41,209 matches
-
aceeași poziție ca și mine/ camera ta e o ceașcă de cafea cu zăpadă neagră ." Ca în alunecările de teren, straturile inferioare se mișcă mai repede decât acelea de suprafață. Așa se face că un aparent nonsens cum e acesta ascunde un exercițiu de rafinament senzorial: ,în apă caldă nu simți tăietura (subl. mea) e ca atunci când cineva îți toarnă ulei încins (subl. mea) pe corp." Pur și simplu asocierea e validată instinctiv, empatic, de orice cititor, înainte ca o elementară
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
un amurg cu raza lungă Și sufletul o să-ți împungă Chiar dacă-n perne l-ai ferit Plutesc iar clopotele-n dungă Trase de-un flutur fericit Căci melcii au pornit spre tine În marș forțat prin bălării Poți să te-ascunzi tu cît de bine Coarnelor moi nu li-e rușine Trupul să-ți pipăie-n rubine Spuma să-ți scoată din suspine Ei o să-ți intre-n pălării Căci au pornit șirag spre tine Un marș cleios prin bălării Și-
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
poeții în cap ca Na! - poeții - de cum ai zărit-o nu știu de ce prințesa Ileana îmi amintește de Mina Loy de Florența Paris și München la sfîrșitul unui alt ,fin de sičcle" ochii tăind lentila obiectivului felul de a-și ascunde fruntea și de a-și strînge părul ca o surdă amenințare țin iubirea în cap cîndva și undeva Geraldine renunță să doarmă la Hotel Eidolon într-un loc în care crestele munților par și mai ușor de atins într-un
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
în forfotă figuri de conți învăluiți în mantii prăfuite cu fierea lunii vătămați de lumina zilei își tulbură saliva în izvoare vampirul cu țărușul în inimă simte în stomac răsăritul - cancer înfloritor - aude lemnul sterp și tânguială în tristețea oboiului ascuns în dulcețuri zaharisite viermele întorcându-și ceasornicul în pulpele roșii gustă aguride printre bolovanii smulși din cer mâlul veninului se încolăcește pe propria încolăcire Lipitori Asexuate și Șarpele Galbin în jurul crucii sapă ritualul în trupuri blestemul III. ouăle de Paști
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
ești când vrei să te vezi te mai vezi mai vrei să te vezi ?! umbră încinsă peste blestem cocoș cu creastă de lacrimi pe dealurile mute în sifonul stelar cu burtă melodică își strigă iertarea : transhumanță de ape în culorile ascunse cu vuiet în tuburi de orgă strălucește depărtarea sufletelor noastre planetele unei mari schimbări fără speranță nu poți să începi
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
În golul de pământ O comoară de om mi-ești în noaptea asta liniștită scumpă la vorbă cu-atât mai mult în patul dublu, bun de catafalc și-n golul de pe pământ cu-atât mai bine, din ce în ce mai mult. VII. Pe ascuns în anii tinereții, eu mort de oboseală, tu-mi cântai cuvintele făr' de noimă, mieroase, și lozincile, cuvânt cu cuvânt, pe ascuns, la fusta mamii în Senatul răspunsurilor amare și al paștelui cailor de aceeași teapă, masă pusă cum dă
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
subtitlu atît de baconskyan Pădurea care aude și cîmpul care vede pentru povestirea Bufnița. Bătrînul evreu ,cu ochii rătăciți în afara timpului și cu înfățișarea de muezin al cărților inaccesibile", la care se adaugă starea de catalepsie a vizitatorului, parcă ar ascunde ceva din Secretul doctorului Honigberger. Adie și alte nuanțe familiare din expresii de monopol matein: vînătorile din bălți (Farul) se desfășoară ,sub pavăza nedeslușită a unei taine" sau din figurile unor schimnici de pustă, recognoscibile la V. Voiculescu în chipurile
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
recunoșteam pe ea, iubita mea, iubita mea. Sînt femei pe care le întîlnești întîmplător și în treacăt, dar care șterg cu buretele toate chipurile de femei pe care le crezuseși de neuitat. În fața unei asemenea femei simți cîtă nedreptate se ascunde în această lume și ce injustiție supremă e ca unora să li se dea mult, iar altora aproape deloc. Iar eu, în fața acestei femei, simțeam că frumusețea, ca sursă a unei puteri fascinante ce nu cunoaștea împotrivire, era o nedreptate
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
care a intrat proza românească, după căderea, prin lovitură de grație, a grasului subiect comunist, ce era atacat prin infinitezimale și mult prea gustate, iar acum decăzute ,aluzii" (prilej de inteligente eschive, fandări, șmecherii de stil pentru a tăinui și ascunde frazele directe de atac la societate, la sistemul politic). Nu mai este trebuincios nici romanul extrem de filozofic, stufos, greoi, nu mai contează nici fanteziile importate din Sud-America, nici alinierile SF. în Rhizoma, prozatorul reușește să introducă realitatea cea mai fierbinte
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
importate din Sud-America, nici alinierile SF. în Rhizoma, prozatorul reușește să introducă realitatea cea mai fierbinte, recentă, dar, culmea, premonitorie, într-un spațiu de constrângere literară (lagăr?) în care aceasta să se poată limpezi, debarasa de ,secretele" atât de bine ascunse de forțele obscure ale actualității. E clar, problema nr. 1 a acesteia nu mai este nici cancerul, nici SIDA (boli omenești individuale), ci terorismul și complotul mondial (boli colective, sociale). Lăsate la nivelul mapamondului politic, acestea nu au nici o șansă
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
tu & trebuie să-l înghiți până adormi când se desface cu mișcări rapide în globii oculari & lucrurile pe care le credeam uitate sunt marii poeți ai zilelor noastre declanșați de o digestie lacrimală întinsă repede până în spatele genunchilor unde îți ascunzi transpirația dimineața când zgomotele capătă consistență & la început erau numai sunete tăria lor lumina/ ce-au ținut minte cu orice atingere sunt corpurile șuieratul fin care îți încordează fiecare mușchi când nu mai ești doar tu & Câinii sentimentele cui sunt
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
mister. În ce mă privește pot zice: noroc că nu se scria de atunci așa cum se scrie acum, fiindcă altfel n-am fi putut să mai vorbim despre secolul romanului și poate că nici despre roman. Dar dacă Diavolul se ascunde în detalii, așa cum se spune, poate că are dreptate și Brumaru atunci cînd ne atrage atenția asupra unor lucruri trecute sub tăcere de către creatorii unor personaje celebre. De aceea, îmi place să cred că atunci cînd se întreaba dacă înainte de
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
dusă de vîntul adormit, și el ca un miel cu gura pe sfîrc, vin să-l uite de tine, vin să-l facă foiță de hîrtie citind în strană, vin să-l cădelnițeze în strofe de imn, vin să-l ascundă de tine, vin să-l ia cu ele pînă în moartea care le va fi călăuză, vin să se așeze peste cuta cearșafului neatinsă vreodată de nimeni, vin să se fotografieze cu el, vin să-l facă bucățele și să
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
iarbă crescută-n dezordine. Printre referințele critice de la sfârșitul Opere-lor (totate demne de atenție), Al. Cistelecan oferă o penetrantă ,concluzie" asupra întregii creații: ,Poemele lui Mazilescu vorbesc, cu afectată plictiseală și dezinteres, cu lehamite și oboseală, despre angoase și spaime, ascunzându-și încărcătura existențială sub ostentația nesemnificativității și derizoriului. Dar nucleul lor germinativ este, de fapt, unul spasmatic, iar poemele fac, în fond, operă de exorcizare." Recitind scrierile lui Virgil Mazilescu, îți pui, aproape involuntar, o întrebare: cum de a reușit
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
ori "lucrate cu frăgezime" (I. Negoițescu) ar fi ele. E salvat în permanență de stilul cordial și ingenuu, reușind să-și îndeplinească pînă la sațietate dezideratul întru creație : Aș fi fericit să scot din subiectul meu tot ce simt că ascunde ca rezerve de emoție, poezie și grație." Emoție, poezie și grație... Atît a vrut, atît a obținut. Pare și acesta un "ideal minim", la fel cu acela mărturisit undeva, în Jurnal, privitor la chiar existența sa : Aș cere vieții doar
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
ascunși în odaia cu ierburi aromatice atîrnate de grinda tavanului. între tîmpla mea dreaptă și tîmpla ta stîngă un cuțit negru. singurul drum din orașul acesta pe care trece un călău obosit ,vărul ghilotinei" spui tu ,un contabil care-și ascunde chitanțierul sub redingotă" spun eu. dispare în singura casă neagră de la capătul drumului și abia se luminează prin lăstărișul bețiilor de noapte. ,cînd amesteci poezia cu moartea scoți la vînzare bunurile mîntuirii și nebunia-i monedă de schimb" spui și
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
general, mă izbea mai ales faptul că nu mă pomenise niciodată în scrisul său. Cu prilejul unor convorbiri destinate difuzării prin radio se arătase provocator și bășcălios. Asta era deci starea de spirit care mă anima și nu i-am ascuns-o. Mi-a mărturisit că dacă îl întâmpin cu o idee atât de ostilă receptivității nu numai că îmi blochez adeziunea, dar îl supun și pe el unei încordări. Șușară și-a organizat deci materialul pradă tensiunii care în zilele
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
postului tău nu scrie asta, da' poți s-o faci, sînt convins, ne-am cumpărat case și fericire, dar asta nu-i de ajuns, nu-i de ajuns... Știu că mă iubești. Oricît ai vrea să scapi oricît te-ai ascunde în ultimul birou din secție- Ești acolo și mă iubești. Buzele tale se întind sărutînd buzele mele imaginare. Nările tale adulmecă gîtul meu încordat, de iubit dispus. Arată-mi că mă iubești - îți cunosc fiecare bucățică din trup mai bine
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
asculți! tu ești născută în vremea iubirii necugetate eu sînt născut în timpul prorocit dragostei. tu ești dorință, eu sînt dragoste pentru oameni. am biciuit ipocriții prin locuri, am scris doar despre mine, dar sînt dragoste pentru oameni. nu te mai ascunde sub preș! nu mai asculta mici amici fără destin, și fără imaginație! ești iubire necugetată și vrajă. sînt dragoste fixă, curată. Ștrumfii discută pe messenger niște chestii anoste Stai acolo sub papuc? Seara sub papuc și ziua ca un măcelar
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
pe alții din două mătci paralele peștii părinți s-au despărțit de peștii copii peștii bărbați s-au despărțit de peștii femei iubiții pești s-au rătăcit de iubitele pești și este în aer un zumzet fără sfîrșit țipetele sînt ascunse însă cu demnitate între solzii triști și disperați și ficatul este în două tăiat și fierea cea amară și-a împărțit amărăciunea leșioasă în două cu un zid de aer cu un zid înalt prin care se vede cît de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
nicolae tzone la rîndul său cățărat pe umerii lui nicolae tzone un poem despre căderea și decăderea imperiului vieții și al morții în haos scrie încet și meticulos scrie atent și direct fără metafore fără infectele înflorituri care mai mult ascund decît mărturisesc iată-l în aceste secunde aparent fără istorie fără urmări în cartea recordurilor pe nicolae tzone cum se cațără furios cu bocancii de schi înfrunziți în picioare pe nasul lui nicolae tzone cum nicolae tzone de sub nicolae tzone
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
ca patron spiritual, Caragiale le-a dăruit o zestre inestimabilă; numele ei este ambiguitatea. O întrebare s-a pus din capul locului: care este granița dintre glumă și seriozitate în acțiunea insolitei formațiuni politice? Faptul demonstra că respectiva ,graniță" fusese ascunsă destul de bine și le oferea fondatorilor un motiv de satisfacție. însăși deviza ," putea fi citită în două feluri, atît ca expresie a distanțării critice de o anume realitate, cît și din interiorul amintitei realități, recunoscînd-o ca specifică și de neocolit
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
plece chiar așa, cu ce au pe ei, în ținuta festivă de la banchet, dar ceilalți n-au fost de acord. Albert locuia foarte aproape de Ana-Cristina. Era un șvab blond, ca o prăjină, cu fața ștearsă, purta ochelari. Dar insignifianța chipului ascundea o minte ascuțită și un caracter puternic. Ana-Cristina și Albert au luat același tramvai. Stăteau alături pe bancheta de plastic roșu, tramvaiul circula aproape gol la ora aceea. Albert s-a întunecat deodată, așa cum se înnegurează uneori cerul în zilele
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
-și primească plata. I-a îndrumat pe o străduță lăturalnică unde-i aștepta o Dacie roșie. Au urcat toți trei în rabla aia și au pornit spre Moravița. am pe la două și jumătate au ajuns într-o pădure, Vlada a ascuns mașina printre copaci, iar ei și-au continuat drumul pe câmp, printr-un lan de porumb. Frunzele porumbului o loveau pe Ana-Cristina peste față, niciodată nu suferise frunzele de porumb, tăioase, parcă nu aveau consistență vegetală, parcă erau niște lame
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
oferise propriei sale minți nu fusese hrana de care aceasta avea nevoie, ci un surogat. Un surogat jalnic: Anne își folosise toată inteligența nu pentru creație, pentru ceva înnoitor și înălțător, cum naiv sperase cândva, ci o folosise ca să-și ascundă originea, ca să se comporte impecabil în noua lume, cu noua identitate, ca să nu se simtă vreo diferență între ea și ceilalți, cei care compuneau universul select al lui Adam, ca să nu se observe nici o diferență de accent când vorbește englezește
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]