotul și furia vociferărilor, și nici în aroganța gândirii critice. Ci, într-un mod mult mai radical, este vorba de o muncă de minare care își propune fără ezitare să sape galerii ce vor permite în curând prăbușirea acestor instituții putrezite, sau cel puțin desuete, care pretind că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de analiză. Pentru a o spune într-un stil mai îngrijit, este logica lui "trebuie să fie" care tinde să prevaleze. Nu este pentru prima dată în cursul istoriilor umane când saturarea trăită a valorilor sociale generează o întețire a aroganței din partea elitelor în funcție. Ele nu mai au nimic de spus. Deci vorbesc sus și tare. Toate acestea pe un fond de confuzie. Publicistul se crede un erudit, politicianul se joacă de-a savantul, și cel care dă lecții ia
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
într-un astfel, de context postura moralizatoare nu mai este obligatorie. Și cel mai ciudat este că, ignorând această evoluție de fond, acești intelectuali avizi să joace rolul de praeceptor humanitatis, cel mai adesea într-un mod pedant, întotdeauna cu aroganță, continuă să existe în număr mare. Cu cât înțeleg mai puțin ce este în joc, cu atât iau poziție față de tot și de orice. Suscitând prin analizele lor o obsesie legislativă dezlănțuită. Astfel, în Franța, în ceea ce privește vestimentația, purtarea vălului "islamic
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și decorații rusești purtate la vedere în sala de protocol, la numirea pe tron. Ceremonialul investiturii, în semn de gravă umilire, s-a desfășurat fără considerație, la masa pașalelor, tratați ca niște funcționărași turcomani oarecare, umiliți și sfidați de oficialități. Aroganța și vocația cu care umilea Poarta Otomană pe cei mai înalți reprezentanți ai unui popr, atinsese apogeul. Toate aceste degradande umilințe și multe alte nebănuite, au săpat răni adâînci în sufletul de crin imperial al principelul Alexandru Dimitrie Ghica, îmbolnăvindu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
sufletesc al postmodernității, despre actualitatea lui Eminescu, „adolescentul miop“, virilizarea feminității și efeminarea masculinității la teenagerii de azi, despre nevoia de frumusețe și armonie într o lume a urâtului, sarcasmului și dizarmoniei... Sigur că am dat și de indiferență, snobism, aroganță, incultură, provocări („mie-mi place Hitler!“ mi-a declarat un tânăr acneic sibian, care nici măcar nu auzise de Mein Kampf !), însă covârșitoare au fost amalgamul de cumințenie, responsabilitate, determinare, convingerea că numai inteligența te salvează, setea de moralitate, profesionalism și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]