52,493 matches
-
Dediu nu duce, nicidecum, lipsă: "cantitatea publicului nu implică calitatea artei, ci numai impactul ei social (...). Problema (...) se poate înțelege provizoriu schițînd patru posibilități, patru combinații cu ajutorul termenilor cultură și public: 1. cultură înaltă cu public masiv: cazul întregii tradiții artistice și literare. 2. cultură înaltă cu public restrîns: întreaga mișcare modernistă și artele contemporane. 3. cultură de divertisment cu public masiv: întregul sistem showbiz. 4. cultură de masă cu public restrîns: forme de divertisment aparținînd altor generații" (pag. 270). Nimic
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
o atenție specială. Ca să nu amintesc decât de americanul Paul Mc. Carthy, ori de instalația despre vreme, "The Weather Project", a islandezului Eliasson care, în marea Turbine Hall, atrage valuri de vizitatori. E clar că "instalațiile" nu sunt niște bazaconii artistice ori sperietori. Odată intrat, te pierzi în mulțimea vizitatorilor, în picioare ori pur și simplu întinși pe jos și oglin- dindu-se în uriașul tavan-oglindă, în lumina palidă a unui Soare artificial ce pare a fi încremenit la orizontul unuia dintre
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
selecția lucrărilor, realizând pentru întâia oară o asemenea concentrare de sculpturi brâncușiene, expoziția este un "Brâncuși fără sfârșit", "o antologie de opere alese"întemeiată pe "selecția empatică a celor mai bune elemente și a celor mai dinamice axe ale producției artistice a lui Brâncuși" sugerând "o linie creatoare fără sfârșit". înțelese în acest fel, cele 35 de lucrări "lasă să se audă subtila, delicata, rafinata și infinita muzicalitate a operei lui Brâncuși". El a fost artistul vizionar nu doar în tentativa
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
și au apropiat, dacă asta are vreo importanță, consensul critic dorit. Probabil că polemicile nu vor dispărea cu totul fiindcă, așa cum scrie doamna Gimenez, "opera lui pare a rămâne în suspensie, pe punctul de a-și lua zborul". Este ipostaza artistică românească cea mai înaltă din patrimoniul mondial de valori.
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
primele nouă capitole, cu cai care pasc în ploaie. Circularitatea e evidentă, iar imaginea poate fi un indiciu valid. Criticii s-au înghesuit să interpreteze protagonistul Rubliov în cheie creștină (comentatorul BBC pe care îl citam înainte) sau în cheie artistică (regizorul folosește pictorul drept pânză pe care zugrăvește o frescă socială). Aceste exegeze mi se par consistente, dar ceea ce mi-a sugerat mie filmul a fost alternativa mitului grec. Care, fragmentat, ar avea trei episoade: efortul depus pentru înjghebarea aripilor
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
și față de lucruri. Chiar și "nebuna sfântă" și bufonul sînt ținte predilecte ale cruzimii. S-a spus deja că lungmetrajul e o capodoperă a eliptismului, așa că ipoteza "icarică" ar putea fi viabilă. Totuși, validitatea ei ar contrazice intepretarea în cheie artistică, pentru că ea se bizuie exclusiv pe faptul că viața lui Rubliov ar fi doar un suport pentru descrierea unei epoci. Că nu e așa demonstrează chiar interviul cu actorul Iuri Nazarov (material bonus pe DVD). O altă bizarerie a filmului
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
deplin lămuritoare dincolo de un patetism al devotamentului față de artă (p. 282-314). Sunt sceptic că George Meniuc ar fi un eseist de marcă, altfel decât ca evocator onest al locurilor comune (ovidianul Pont Euxin, orizont al copilăriei pentru scriitor; elogiul muncii artistice ca o cheie a succesului; dificultatea de a fi original; literatura - rod al îmbinării dintre vis și realitate, ca surse primare; Ion Creangă - "demiurg mucalit"; Eminescu, geniu total etc.). Poezia lui George Meniuc începuse în zona unui simbolism întârziat, din
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
1968) a impresionat prin acuratețea povestirii, valențele lirice și simbolice, proiecția retrospectivă. Mihail Vrânceanu, naratorul, delegat al autorului, reconstituie trecutul unui bun prieten, pictorul Adrian Tonegaru, dispărut în vâltoarea celui de-al doilea război, îngropând cu el speranța unei cariere artistice excepționale și un ideal de artă înrudit cu al lui Ștefan Luchian. Retrospectiva, pusă sub semnul impreciziilor și invenției oniricului, se realizează la îndemnul fiicei Marcela Tonegaru, rezultat al iubirii pictorului cu Iolanda Mladin, cunoscută la Antifala, localitate imaginară din
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
Peniță și călimară, Picătura de apă, Fluturele); eseurile cu tentă moral-filosofică (meditația fiind uneori coborîtă în melodramă, teza îmbibată de sentimentalism - sau pedanterie, după caz) alternează cu mici "snoave" sau povestiri glumețe decontractate; texte "rotunde", "împlinite", de o certă valoare artistică (unele, precum Umbra sau Privighetoarea, declarate de cunoscători drept capodopere), stau alături de texte anoste sau de-a dreptul jenante. Ținutul Andersen apare captivant, nu doar în ciuda, ci, am spune, tocmai datorită varietății sale, datorită reliefului accidentat; provoacă, nemulțumește, sîcîie, agasează
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
fără prejudecăți: "Nu toate basmele lui Andersen sînt splendide, dar unele dintre ele sînt. Nu putem reconstitui o viziune despre lume marca Ansersen. Lucrul acesta poate părea un defect, dar poate, la fel de bine, să pară fascinant din punct de vedere artistic. ŤNu înțeleg nimicť a spus el /la capătul vieții, obosit să caute sensuri/. Nu face nimic, domnule Andersen, poftiți alături de noi, în modernitatea la pregătirea căreia și dumneavoastră ați contribuit!"
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
pregnantă și nimic mai mult. Iată însă că abia acum, cînd spiritul geometric pare să fie într-un declin galopant din pricina turbulențelor unei istorii scăpate din frîu, apare, într-o singurătate monumentală și hieratică, o confirmare zdrobitoare: studiile de geometrie artistică, indiferent de cum s-ar numi ele pe anumite secvențe, ale pictorului și profesorului Zamfir Dumitrescu. Dar dacă poetul spunea doar că geometria se întîlnește cu poezia, după mai bine de jumătate de veac pictorul spune definitiv și radical că pictura
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
infinit, poate vorbi despre geometria pămîntului, despre geometria apei, despre geometria frunzei, despre geometria luminii și a umbrei, despre geometria culorii, și a cerului, și a tuturor celor care pot fi văzute și imaginate. Într-un cuvînt, cărțile de perspectivă artistică ale lui Zamfir Dumitrescu devin, prin profunzimea și extensia cercetării, dar, mai ales, prin amplitudinea reveriei, adevărate episoade ale unui mare tratat despre Geneza imaginii care se fundamentează pe un enunț simplu și irevocabil: la început a fost Geometria. Adică
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
Flora și Constantin Răducan par angajați într-un amplu proiect de pedagogie aplicată. Pe lîngă faptul că fiecare își urmărește propriul program și se manifestă conform datelor sale ireductibile, reuniți pe aceleași simeze ei devin repere incontestabile pentru o viziune artistică bipolară: Flora Răducan sondează o lume ambiguă și misterioasă, plasată la limita dintre amorf și forma în plin proces al zămislirii, în vreme ce Constantin Răducan exploatează substanțele definitive și formele gata constituite. Acoperind aproape didactic termenii binomului feminin - masculin, nocturn - diurn
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
formelor, trădează o anumită cochetărie a privirii și un instinct al seducției care intră mai curînd în tiparele feminității. Însă și într-o variantă și în alta, Flora și Constantin Răducan argumentează, împreună, un adevăr fundamental: anume acela că expresia artistică nu este nicidecum simplul reflex al unui narcisism exuberant, ci un comentariu riguros asupra unității profunde a lumii și asupra coerenței simbolice a acesteia. Cunoaștere și comunicare Dacă istoria literară poate recunoaște exact apartenența unui scriitor în funcție de limba în care
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
și o comunicare mai profundă la nivel regional. Cei peste douăzeci de pictori de pe valea Timocului, mai exact din Bulgaria și din Serbia, care s-au reunit aici în virtutea rădăcinilor etnice comune sînt, în mod cert, artiști care aparțin spațiului artistic al țării lor, chiar dacă atributele majore ale limbajului sînt bunuri comune ale momentului în care trăim, iar perspectivele estetice sînt cele europene, în general. Dacă acești artiști sînt bulgari sau sîrbi ca implicare culturală și ca statut juridic și profesional
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
sînt bunuri comune ale momentului în care trăim, iar perspectivele estetice sînt cele europene, în general. Dacă acești artiști sînt bulgari sau sîrbi ca implicare culturală și ca statut juridic și profesional, dacă ei sînt europeni ca deschidere și problematizare artistică, recuperarea lor în orizontul creativității românești este mai curînd una simbolico/metafizică. Deși nu participă efectiv la viața culturală românească, nu sînt racordați nemijlocit la instituțiile noastre artistice și, evident, nu prelucrează în metabolismul lor creator acele elemente, fie ele
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
statut juridic și profesional, dacă ei sînt europeni ca deschidere și problematizare artistică, recuperarea lor în orizontul creativității românești este mai curînd una simbolico/metafizică. Deși nu participă efectiv la viața culturală românească, nu sînt racordați nemijlocit la instituțiile noastre artistice și, evident, nu prelucrează în metabolismul lor creator acele elemente, fie ele și imponderabile, care se așază firesc în construcția profundă a unei identități de grup, conștiința lor etnică și identificarea ei ca atare au o puternică relevanță morală, amplifică
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
realității și dorința de a compune imaginea teatrală a cosmosului în mișcare sunt multe drumuri posibile, prin relevarea adevărului psihologic câteva duc spre emoție și bucurie estetică. În spectacol se joacă o lungă scenă în care concurentele își etalează calitățile artistice; când am văzut-o mi s-a părut că rupe ritmul reprezentației, că regizorul n-a rezistat tentației (sau presiunii) de a oferi prilejul unei prestații de virtuozitate tuturor actrițelor. Acum, când rememorez spectacolul, mi se pare că acolo, în
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
2003, p.42-45). Compozitorul ca inovator Wagner și-a propus, a teoretizat, a militat pentru "opera de artă a viitorului". Ambițiile sale au vizat un nou mod de a concepe nu doar lucrarea muzicală, ci un gen sincretic, o expresie artistică supremă. Inovațiile sale în structură, în dramaturgie, în montarea scenică, în armonia tonală a romantismului cu bătaie directă spre atonalism, au decurs din acele ambiții. Ca tipologie componistică, Wagner se înscrie pe linia beethoveniană, este ultimul mare "super-erou" al istoriei
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
Dumitru Hurubă George Pruteanu, Emisiunea "Nașul " (B1 Tv). Am primit textele pentru manele, scrise îngrijit, mai ales cele dedicate cu atâta simțire artistică lui Adrian Minune și Nicolae Guță. Din păcate spațiul nu ne îngăduie să reproducem din ele. Deocamdată. Ne permitem doar un umil sfat: evitați perechi de rime de genul: manelă-școală, nărav-agresiv, neputință-povață și chiar gramatică-sălbatică. În ceea ce privește volumul "Interviuri afective cu
Poșta cronicii TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12884_a_14209]
-
a legat N. Manolescu numele de generația (spre exemplu) '70? A avut clarviziunea unei noi atitudini a poeziei față de limbaj? Răspuns: "Fenomenul acelei întâlniri dintre două instituții rebele, libere, ale vieții social-literare - criticul N. M. și extraordinarul potențial uman și artistic Cenaclul de Luni - nu s-a mai repetat și nu cred că se va repeta prea curând. A fost un eveniment istoric. A cărui unicitate se tot încearcă, de atunci, a fi, imposibil, repetată; ideea de cenaclu bântuie și azi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
recluziunea fericită" (Sărmanul Dionis) când ,iubirea absolută" (O mie și una de nopți). |n aceeași idee a Domesticului interior, a intimității, sunt apoi trecute în revistă spațiul rememorării (Ion Ghica - Scrisori către Vasile Alecsandri), paradisul lecturii (G. Ibrăileanu), spațiul fecundității artistice (Balzac), al meditației filosofice (Descartes), al subteranei dostoievskiene. Urmărind cu atenție jocul nuanțelor, tonalitatea psihologică și corespondentul ei estetic, Valeriu Cristea constată că spațiul intim se și dezintimizează, ca în lirica lui Goga (,absența ămpovărătoare deprimantă"), în Povestea porcului, unde
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
dar nu se bucură de nici unul dintre avantajele ei. Faptul că el prelungește în plină contemporaneitate solida formație interbelică, rigoarea morală și instinctul demnității care l-au ferit de complicități și l-au apărat de compromisuri, profesionalismul indiscutabil și vigoarea artistică a unei opere care va oferi mari surprize, nu i-au fost, pînă acum, de nici un folos în construcția prezenței sale publice, însă nici nu l-au scos în vreun fel din impasul receptării în care a căzut întreaga generație
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
și de uriașă intensitate. Picta în fiecare zi, de-a lungul întregii zile, cu o plăcere care nu l-a părăsit până la sfârșitul vieții. Modestia, neaderența la politic, faptul că nu a făcut parte din anumite grupuri, lipsa de "marketing" artistic, indiferența la propria celebritate au făcut din el un artist necunoscut astăzi, dar care ar merita cu prisosință să fie scos din uitare. Nu dintr-o posibilă modă a restituirilor ci din respectul cuvenit valorii ar trebui să ne punem
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
în bogata sa bibliotecă. Această deferență și pasiune față de marile opere ale trecutului a funcționat ca un stimul și nu ca o inhibiție. Spre deosebire de artiștii avangardiști contemporani lui sau ca mulți pictori de astăzi care se definesc prin refuzul tradiției artistice, prin respingerea ei vehementă, Aurel Vasilescu vedea în moștenirea artistică a trecutului un punct de sprijin și un motiv de încredere. Spre deosebire de mulți dintre contemporanii noștri, el nu disprețuia muzeul, pentru că arta, când intră în lăcașul de conservare nu iese
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]