1,397 matches
-
orice urmă a răului din noi. Greutatea și durerea nevoinței duce la o stare de acalmie, de liniște, de pace și bucurie, de nădejde și de putere În a răbda. Atunci când creștinul nu se nevoiește, nu practică nici un fel de asceză, spre purificarea și folosul trupului și a sufletului, Dumnezeu Îngăduie să fie supărat de vreo boală, ori de vreo Încercare, necaz etc., toate acestea din prea multa Lui iubire față de om, nu spre chinuirea omului, nici pentru a‑l face
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
iubire față de om, nu spre chinuirea omului, nici pentru a‑l face să sufere, ci cu scopul de a‑l ajuta, ca, prin boală, Încercare ori necaz să se ridice acolo unde ar fi ajuns dacă și‑ar fi asumat asceza. Iar dacă omul este credincios și virtuos, el se folosește de boală ca să se cunoască pe sine, să‑și cunoască posibilitățile, limitele umane. 28 Suferința și creșterea spirituală O perioadă de suferință fizică poate fi pentru o persoană un prilej
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
al fragilității și precarității ființei pe care cei mai mulți dintre confrații de crez au reușit să-l stăpânească oarecum, prin distanțare ironică, sarcasm ori invectivă. Discursul lui Voronca e întotdeauna fundamental grav, el ia totul în serios, se implică până în pragul ascezei și sacrificiului de sine, cu o dăruire totală în orice demers, și - chiar în miezul entuziasmelor sale se insinuează un sâmbure elegiac: un „idealist” a cărui exaltare romantică e subminată în adânc de un soi de scepticism ultim, ce pune
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
principiu fundamental din „alunecarea într-o cale lactee de imagini”, propunându-și să adune „toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei”, asemenea scăderi sunt însă ca și inevitabile. Iar firea poetului nu era deloc înclinată spre echilibrul lentelor decantări și al ascezei contemplative, ci tentată de spectacolul metamorfozelor unei lumi în mișcare, translate în frenezia imaginației lingvistice: o fervoare care i-a îngăduit să înlăture multe obstacole ale convenției literare, să aducă limbajul poeziei în acea stare de absolută disponibilitate, deschisă oricăror
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
preg]tire a oamenilor pentru contopirea cu divinul. Mai tarziu, stoicii au susținut idealul p]cii interioare bazate pe autodisciplin] și eliberare de pasiuni, ideal îndeplinit în parte prin retragerea din lumea material] și a preocup]rilor sale fizice, în favoarea ascezei și a preocup]rilor spirituale. Pe de alt] parte, adepții lui Epicur aspirau la o pace a minții rezultat] în parte în urmă suprim]rii dorințelor fizice pasionale. Așadar, semințele dualismului erau bine înr]d]cinate cu mult înaintea nașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ales. Încercarea, prezentată ca infailibilă, este ispitirea prin femei frumoase. Reușita adversarilor creștinismului pare aproape, când, în vis, Ioasaf are viziunea iadului și a raiului (un extramundan semnificativ) și se deșteaptă convins de necesitatea câștigării, prin viață cumpătată, rugăciuni și asceză, a dreptului la existență veșnică. Thevda însuși, dezamăgit de insucces și presat de superioritatea incontestabilă a adversarului, își arde „cărțile” și primește botezul. De aici încolo evoluția va fi cvasilineară, drumul lui Ioasaf duce spre „pustie”, și Răsăritul european va
VARLAAM SI IOASAF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
pare să Își fi atins, În epoca respectivă, obiectivele de asanare morală pe care și le-a propus. Dimpotrivă, de-a lungul Întregului interval de timp avut aici În vedere, numeroase mărturii scrise, care s-au păstrat În arhive, zugrăvesc asceza afișată la Blaj ca pe o mască filistină, În spatele căreia se ascundea un climat de profundă imoralitate. Desigur - orice istoric o știe - mărturiile respective Își au limitele lor, pot adeseori să exagereze sau să disimuleze, camuflând partizanate și subiectivități. Dar
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
promatrimonială țărănească, fundamentată pe o justificare creștină, Își asociază acum și o motivație ideologică modernă, de inspirație laică. Un alt absolvent blăjean din acești ani, Ioan Rusu XE "Rusu" , mărturisea și el, În versurile din anii studenției, dorința Îndepărtării de la asceza studiilor și propensiunea spre un ideal matrimonial sau cel puțin afectiv: Cărți iubite și științe, Mai mult nu-s harnic de voi, Văd că-i peste-a mea putință Să slujesc singur la doi. Avut-ați a voastră parte Pân-
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
însă, pentru că nu dorea să îl transforme într-o victimă, Prințul de Orania i-a creat circumstanțele prielnice unei evadări. La data de 23 decembrie Iacob s-a refugiat la curtea lui Ludovic al XIV-lea, unde a trăit în asceză până la sfârșitul vieții. Versiunea oferită de lucrările apocrife este alta, surprinzătoare:„între timp, majestatea sa străduindu-se să părăsească regatul în grabă, însoțit de câțiva curteni, printre care era si Sir Edward Hales; și în Kent, a urcat pe o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
experiment mental dus la extremă și de aceea destul de controversat, ceea ce în fond nu ne interesează căci am hotărât să-i respectăm dorința: .) Așadar, convins că simțurile sunt izvorul înșelăciunii și al cunoașterii eronate, Descartes ia o decizie extremă: ) Această asceză, izolare față de lume dar mai ales față de impresiile venite de la corpul său, față de acea parte din sine care generează fals, are ca scop decelarea esenței propriei ființe, care singură îi va permite identificarea principiilor pe care-și va clădi propria
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
existența celorlalte euri și nici faptul că ele comunică.Însă ca motivație lăuntrică, personală și ca finalitate de ansamblu, este o metafizică pentru umanitate, prin care, dincolo de concepte, se deschide un altruism special. CAPITOLUL III. ÎNDOIALA III.1. Îndoiala ca asceză Metafizica lui Descartes este înainte de toate o speculație dezinteresată. În acest sens ea nu trebuie să depindă de morală: ) De altfel, această gîndire speculativă nu consideră a priori, cel puțin așa pretinde, adevărurile și credința. Morala și religia sunt deci
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
realitate în întregime interioară. Trebuie într-un fel să pierzi lumea sensibilă pentru a te regăsi pe tine însuți. Aceasta este azi mai mult decât oricînd un fapt de înțelept mai curînd decât unul de savant. Îndoiala metodică este o asceză. Reflexia pe care o creează este una esențialmente filosofică și în acest sens ea este o inițiere și o conversiune spirituală. Acest aspect al cartesianismului corespunde perfect cu paradigmele produse de filosofia antică: ) În legătură cu aceasta Ruedi Imbach comentează astfel: ) Spiritul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
feminine Strigat-am către Tine, Doamne 1, Doamna Aspazia Oțel Petrescu sublinia faptul că forme specifice ale discursului subversiv, create expres de către deținuți, asigurau dialogul văzut ca o posibilă evaziune din teroarea roșie. În fond, practica rugăciunii, a postului, a ascezei spirituale în acel univers erau considerate de către regimul opresor manifestări ale discursului subversiv, lucruri perfect justificabile pentru o ideologie anticreștină. După decembrie 1989, o dată cu editarea literaturii concentraționare, s-a putut decela existența unui tip specific de discurs în contrapunct cu
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în care constituia o insulă de supraviețuire a spiritului creativ în bezna roșie. Pe fondul unui vid spiritual și cultural instituit de puterea politică, filosoful român continua să gândească și să producă autentic, sustrăgându-se, pe cât posibil, contextului istoricizant, prin asceza sa întru spirit. Desigur, se pot adăuga și alte nume importante ale elitei intelectuale interbelice care au oferit o alternativă discursului ideologizant: Petre Țuțea, Ernest Bernea, Vasile Băncilă ș.a. Putem astfel vorbi de o cultură subversivă, adică de o continuare
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
noastre concrete, ci ea depinde realmente de apariția noastră. Mundus Imaginalis este un plan de reflexie între lumea spiritului și cea a materiei. În spațiul său, aceste coordonate se află în contiguitate, una prin mișcare descendentă (kenosis) și alta prin asceză. Potrivit teoriei Sfântului Maxim Mărturisitorul, oglinda reflectă chipul lucrurilor originare pe care nu le cuprinde în subzistența lor descoperită. Oglinda este o mediere care revelează și ascunde, în același timp; ea se pliază pe modul cognitiv al omului decăzut. Inapt
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
works of Florovsky Georges, volume 12: Philosophy, Belmont, Nordland Publishing Company, 1989. Florovsky, Georges, Les voies de la théologie russe, Lausanne, L'Âge d'Homme, 2001. Florovsky, Georges, Biblie, Biserică, Tradiție. O viziune ortodoxă, Alba-Iulia, Editura Reîntregirea, 2006. Florovsky, Georges, Sensul ascezei creștine: curs de patrologie, Cluj-Napoca, Patmos, 2009. Förster, Friedrich Wilhelm, Willensfreiheit und sittliche Verantwortlichkeit. Eine sozialpsychologische Untersuchung, Berlin, Dümmler, 1898. Förster, Friedrich Wilhelm, Christentum und Klassenkampf, Zürich, Schulthess, 1919. Förster, Friedrich Wilhelm, Angewandte Religion oder Christsein inmitten der gegenwärtigen Welt
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Paris, Cerf, 2005. Marion, Jean-Luc, Le croire pour le voir, Communio, Parole et Silence, 2010. Meslin, Michel, Palanque, Jean-Rémy, Le Christianisme antique, Paris, Armand Colin, 1967. Meyendorff, John, Saint Grégoire Palamas et la mystique orthodoxe, Paris, Seuil, 2002. Mladin, Nicolae, Asceza și mistica paulină, Sibiu, Deisis, 1996. Moreau, Jacques, La Persécution du christianisme dans l'Empire romain, Paris, PUF, 1956. Nellas, Panayotis, Omul - animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Sibiu, Editura Deisis, 2002. Nicolescu, Costion, Spre o cultură liturgică, București
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pună mai bine în lumină opozițiile închidere−deschidere și feminin−masculin. În cazul de față, natura este prezentă prin imaginile diferite ca semnificație ale grădinii (Edenul sau parcul domnesc) și ale pădurii (spațiu fie malefic, fie benefic, ca loc al ascezei). Între cetate și sat − topoï reprezentativi ai relației urban−rural −, se remarcă zonele de trecere și funcțiile lor: poarta palatului sau a orașului, podul, drumul, hanul (loc de popas, care însă devine primejdios când e situat la răscruce). Contemplarea sau
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
omphalos − echilibrând simbolic, ca o ancorare la distanță în plan orizontal, muntele și arborele (axis mundi) −, în viața privată cotidiană această dimensiune a sacralității se pierde. În același mod, pădurea și pustiul, de la semnificațiile lor creștine inițiale, ca locuri ale ascezei, ajung să intre și sub incidența maleficului (a vrăjitoriei). Pentru imaginarul medieval, propun mai curând o tripletă specializată: un timp aferent religiosului așezat sub semnul pozitiv al divinității, cu topoï aferenți - rai, biserică și grotă christică; un timp laic (al
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
rolul muzicii religioase, Contra-Reforma va adula reprezentările picturale ale Sfintei Familii numite "iezuite" (Iisus, Maria, Iosif), ale Părinților Bisericii și ale clericilor sanctificați. Secolul XVI înregistrează triumful definitiv al imaginii, consacrat prin Conciliul din Trento. Rezistența iconodulă se va opune ascezei reformaților cu un program agresiv și mai puțin nuanțat, provocând excesele artei și ale spiritualității baroce. Numit fie epoca "banchetului îngerilor", fie jocul "profunzimii aparențelor", barocul este înainte de toate o explozie inegalabilă a imaginarului, într-o aventură a imaginii care
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Ce adăpost să-i ceară Don Juan lui Dumnezeu? Dar un atare fapt reprezintă mai curând concluzia logică a unei vieți pe de-a-ntregul pătrunse de absurd, deznodământul crâncenat unei existente închinate bucuriilor fără de viitor. Aici, plăcerea se termină în asceză. Trebuie să înțelegem că ele pot fi cele două chipuri ale aceleiași despuieri. Ce imagine mai înspăimântătoare ne putem dori decât aceea a unui om pe care trupul îl trădează și care, pentru că nu a murit la timp, joacă până la
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de el. La capătul raționamentului absurd, într-una din atitudinile dictate de logica sa, nu-i indiferent să regăsești speranța, introdusă din nou sub una din înfățișările ei cele mai patetice. Aceasta ne arată cât e de greu de realizat asceza absurdă. Aceasta ne arată mai cu seamă necesitatea unei conștiințe clipă de clipă lucide, trimițându-ne la cadrul general al acestui eseu. Dar dacă nu se pune încă problema de a inventaria operele absurde, putem cel puțin să tragem concluziile
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
asemenea, mărturia zguduitoare a singurei demnități a omului: revolta tenace împotriva condiției sale, perseverența într-un efort pe care-l consideră steril. Ea cere un efort cotidian, stăpânire de sine, aprecierea exactă a limitelor adevărului, măsură și forță. Ea înseamnă asceză. Și toate acestea "pentru nimic", pentru a repeta mereu același lucru și a nu înainta nici măcar cu un pas. Dar poate că marea operă de artă are mai puțină importanță prin ea însăși decât prin încercarea la care îl supune
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
fenomene concură la acest rezultat. încă din anii 1920, comuniștii sunt obișnuiți cu disciplina și practicile clandestinității și organizării* unor revoluționari profesioniști, inedite pentru majoritatea celorlalți rezistenți. Această eficacitate se bazează pe curajul și abnegația unor cadre experimentate, formate în asceza militantă, fanatismul stalinist, convinse că lupta le depășește destinul personal. Dacă neclintirea în confruntarea cu tortura le-a fost din plin mistificată de literatura hagiografică de după război, curajul lor în închisori, în lagăre și în fața stâlpului de execuție nu suscită
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o pagină sau două pe zi; și cărți din care parcurg sute de pagini pe zi. Există cărți vinovate și cărți inocente (deși, ca profesionistă a cititului, nu aș avea dreptul să spun așa cevaă. Există cărți care îmi provoacă asceză și cărți care-mi stârnesc langori și voluptăți. Dar, oare, nu sunt toți acești termeni prea tari pentru actul cititului în zilele noastre? Deși am o relație aproape epidermică cu cărțile, totuși există texte pe care le abandonez de la început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]