5,287 matches
-
mirosul de carne arsă. Fierul se Îndepărtă, apoi se lipi iarăși de umăr. Partea sensibilă a trupului i se Încordă, iar ascuțimea durerii Îl duse până la leșin. Dar nu leșină. Rămase În starea aceea, vecină cu moartea, simțind o nouă arsură, de data aceasta În partea dreaptă a pieptului. - Oastea Moldovei, se auzi vocea calmă a lui Ogodai. O cifră. O nenorocită de cifră. Atât. Lui Oană i se păru că a coborât Într-un râu cu apă caldă și sărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apărător.” Bărbatul tresări și Își făcu cruce. „Un Apărător, În casa mea... Apoi se repezi după nevastă, strigând. - Mai repede! Omul ăsta e pe moarte! Erina și Jovanka rupseră hainele lui Oană. Trupul Îi era plin de răni și de arsuri. Erina se opri și izbucni În plâns. - Ce ți-au făcut... dragostea mea... ce ți-au făcut... Doamne Dumnezeule... Jovanka o prinse de mână. - Ai fost puternică până acum. L-ai găsit. L-ai salvat. Fii puternică și acum. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înceată, Amir atinse blana care acoperea pieptul căpitanului Oană și apoi, Încet, ridică un capăt al ei. Căpitanul respira greu și avea ochii Închiși. Căpetenia mongolă privi bandajele de sub blana de urs și observă urmele vineții ale torturii. Sânge Închegat, arsuri, degete strivite, oase rupte. Așeză cu grijă blana la loc și, câteva clipe, rămase nemișcat. Apoi, Încet, fără a se Întoarce cu fața spre tătarul legat de șaua calului, spuse În limba mongolă: - Ogodai... Acesta este prizonierul tău? La aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cuprinse cu mâinile vasul mic de porțelan alb, în care erau câțiva trandafiri. De-a lungul acelei zile, o plictisise ceva uscat și fierbinte, care nu venea de la ziua de august, plăcută la soare și 15 la umbră, ci de la arsura sufletelor, de la asprimea faptelor necunoscute. Mini avu o întoarcere spre nesuferitul Rim al Linei, vroi să-i explice; dar victima ei lipsea. Nu avea cui demonstra glorios schimbul dintre idei și lucruri, prin mijloace, desigur, necunoscute, dar a căror evidență
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cum si acele efluvii dinăuntrul vieței în afară, încă imponderabile dar care vor forma cândva o chimie nouă în noimele inseparabile ale trupului sufletesc și ale celui de carne. Se întrebase: ce fac? și răspunsese: mi-e înăsprit trupul de arsura întîmplărilor sufletești de aci, care usucă locul, și caut să-mi răcoresc prin mâini sufletul, pe netezimea milostivă a obiectelor din jur. Mini credea cu convingere că imensa fermentație a existenței își risipește în jurul ei substanța, o amestecă cu inerția
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trăsuri de la moșie și un alt auto, mobilizat de Doru, o căutau. Înainte de sosirea ei se petrecuseră grozăvii. EJ găsise pe Lenora căzută într-un fel de sincopă apoplectică, cu gura încleștată, cu un ochi vânăt, plină de contuziuni și arsuri. Jumătate cuverturii, percleluțele erau arse, Doru nu era de recunoscut: cu ochii bolboșați, cu părul vâlvoi, năuc. Slugile fugiseră în toate părțile și baba o luase razna pentru totdeauna. Lina se speriase așa de tare că nu fusese bună de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
spirt patului. Nemaipomenit! Mini socoti că scena asta, care buimăcea pe Lina, nu era chiar o abatere de la un drum parcurs destul de logic de exaltata Lenora, de la începuturile carierei ei tragice, până la acele culminări. Trecuse și asta! Se vindecase de arsuri, de lovituri, clar adio liniștea și binele de mai înainte! repeta cu naivitate Lina. Din orișice sau din nimic, Lenora se enerva. Era o stare de furie aproape permanentă. Lui Doru nu-i spunea nimic de-a dreptul, dar era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-i ajute ca să obțină recolte îndestulătoare. După mai multe zile însorite și contând pe altele cu vreme frumoasă, m-am hotărât să mă achit de promisiunea pe care o făcusem unei vârstnice doamne, trăitoare într-un sat izolat al comunei Arsura din județul Vaslui. Îi făgăduisem că îi voi găsi un câine pe care și-l dorea mult și i-l voi duce acasă ca să-i păzească gospodăria, îmbătrânită și ea. Vremea însă nu a urmat așa cum am dorit eu. Ca
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
tot, se aude o voce gravă din direcția camioanelor. — Hei! Hei! Albilor! Veniți încoace! De fapt, sunt doi bărbați acolo și chiar dacă Eino are părul blond spre alb, iar Martti negru, fețele le sunt umflate și pline de bășici din cauza arsurilor soarelui. Prenumele lor desfid orice regulă lingvistică; se află de o săptămână în acest haos și-și doresc mai mult ca orice să afle dacă englezii le-au adus pește. — Pește? întreabă profesorul. — Hering, spune Martti. — Conservat, le explică Eino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în care groaza e însoțită și de îndoială: adică nu se poate să-mi rămână căruța aici, să mă scoată altul și să râdă de caii mei și de mine. Mai bine îi omor cu biciul. Și încordatele animale, simțind arsurile cumplite ca niște fulgere pe spinările lor, se opinteau, gâfâind ca de apropierea morții, cădeau deodată în genunchi și în clipa următoare scoteau afară căruța aceea la care erau înhămați, și care era înfundată în ghearele pământului. Cine să iasă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe care o așteptam și la care reflectez și acum ori de câte ori termin o carte, nu vrea să se lase întrezărită. Visez însă la ea, îmi place să mă plimb gîndindu-mă cum va fi. Și nu o dată un gând ca o arsură mă trezește și mă face să-mi dau seama că anii trec, că scriu puțin în așteptarea acelei revelații și că ar trebui să renunț la acest vis și să-mi văd, după exemplul lui Balzac, de profesiunea mea de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să fac. Mereu nepăsătoare, fata privea prin sticlă careul dintre zidurile interioare ale universității. Din cînd în cînd trupul îi era străbătut de un fior. Își agăță rochița în calorifer și-o clipă i se dezveli genunchiul. Am simțit o arsură. Patricia stîrnea în mine obscurități asemenea acelora care, pe taur, îl fac să se izbească cu coarnele într-o cîrpă roșie. Ațîțător, jocul îmi jignea însă dorința de a fi manierat. La curs m-am așezat alături de ea, fără să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Zâna și mergeți până la malul iazului. Noi vă așteptăm aici. Numai să nu zăboviți prea multă vreme... Îndată ce am intrat în umbra potecii, Zâna mi s-a așezat în cale și, fără nici o vorbă, în clipa următoare i-am simțit arsura buzelor... După o vreme, înlănțuiți, am plecat mai departe. Ne opream din când în când, pentru a ne dărui prea plinul inimii, fără cuvinte. Am ajuns în locul unde tăifăsuiam cu bătrânul... Abia ne-am așezat și ne-am și îmbrățișat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și diferiți de cei cu care mă tăvăleam prin noroaiele de la țară... Parcă prea curați, prea ordonați și miroseau a lipsă de griji și nevoi, de care eu eram prea încărcată... Mă spălam șimi scrijeleam cu unghiile fața să îndepărtez arsura soarelui și măsliniul natural cu care m-a înzestrat Dumnezeu.Gândeam: „Doamne, de nu m-ar crede cineva țigancă!” Și parcă-mi aude gândul o fetiță frumoasă ca o zână din povești, cu un trup micuț ca și al meu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bieții oameni ce au rămas fără suflete, cum trebuie să și le strige ei în miez de noapte. Doamne, ce triști trebuie să fie... Tresar, îmi pipăi genele-aripi... Gândeam că ar putea să mi le fure cineva, să-și umbrească arsura din suflet, dar ele stau resemnate și-mi țin ascultătoare loc de gene. Dacă aș clipi din ce în ce mai des, oare n-aș putea zbura? Parcă-mi aud gândul și încep un crescendo, iar zborul se naște în mine ca o eliberare
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și să faci ceea ce ai făcut azi, nu? Da, a bolborosit Luke. Sunt foarte..., a făcut o pauză lungă,... trist. Cuvântul ăla a răsunat în aer. Mi se părea că gura și gâtul mi se umpluseră de fiere. Simțeam o arsură ciudată sub coșul pieptului, dar la suprafață pielea mi se făcuse de găină și era foarte rece. Josephine a anunțat sfârșitul ședinței. Brigit s-a întors și a plecat fără să se uite la mine. Dar Luke, înainte să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chestii, sunt traumatizată - alege varianta care-ți place. Ia uitați-vă, ne-a ordonat ea suflecându-și mânecile, răni cu duiumul! Toate sunt opera mea! Brațele lui Francie erau pline de tăieturi și de cicatrici. Uite și o urmă de arsură cu țigara, ne-a arătat ea ca și cum ar fi făcut conversație de salon. Și-ncă una! Ce-ai mai pățit de data asta? a întrebat-o Misty. —Ce nu mi s-a-ntâmplat! a răspuns Francie dând ochii peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
voalată, dilatată. Un fel de transă dureroasă. Mâinile mici, ezitând, sub cămașă, llin, lin, tremurând, tremurând. Privirea adâncindu-se, îndurerată, incendiată. Mai avu timp să vadă pervazul alb al ferestrei, paharul greu, de cristal, înroșit de vinul dens și leneș. Arsura, apoi, poate altceva, ca o amețeală. Mâinile mici alunecaseră în jos, tot mai jos. Atins centrul de foc. Sângele pompat sălbatic, lovituri furioase, de berbec. Buzele, sânii, mâinile zbătându-se... sângele lovind iarăși și iarăși, adânc, mai adânc. O mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar fi putut fi luată drept o râgâială omenească. Nu zgomotul satisfăcut al băutorului de bere, ci acela care evocă tumultul lent și chinuitor al indigestiei, o emisie de aer în registru bas, ieșită din beregata unui individ suferind de arsuri stomacale în stadiu terminal. Tom a tăiat contactul și a încercat din nou, dar a doua rotire a cheii nu a mai produs decât un geamăt stins. A treia a produs o tăcere. Simfonia se terminase, iar Oldsmobilul meu otrăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
La zece minute după ce Joyce a emis râsul acela, propria mea viață s-a apropiat de sfârșit. Stăteam pe canapea și ne uitam la film și, brusc, am simțit o durere în piept. La început mi s-a părut o arsură la stomac, indigestie provocată de mâncarea pe care o înghițisem, dar durerea a continuat să se accentueze, întinzându-se prin tot toracele, parcă mi-ar fi luat foc toate organele, parcă aș fi înghițit cinci litri de plumb topit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Mao zice: Eroinele noastre trebuie să fie acoperite de răni. De răni din care picură sânge. Răni provocate prin tăiere, înțepare sau rupere, de arme cum ar fi lopețile, biciurile, sticla, bâtele, gloanțele sau exploziile. Studiați rănile, acordați atenție gradului arsurii, straturilor de țesut infectat. Diferențelor de culoare a cărnii. Și formelor care vă aduc aminte de un trup infestat de viermi. * Are opt ani și e deja hotărâtă. Nu e clar dacă tatăl ei a dat-o afară din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nici măcar după ce m-am măritat cu Mao. Nu pot face pace cu el și cu mine însămi, deși accept că asta îmi este soarta. Emoțional, nu mă pot lecui. Nu pot să sufăr ca el să fie al altei femei. Arsura durează toată viața mea. Nu ia sfârșit nici după moartea lui, din cauza unui infarct, la vârsta de patruzeci și cinci de ani, în 1958. Nu acund faptul că nu o plac pe soția lui, Fan Qing. Când se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru că pășesc pe această cale. Când șeful pazei Palatului Poporului vine și încearcă să mă oprească, arunc în el cu un „dragon de pământ”. Pocnitorile se deschid ca niște frânghii fermecate, încolăcindu-l și lăsându-i pe haine urme de arsură. Gărzile mele de corp mă urmează. „Țintesc” spre pieptul lui și, până la urmă, el dă înapoi. * Ea se schimbă. Ritmul temperamentului ei reflectă toanele lui Mao și felul în care el o tratează. În public, ea este mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îl încuraja. Îi făcea bine să le audă. La un moment dat îi strigase să oprească. Coborâse și luase un pumn de castane coapte. Le luase cu mâna direct din tăvița sub care ardeau cărbunii. Nu-i mai păsa de arsuri. Mestecase vreo două așa, fierbinți, chiar dacă îl ustura limba. Cu gura plină, îi poruncise vizitiului să-i aducă muieri. După vreun sfert de oră se întorsese cu două dintre acele femei care slujeau de „sfânta găurică” pentru soldații ruși. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
porții de la casa domniței Ecaterina, stând acolo, sub ninsoare, pe jumătate ireală, dar atât de vie... Buzele ei brusc întredeschise și mirarea din privirea fixată asupra despicăturii, după ce pantalonul lui fusese sfâșiat de un spin în timpul vânătorii cu șoimi. Simțise arsura acelei priviri pe pielea din despicătură ca pe o sărutare. I se păruse cu totul abandonată atunci, ca și cum nu mai era pe deplin conștientă de ceea ce i se întâmpla... Ezitările și unda inexplicabilă de tristețe surprinsă la serata lui Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]