6,399 matches
-
laudă, am simțit că mă Înalț Într-un fel de extaz. Nu sunt decât un câine, m-am gândit eu. Un câine, am murmurat, și În momentul acela m-am simțit ca și cum m-aș fi aflat la marginea unei stânci ascuțite. Nu Înțelegeam de ce aveam această impresie. Nu mi-era clar În ce fel și prin ce forță misterioasă, Însă de un singur lucru eram sigur: urma să fiu disecat de această femeie care stătea În fața mea. — Sunt foarte bucuroasă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
salva nici mama, nici tata, nici colegii, nici măcar Keiko Kataoka, nimeni. Cum ar fi să iau cocaină? mă fulgeră un gând. Cum ar fi să Îngenunchez gol la picioarele femeii din fața mea și să-i ling vârful pantofilor cu toc ascuțit? De Îndată ce mi-a trecut ideea asta prin minte, m-a luat amețeala și am avut o erecție instantanee. În acel moment privirea lui Keiko Kataoka se Îndreptă Înspre șlițul meu și mi-am dat seama că a Înțeles ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
udat documentele acestea foarte importante și ai Împrăștiat cuburile de gheață pe podeaua camerei de hotel. — Îmi cer scuze. O să le strâng pe toate. Vă rog să mă scuzați. În timp ce-și cerea scuze, vocea Îi deveni tot mai ascuțită și izbucni În plâns. Keiko Kataoka Îi făcu vagabondului un semn din ochi, Îndemnându-l să se apropie. Vagabondul o cuprinse cu blândețe pe Noriko de după umeri și o ajută să se ridice, apoi Îi vorbi mângâind-o pe păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceva ce părea a fi o tărie de culoare Închisă. Femeia Își duse la un moment dat un Marlboro Între buze, iar bărbatul se grăbi să-i ofere un foc. În momentul acela dinspre recepție se auzi zgomotul unor tocuri ascuțite, ce mergeau hotărât. În fața ochilor mei apăru o femeie cu o siluetă atât de slabă Încât s-ar fi putut strecura prin orice loc oricât de strâmt. Purta o rochie neagră mini, strânsă pe corp. Pe deasupra ochelarilor mă privea discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să intru În panică. Aveam impresia că stăteam deasupra unei prăpastii, agățat de o funie gata să se rupă În orice moment. Am auzit clar un pârâit, ca și cum funia Întinsă la maximum ar fi plesnit, și am simțit o durere ascuțită de parcă cineva Îmi jupuia pereții stomacului. În timp ce Încercam cu stoicism să rezist durerii insuportabile, mi-am dat seama că substanța excitantă Îmi străbătea pereții stomacului, răspândindu-se În Întreg corpul. Am simțit o asemenea energie Încât am avut impresia, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
oferindu-i o priveliște asupra crăpăturii dintre fese. În cadrul scenariului, femeia mărturisea că rușinea era sursa plăcerii ei. Mărturisirea nu se făcea prin cuvinte, ci prin semnalele emise de corpul ei. Când femeia necunoscută lua chipul lui Reiko, fundul ei ascuțit se Înălța roșu și umflat, de parcă fusese pălmuit de cineva. Când chipul lui Keiko Kataoka Îi lua locul, o auzeam urlând printre hohote de plâns, cu fața schimonosită de durerea ce provenea din clitorisul ei umflat cât degetul cel mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lasă arestat pentru tentativă de viol asupra unei prostituate. Cu alte cuvinte, a încercat să plece fără să plătească. — Evreu tipic, zise Lobbes. Se auziră câteva râsete. — Se întâmplă ca acest Kahn să aibă asupra lui un cuțit, unul foarte ascuțit, și să aibă chiar și un cazier judiciar nu foarte grav, pentru mici furturi și atacuri la pudoare. Foarte convenabil. Așa că ofițerul care l-a arestat la secția de poliție Grolmanstrasse, un anume inspector pe nume Willi Oehme, hotărăște să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rănii este pe partea dreaptă a gâtului, așa că, după toate probabilitățile, omul nostru este dreptaci. Ce mai cuțit trebuie să fi fost, am spus eu, observând adâncimea rănii. — Da, a tăiat laringele aproape complet, își linse el țigara. Ceva foarte ascuțit, ca unei chiurete chirurgicale, aș zice. În același timp, totuși, epiglota a fost puternic comprimată, iar între ea și esofag în dreapta erau hematoame la fel de mari ca sâmburii de portocală. — Strangulată, corect? Foarte bine, rânji Illmann. Dar pe jumătate strangulată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Nürnberg de cel nou care, cu excepția unei singure posibilități de intrare, îl înconjoară complet. Noi stăteam la hotelul Deutscher Hof, unul dintre cele mai vechi și mai bune din oraș, iar camerele noastre aveau priveliști excelente peste zid către acoperișurile ascuțite, lunecoase, și regimentele de coșuri de fum care se întindeau în depărtare. La începutul secolului XVIII, Nürnberg era cel mai mare oraș din vechiul regat Franconia, și, de asemenea, unul dintre principalele centre de comerț dintre Germania, Veneția și Est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Purtau uniforme? Ea dădu nesigură din cap. — Să începem de la culoarea acestor uniforme. Un fel de verde, cred. Știți, ca de polițist, numai că un pic mai închis. — Cum erau pălăriile lor? Ca de polițist? — Nu, erau pălării cu borul ascuțit. Mai degrabă ca ale unor ofițeri. Tati a fost ofițer în marină. — Altceva? Insigne, panglici, medalii, trese la guler? Ceva de genu’ ăsta? Ea continuă să scuture din cap. — Bine. Și acum, bărbatul care a vorbit cu tine. Cum arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care să-l convingă pe Reichsführer însuși. Acela a fost momentul în care m-am gândit la Reinhard Lange. Cea mai slabă excrescență din trupul impur al complotului lui Weisthor nu avea să necesite, cu siguranță, un bisturiu curat și ascuțit pentru a fi îndepărtată. Nu aveam decât un bobârnac murdar, obosit, care să facă treaba. Și mai aveam și două dintre scrisorile lui către Lanz Kindermann. Ajungând înapoi la Alex, m-am dus direct la sergentul de serviciu de la recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că cele susținute de el sunt adevărate... -2Triunghiul subversiv. De aici, necesitatea de a reveni asupra regimului scrierii platoniciene a filosofiei - și a istoriei acesteia! Pentru că eu unul consider că fiul moașei, travestitul parfumat și petomanul onanist constituie trei vârfuri ascuțite desenând un veritabil triunghi subversiv. Doar că nu se zărește deloc - sau numai foarte puțin - ce figură frumoasă iese din întuneric atunci când umbra lui Platon acoperă tot ansamblul. Socrate însuși are de suferit din cauza mediatorilor săi: voindu-i binele, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă reducere a chintesenței care este cvadruplul remediu? Oare nu riscăm să lăsăm doar muchiile ascuțite ale unei gândiri organizate ca o mașină simplistă, chiar puțin naivă, și să vedem mecanismele fine dispărând în operația sintetică? De fapt, acest Tetrapharmakon este expus clar la Philodemos din Gadara, în secolele II-I î.Hr., în textul său intitulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Antipater și consacrată infinității lumilor, cealaltă către Dionysos și referindu-se la soartă. în ultima, Diogene din Oenanda povestește un naufragiu, poate cel al lui Epicur în drum spre Lampsakos: înghițit de ape, zdrobit de forța valurilor, rănit de muchiile ascuțite ale stâncilor pe care fusese aruncat, plin de sânge, rămas fără cunoștință timp de două zile și revenindu-și apoi încetul cu încetul înainte de a-și relua locul în lume... Lecțiile acestei aventuri: nu trebuie să ne temem de soartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sub constelațiile numerelor, unde geruia rigoarea extremă! Păstrez iarăși amintirea primelor lecții despre continuitate, stăruința lui de a ne face clari asupra deosebirii dintre algebră și analiză: "Algebra e bazată mai mult pe egalități, analiza pe neegalități". Această observație foarte ascuțită vulgariza pentru noi simplificând adevărul adânc, că natura analizei e topologică, nu algoritmică. Tot mai mult mă încredințez că acest om rar știa mai mult decât modestia lui lăsa să pară, dar găsea și limbajul potrivit pentru a ne comunica
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu ce a făcut Bernoulli, Euler, Lagrange sau Monge. * Să spunem, în sfârșit, că Gauss a fost preocupat de "fundamentele geometriei"; că a trăit cu intensitate momentul nașterii geometriei antieuclidiene (cum îi zicea el); că, în însemnări, se găsesc foarte ascuțite demonstrații asupra caracterului de clasă al direcțiilor de același capăt de paralelism (Hilbert a creat, mai târziu, un calcul al capetelor de paralelism, al cărui reazim este tocmai împrejurarea semnalată); în aceleași însemnări se găsește apoi determinarea printr-o ecuație
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fulg de lumină” (În inima Căii Lactee) etc. La polul opus însă, vizualizat ca un binemeritat echilibru al cosmicului, se află vraja nopții, săgeată aprinsă ( Cum dă noaptea): „umbra enigmatică” (Chiar și din ochii visului), „vălurile nopții” (Icoana drumului), „vântul umbrei ascuțit” (Viața misterioasă) etc. Și, deloc surprinzătoare, ambivalența conotativă a imaginilor: „vălurile nopții” - „văpăi(le) sunetului” (Icoana drumului), pentru a reflecta asupra lacrimilor care, pe„matca aerului”străpung timpul. Și-atunci auzim: „Mă acopăr / cu toate harurile / reliefurilor edenice / din crucea
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
cărora le place ordinea și disciplina. Pot fi foarte încăpățânați și hotărâți. O mână conică exprimă creativitatea dar și instabilitatea. Se pot plictisi foarte repede dacă nu exisată mereu ceva nou care să le capteze atenția. Oamenii care au mâna ascuțită nu ar trebui să facă afaceri deoarece uneori pot da greș. Sunt prea idealiști pe plan sentimental și mental. Exista și mâna filozofică care se caracterizează prin faptul că are degete noduroase și groase. Posesorii ei sânt oameni cu o
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
de bucăți de către rațiunea unui artist al zilei complet anonim... Pe acordurile acestei muzici dizarmonice atât de nelalocul ei, mare parte dintre veteranii nonagenari ai celei de-a doua conflagrații mondiale și-au aflat sfârșitul ființării lor terestre cu ghimpele ascuțit al amărăciunii personale înfipt ca un cuțit plin de rugină în suflet. Crezul lor inițial sinceri, suferințele îndurate în mefistofelica perioadă sângeroasă a mijlocului de secol XX, straturile de murdărie trupească indicibilă în vocabule exhaustiv definitorii, lupta individuală cu moartea
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > TRANDAFIRII Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului TRANDAFIRII . . . Trandafirii, flori regale Au ghimpii foarte ascuțiți Dar și miresme ireale Cum ați putea să nu-i iubiți? Trandafirii rupți, se ofilesc în glastră Oricum vei încerca să ți-i păstrezi, Vor muri ca visurile noastre Doar în amintire poți să-i revezi. Nu rupeți trandafirii de
TRANDAFIRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364482_a_365811]
-
Minipoeme > Haiku > HAIKU Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Corneliu Traian Atanasiu, comentarii asupra poemelor din etapa concursului săptămânal 223 Fără simțul acut al limbii, aș zice fără o limbă ascuțită, nu poți concentra în puținele cuvinte ale haiku-ului și evocarea lucrurilor, și interpretarea lor. O interpretare intrinsecă, implicită, pe care formularea, altfel comună, deși uneori specializată, o conține ca o valență, ca o virtualitate, pe care cei cu limba
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364538_a_365867]
-
nu poți concentra în puținele cuvinte ale haiku-ului și evocarea lucrurilor, și interpretarea lor. O interpretare intrinsecă, implicită, pe care formularea, altfel comună, deși uneori specializată, o conține ca o valență, ca o virtualitate, pe care cei cu limba ascuțită știu s-o folosească cu promptitudine cînd se ivește prilejul. Și Vasile Conioși-Mesteșanu știe s-o facă. Totul este spus și rămîne de o simplitate desăvîrșită. Dacă tot e iarnă, tablou de iarnă ne sugerează priveliști albe liniștitoare care par
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364538_a_365867]
-
Și lumea temperatura Începutului de veac Rânduri, rânduri ghinioane Unul altuia-și fac loc: Programăm revelioane Care nu vor avea loc S-a-ngustat mereu arena Măscăricii ies în față Cine curăță carena Șade atârnat de-o ață Unghiuri drepte, unghiuri strâmbe Ascuțite, de cocori Clovnii vin să se scălâmbe Singuri, de mai multe ori După cum vede oricine Aerul miroase-a viciu Lumea cere și obține, Victime de sacrificiu Referință Bibliografică: Crește iar harababura / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 333
CREŞTE IAR HARABABURA de ION UNTARU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364574_a_365903]
-
-ndur să-l tulbur nici c-un mângâiat...". De aici, însă, până la dezamăgire nu-i decât un pas și de aceea multe pagini ale antologiei conțin în ele nostalgia unei iubiri trecute, durerea unor cuvinte calpe, rănirea eului de bisturiul ascuțit al trădării. Elocvente din acest punct de vedere sunt versurile semnate de Marilena Velicu, Delia Stăniloiu, Gelu Dragoș, Lucreția Ionescu Buiciuc, Ion Gheorghiță (Ion Caesarion), Violeta Petre: "Covor de galben a acoperit pământul; Sunt gândurile mele ce le-am strâns
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
Lalelelor. Oamenii, animalele și îngerii începură să horească și să chiuie cu mult foc. În timp ce Prințesa Lalelelor le vorbea astfel și veselia se pornise din nou, cerul începu să se întunece și niște păsări negre și mari, cu un croncănit ascuțit, apărură pe cer. Acestea coborâră jos pe pământ și se transformară în balauri. Îngerii începură și ei să croncăne, cum niciodată nu fuseseră auziți și văzuți de oameni și de animale, care se speriară foarte tare. Numai Prințesa Lalelelor stătea
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]