1,401 matches
-
Să ne amintim că Tribunalul de la Nurnberg a stabilit natura specifică a legionarismului, diferită de cea a fascismului și a nazismului: "Mișcarea legionară a fost prima Ťrevoluție creștinăť a românilor: primatul spiritului asupra materiei, renunțarea la sine, desăvîrșirea, sacrificiul, munca, asceza. Românii nu erau încă pregătiți pentru o asemenea revelație și iluminare colectivă. Eșecul a apărut cînd Ťrevoluția spiritualăť s-a transformat într-o Ťrevoluție social-politicăť (răsturnare brutală a unei ordini statale), iar atentatul și violența au devenit strategii de acțiune
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
în general, a tot ce este omenesc. Trăsăturile specifice dandy-ilor sînt însă infinit mai multe și simpla lor enunțare (în ordine alfabetică) de către Adriana Babeți poate produce senzații de vertij: "abstracție vie, angelism, aristocrație (un fel de), artă, artificiu, asceză, asociație, atitudine, castă, ceremonial, cod, corporație, cult de sine însuși, demonism, doctrină, eroism, estetică, etică, experiență, fenomen istoric, figură de stil, formă, frivolitate, ideal, idee, instituție, joc, legislație, manieră, martiriu, mistică, mit, mod de viață, modă, mondenitate, morală, narcisism, nihilism
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
constituie ținta estetică, incantația creatoare ce întronează așa-numita irealitate senzorială. Alcătuite din elemente oferite de simțuri, figurile de stil conțin o mutație prin incompatibilitatea expiatoare a acestora, în climatul unei tensiuni de mirabilă adversitate față de real. Un soi de asceză luciferică, artificiul poate fi socotit o compensare față de incapacitatea de a accede la originarul obsedant, de-a mai realiza unitatea primordială. Sclipitor șirag de "cioburi fragmente firimituri", surogat al paradigmelor, acesta reverberează în suita de eforturi ce "fură identitatea", precum
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
nu te mai uimește". Jurnalul de exil al lui Virgil Ierunca are însă și o altă menire, restitutorie și compensatorie, în măsura în care propozițiile și cuvintele ce-i dau viață - unele acide și vehemente, altele învăluitoare, de o melancolie de taină și asceză - caută să scoată din anonimatul timpului și din tainițele memoriei figuri destrămate, identități pe nedrept pierdute, siluete ce au căpătat nedeterminarea depărtării. Aceste pagini consemnează în filigranul suferinței exilatului, "o operă", "o poveste" sau "o ratare" - din dorința de a
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
noapte. El, cu o rază, se rănește încet, de câteva esențe se golește pe sine, cât să-mi ia forma și, cu tot cu umbră, să ncap, spre sângele său vegetal să m"absoarbă"n lăuntru și exersăm, în furtună, arcuiri și asceze din cele 37 de forme de Tai Chi Chuan și, printre copitele cailor sălbateci, creștem împreună, cu rădăcini înspre apele râului ohabnic , Nu știam că te-ai scăldat odată în sângele unui dragon", mă asimți el, dintr-un potop de
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
Emil Brumaru Te țin de nimb ca de un frîu Și te întreb: O, Îngere, Unde-o să-mi fie așternutul meu de după Stingere? În puf de-azur și-asceză? În smoala clocotind dulce-a desfrîu Într-o marmită de cristal, obeză, Adusă de pe-o margine de rîu, De un criptosatyr transparent și-o nimfă patriotic de goală, La Hanul lui Mânjoală?
Întrebarea mea firească… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6712_a_8037]
-
Emil Brumaru Te țin de nimb ca de un frîu Și te întreb: O, Îngere, Unde-o să-mi fie așternutul meu de după Stingere? În puf de-azur și-asceză? În smoala clocotind dulce-a desfrîu Într-o marmită de cristal, obeză,
Întrebarea mea firească… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6801_a_8126]
-
volume ale Gabrielei Melinescu închide dacă nu un secret o taină: aceea a respirației, a unui text care respiră, inspiră și expiră, într-un ritm în care coexistă mirarea în fața lumii, iluminările metaforice, rugăciunea isihastă a inimii - revenind mereu - și asceza artei, expresiile unui sensorium bogat și intens și tăcerea care dă putere cuvîntului. Poetă a marilor ceremonii interioare, Gabriela Melinescu stăpînește meșteșugul, cum mărturisește ea, de a scrie "într-o limbă fără limbă", de a spune și de a nu
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
întâlnea totuși prin poezie cu destule personalități ale vremii, cei din Grupul 47 sau alți scriitori precum Hilde Spiel, Milo Dor, Hans Magnus Enzensberger, Nelly Sachs, Erich Fried etc. În scrisorile sale mai târzii e însă concentrat, direct, aproape de o asceză a exprimării („Ah, am atâtea să-ți povestesc, lucruri pe care nici tu nu le bănuiești”). Dezorientare, tristețe și indignare în legătură cu falsele acuze de plagiat și contrafacerile Clairei Goll, cu atacurile din presa germană, pe care le percepea antisemite; tăceri
Paul Celan și Ingeborg Bachmann între Orient și Occident by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5047_a_6372]
-
nici un contact. Din acest motiv, mistica creștină este o tentativă absurdă și zadarnică. La Dumnezeu nu ajungi nici după ce vei muri, darmite încă din viața aceasta. Și atunci tot ce înseamnă mistică creștină este zbatere vană. În al patrulea rînd, asceza fără de care strădania mistică nu se poate împlini nu intră în vederile unui musulman. Musulmanul nu înțelege de ce trebuie să-ți mortifici trupul de vreme ce trupul e creația lui Dumnezeu, cum tot așa nu înțelege ce rost are celibatul și toate
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
permanent rătăcitor, un fel de clericus vagans - dacă nu un... transhumant. Dar care își apăra, feroce, "libertatea spirituală" înconjurat de cărți, de idei - prea puțin de oameni, de colegi, de prieteni. "Scrisul presupune disciplină, concentrare, tenacitate, o anume formă de asceză și izolare creatoare" (id., p. 18). Marile opere "se nasc în tăcere și izolare fecundă, în tensiune și continuitate: refugiul în studiu și muncă..." În asemenea circumstanțe, încercînd - solipsist - a se defini, precum, altădată, maestrul său, G. Călinescu, Adrian Marino
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
nici ca om își aveau, poate sorgintea, într-o înfățișare ieșită din comun și în vocea unică, ambele recognoscibile în orice spațiu și orice timp. Eu am să scriu, însă, despre cu totul altceva. Despre firescul, simplitatea și uneori chiar asceza consimțită, despre omenescul, umorul și generozitatea sa, despre inocența celui care se pregătea, fără s-o știm, să urce "în cer, în alt sat", despre smerenie cît și despre suferința vădită în fața snobismului, a îngîmfării, a imposturii, a răutății. Despre
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
a fi icoană, chiar dacă, neglijînd dogmatica, el rămîne în stadiul de planșă profană. Dar cine are fler sare peste distincția dintre sacru și profan și presimte duhul elementar. Flerul nu poate fi produs la comandă, dar poate fi ajutat prin asceză, pictorul micșorîndu-și eul cît mai mult spre a lăsa loc trezviei. E aici o chenoză individuală în scopul rafinării simțurilor. Dar trezvia singură nu face doi bani fără talent (rafinat la școala unui maestru) și fără gust (dobîndit prin cultură
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
a unei confirmări sociale, a unei băi de cotidian (pe care mi-o procur în cele din urmă), când eu cred, la fel de mult și de constant, în singurătate". Autorul se mișcă între două constraste. Pe de-o parte solitudinea studioasă, "asceza" trudei sale livrești care însă nu are suficientă voință pentru a se împăca cu sine, pe de alta dorința aprigă a comunicării, a confirmării din exterior, a ieșirii victorioase în societate. "Nebunia" unei extrovertiri care să păstreze și virtuțile introvertirii
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
și a Mitropoliei Basarabiei, nr. 2 (61), martie-aprilie 2004, Chișinău, 64 p. broșate. Pastorala IPS Petru. Texte ale unor teologi clasici (Stăniloae, Iubirea, ca sens al existenței). Istorie a culturii Nichifor Crainic în Chișinău, la Teologie, catedra de mistică și asceză. SERBIA ȘI MUNTENEGRU Familia. Publicație periodică editată de B.O.R. din Vladimirovaț Petrovasâla, an XI, ian-apr. 2004, nr. 1-2 (46-47), 12 p. Număr aniversar. Extraordinar de vie colaborare cu cititorii, româno-americani, localnici, din România, Austria, Ucraina... s-a creat
Curierul „Ginta latină” by Ioan Răducea () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2345]
-
atât mai binevenită ideea Editurii Meronia, care are în istoricul Horia C. Matei un avizat conducător, de a completa pata albă din peisajul literaturilor balcanice prin "Biblioteca de literatură cipriotă". Stylianou înseamnă în traducere Stâlpnicul - cel ce se supune unei asceze cățărat pe un stâlp: dar Yannis Katsouris folosește semantica numelui în sens de ascensiune carieristică. "Eul" auctorial străbate o adolescență romantică, o tinerețe studioasă, cu euforii sportive și revelații erotice, dar și cu un diarium al evenimentelor politice; intervine apoi
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
culegerea de poeme a lui Mircea Petean, concepută, în timp, prin însumarea ciclurilor dedicate Anei cu prilejul publicării fiecărui volum al autorului. devine, așadar, dedicatorul tăcut, substanțial, iar personajul-cheie ce focalizează afectul, sub toate formele lui (senzație, sentiment, emoție, ideal, asceză, întemeiere filosofică a destinului), este Ana, soția autorului, dublată, în răstimpuri, de bunica poetului (dar asta, numai pentru cunoscători). Desigur, funcțională este și aluzia la legendara Ană a lui Manole, dar trimiterile nu sunt niciodată ostentative. În prefață, Mircea Petean
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
stâncile, pajiștile alpine, prăpăstiile, peșterile, mementouri ale vieții interioare, ale căutării neobosite. Pe acest fundal esențialmente poetic, cuplul arhetipal își parcurge drumul inițiatic (și sunt numeroase poemele ce conțin viziuni ale unor drumuri-pelerinaje făcute împreună): "pluteam -/ corabie zdrențuită pe mările ascezei// au fost consultați specialiști în răsărituri// respiră - i-au zis nopții/ și aceasta zi se făcu// respiră - i-au zis Anei/ și ea în cireș înflorit se prefăcu// respiră - mi-au zis/ și "eu" am devenit "noi"/ și degetele noastre
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
de emancipare, deoarece se simte parțial constrâns la aceasta. Lipsa constrângerilor devine ea însăși cea mai importantă constrângere, un certificat de conformitate cu postcomunismul. Românul știe că "așa trebuie" - și că întotdeauna ceva trebuie. Reflexul adecvării a rămas, doar că asceza a fost înlocuită cu voluptatea învățată - în mare măsură tot printr-un vechi reflex - de la televizor. În fapt, românul își închipuie că a transpus în viața reală fantasma revoltei care făcea altădată pereche consolatoare cu obediența - dar ce-i reușește
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
sfârșind printr-o la fel de neașteptată dublă întâlnire, cu Viena filosofiei și cu Cornelia Brediceanu, textul trăiește sub o constantă tensiune dramatică. Nimic nu este facil pentru copilul Lucian, nimic nu este obținut, în devenirea unui cărturar, fără sacrificiu și fără asceză, nimic, în fine, nu este dinainte garantat în cariera unui scriitor român din Ardealul ce se desprindea din Imperiul Austro-Ungar, spre a deveni parte a României. Efortul, îndelunga acumulare ce precede trecerea fiecărui prag, încercarea inițiatică pe care o presupune
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
greșală, groaza de a fi chemat în fața tribunalului alcătuit din propriii colegi și tovarăși, ce anatemizau cu inima cât puricele, la gândul că pot ocupa oricând scaunul vinovăției. Efectul? Supunerea necondiționată la rutină, înăbușirea curajului creator ca îndemn la păcat, asceza inventivității și inițiativei. Erau și ședințe prelungite până dincolo de miezul nopții, când orașul cufundat în somn își făcea auzită prin fereastra deschisă respirația grea, ca o mare în hulă, și în care se descâlceau ițele unor „nesincerități“. Un coleg, altfel
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
presă pentru că nu a mai fost publicat de atunci, e din decembrie 1935 și celebrează treizeci de ani de critică. Toate repetă anumite idei, cum ar fi: onestitatea actului critic, probitatea intelectuală, iar la un moment dat afirmă: "critica înseamnă asceză". Ceea ce presupune posibilitatea de a se abstrage din cercul de influențe nefaste, nu din viața literară. E. Lovinescu nu a fost niciodată în afara vieții literare, a fost centrul (sau a tins să se constituie într-un centru de influență), dar
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
se constituie într-un centru de influență), dar își imaginează că se poate sustrage mediului cultural, pentru a realiza o mai dreaptă apreciere și pentru a cristaliza o perspectivă mai justă asupra valorilor. De aceea afirmă acest deziderat: "critica este asceză", și este foarte interesant că o spune tocmai cel care a fost în mijlocul vieții literare. Asceza înseamnă altceva decât a fi în mijlocul vieții literare, a încerca să ieși în afară, să nu fii în raza influențelor și a grupărilor. E.
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
pentru a realiza o mai dreaptă apreciere și pentru a cristaliza o perspectivă mai justă asupra valorilor. De aceea afirmă acest deziderat: "critica este asceză", și este foarte interesant că o spune tocmai cel care a fost în mijlocul vieții literare. Asceza înseamnă altceva decât a fi în mijlocul vieții literare, a încerca să ieși în afară, să nu fii în raza influențelor și a grupărilor. E. Lovinescu căuta independența instituțională, conside-rându-se el însuși o instituție. Cred că acest principiu foarte important l-
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
instituție. Cred că acest principiu foarte important l-a formulat după eșecurile lui de a deveni profesor universitar și, mai târziu, datorită opozițiilor înverșunate ale lui N. Iorga, de a deveni membru al Academiei. Profesionalizarea criticului înseamnă și dobândirea acestei asceze simbolice, o singurătate a spiritului critic independent, situat în afara Academiei, în afara unei instituții de învățământ superior, în afara unei edituri, în afara oricărei instituții, care l-ar fi încorsetat în vreun fel sau i-ar fi creat vreo obligație circumstanțială. Nu știu
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]