1,489 matches
-
Odoacru să ridice asediul. Theodoric a ieșit din Ticinum, și pe 11 august 490, armatele celor doi regi s-au ciocnit pe râul Adda. Odoacru a fost învins din nou și a împins înapoi în Ravenna, unde Theoderic l-a asediat. Ravenna s-a dovedit a fi invulnerabilă, înconjurată de mlaștini și estuare și ușor furnizate de ambarcațiuni de mici dimensiuni din zonele limitrofe acesteia, astfel cum a subliniat Procopie mai târziu, în a sa "Istorie". Mai mult, Tufa a rămas
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
Absolvent al școlii militare iugoslave în calitate de comandant de tanc, a urcat rapid în ierarhia Armatei Populare Iugoslave în anii 1970 și 1980, ajungând în funcția de comandant al Primului District Militar din Belgrad și la comanda trupelor iugoslave care au asediat Vukovarul, în timpul ofensivei sârbe în Croația din toamna anului 1991. Când completa destrămare a fostei Iugoslavii s-a întrezărit la orizont pe 28 aprilie 1992, odată cu constituirea Republicii Federale Iugoslavia, pe ruinele fostei RSFI, funcția lui Panić nu se mai
Života Panić () [Corola-website/Science/321736_a_323065]
-
independența față de Iugoslavia, pe 25 iunie 1991. Minoritatea sârbă care trăia în Croația a pornit o insurecție armată împotriva autorităților naționaliste croate. Armata Populară Iugoslavă a intervenit de partea sârbilor, iar conflictul a escaladat. În august 1991, armata iugoslavă a asediat orașul Vukovar, ca parte a unei ofensive majore către centrul Croației. JNA intenționa să captureze rapid orașul și apoi să avanseze spre Zagreb, prin Vinkovci și Osijek. Spre sfârșitul lui august 1991, Vukovar era complet înconjurat, însă apărătorii croați au
Mile Mrkšić () [Corola-website/Science/321741_a_323070]
-
pe nepotul lui, Octavian, dar din motive de sănătate, acesta i s-a putut alătura doar după încheierea campaniei. Profitând de sosirea sa surprinzătoare, Cezar a reușit să despresureze cetatea Ulipia (un oraș care-i rămăsese loial și care fusese asediat fără succes de Gnaeus Pompeius) dar nu a reușit să cucerească Corduba, apărată de Sextus Pompeius. În urma sfatului lui Labienus, Gnaeus Pompeius a hotărât să evite o luptă deschisă, iar Cezar a fost obligat să ducă o campanie militară pe
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
Sextus a scăpat și a condus pirații din Mediterana cu porturile în Sicilia, unde a fost prins de Augustus și executat în 35 î.Hr., la zece ani după Munda. Cezar l-a lăsat pe legatul său Quintus Fabius Maximus să asedieze Munda și a plecat să calmeze spiritele în provincie. Corduba a capitulat: oamenii înarmați prezenți în oraș (mai ales sclavi înarmați) au fost executați iar orașul a fost obligat să plătească un bir mare. Orașul Munda a rezistat o vreme
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
Aclmeonizii, urmașii lui Clistene, caută să se înțeleagă cu perșii. În 490 î.Hr., o flota comandată de Datis și Artpafernes pornește într-o expediție de pedepsire, cucerind rând pe rând cetățile insulare, cu excepția Delosului, respectat că sanctuar. Ajunși în Eubeea, asediază și distrug Eretria, transformând în sclavi pe toți supraviețuitorii, și debarcă apoi în Attica în golful de la Marathon, la 42 de kilometri spre est de cetate. Alegerea acestui loc sugerează că, însoțiți de Hippias, fostul tiran, acum bătrân, perșii încercau
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
fi însă contrabalansate de eșecul acțiunilor în Egipt. Acolo, căpetenia libiană Inaros, care pornește o răscoala împotriva perșilor în 463, cerea ajutor atenienilor, și flota ligii ajunge până la Memphis. În 456 i.en., perșii trimit o puternică flota care îi asediază pe atenieni într-o insula din Delta Nilului, și doi ani mai târziu, o înfrângere catastrofală pune capăt acestei aventuri egiptene. Mai multe cetăți încearcă să se retragă din liga. Atenienii mută tezaurul de la Delos la templul Atenei de pe Acropole
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
le dea ajutor. Corintienii îi acuză că au încălcat pacea din 445. Totodată, Atena și Corint se înfruntau și în sudul Traciei pentru cetatea Poteidaia, o colonie corintiană care era membră a ligii maritime ateniene., dar refuză recalcularea tributului. Atena asediază Poteidaia, care cere sprijin de la Corint. În toamna, atenienii au votat un decret prin care corăbiile Megarei (cetatea din Pelepones al cărei tratat cu atenienii expirase, Megara revenind în alianță cu Sparta) nu mai puteau intră în niciun port ce
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
au fost luați prizonieri și duși la carierele de piatră lângă Siracuza, unde mor deshidratați, flămânzi și bolnavi. Nicias și Demostene au fost executați. Înfrângerea catastrofală a fost provocată de un lanț de eșecuri chiar în Atica, unde spartanii au asediat și cucerit Dekeleia, blocând accesul spre minele de argint de la Laurion, în vreme ce corăbiile spartane, construite pentru prima dată în istoria Spartei, cu bani de la regii persani, ocupă sau atrag contra Atenei cetăți importante din liga. În 411, nemulțumirea duce la
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
suferit în luptele cu perșii, Alcibiades este înlăturat de la comanda oștirii, se refugiază în Frigia și este ucis din ordinul satrapului Fanabazos. Lipsită de cei mai importanți aliați și sărăcită de război, Atena nu mai putea reface flota, și este asediată de spartani întreagă iarnă, este impusă blocada, iar cetatea e înfometată. Atena se preda, și Theramenes pleacă în Spartă pentru a negocia condițiile de pace. Corintienii cereau distrugerea completă a Atenei, dar spartanii aleg să impună o pace extrem de dura
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Gangrai (1133), a zdrobit milițiile sultanului de Iconion (1135) și a pus stăpânire pe un șir de orașe din Armenia Ciliciană. Raymond, principele Antiochiei, și Foulques, regele Ierusalimului, cereau cu umilință ajutorul împăratului împotriva musulmanilor. În anul 1137, romeii au asediat, în alianță cu ei, Alepul. Doi ani mai târziu, Ioan a încercat să cucerească Neocezareea, de data aceasta fără "franci", însă a fost nevoit să bată în retragere, din cauza trădării fratelui său, sebastocratorul Isaac. Omul acesta, încă în timpul vieții lui
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
impresie de-a dreptul penibilă. Cei doi soți nu se împăcaseră încă. Între timp, sosise și împăratul Conrad la Ierusalim. Cei doi monarhi pentru a nu face cale întoarsă fără a fi încercat o ultimă acțiune cruciată, au hotărât să asedieze Damascul, o acțiune pripită, soldată cu un eșec total. După doi ani de absență, regele Ludovic al VII-lea și împăratul Conrad al III-lea reveneau în țară, gloria lor fiind atât cât putea să le o confere o expediție
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
succesorol acestuia din urmă, Amalric, a declarat Bizanțul suzeran al regatului său. În anul 1161, împăratul a întărit acordurile cu cruciații prin căsătoria sa cu Maria, fiica defunctului Raymond de Antiochia. În anul 1168, Andronic Contostephanos și regele Amalric au asediat Damietta. Greutățile războiului, aprovizionarea execrabilă asigurată de ierusalimiți și lipsa dorinței de a lupta din partea acestora i-au silit pe romei să ridice asediul. Îndată ce au auzit ordinul, soldații, istoviți, au aruncat armele, au incendiat mașinile de asediu și, așezându
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
replierea forțelor sale la Leipzig, nu înainte de a-l mai bate odată pe Blücher la Düben pe 10 octombrie. Împăratul nu mai dispune decât de 260,000 de oameni, din care 40,000 sunt sub comanda lui Davout, care este asediat dar rezistă la Hamburg. Urmărindu-l pe Blücher, aflat permanent în retragere în fața Împăratului, acesta din urmă nu îl poate împiedica pe prusac să facă joncțiunea cu Bernadotte și cele două armate îi atacă pe francezi la Leipzig, primind curând
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
Ferdinand al VII-lea asupra tronului Spaniei, fapt ce echivalează cu recunoașterea înfrângerii în războiul iberic. După Campania din Germania din anul precedent, situația strategică a Imperiului francez este disperată: dintre cei 300,000 de soldați disponibili, 100,000 sunt asediați în diverse fortărețe din Germania, 90,000 sunt puși sub comanda lui Soult în sud-vestul Franței, pentru a opri armata anglo-iberică a lui Wellington, câteva zeci de mii sunt în nordul Italiei, astfel că Napoleon I are la dispoziție doar
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
Napoleon semnează Convenția care îi garanta suveranitatea insulei mediteraneene Elba, iar Senatul francez îl cheamă pe tron pe Ludovic-Stanislas-Xavier de Bourbon, care debarcă la Calais pe 24 aprilie, cu o zi înainte Franța semnând armistițiul cu Aliații. Cu toate acestea, asediat la Hamburg, Davout nu evacuează orașul decât pe 27 mai, doar după un ordin formal al regelui. La 30 mai se semnează Tratatul de la Paris, între Franța și Aliați, Franța fiind readusă la granițele din 1792.
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
de Bretania, fiul lui Alain Barbe Torte, eliberatorul orașului Nantes și soția sa Aremberge, pentru a apăra conția nanteză de cea din Anjou. Un șant săpat în stâncă izola castelul de oraș, el în sine fortificat.În 987 castelul este asediat de către Geoffroy de Anjou, care a pierit în fața zidurilor sale. Fiul lui Guérech, Alain, nu l-a prea atras castelul, făcându-l cadou în jurul anului 1000, unuia dintre soldații săi cei mai valoroși, un anume Alfrid sau Alfred, cu condiția
Castelul Ancenis () [Corola-website/Science/315438_a_316767]
-
lui Henric al II-lea, regele Angliei, care a mărit fortificațiile și i-a încredințat garda lui Maurice de Craon. Philippe-Auguste a reluat locul care a fost din nou adus în 1213/1214 sub Philippe de Dreux. Castelul a fost asediat de englezi în 1214, apoi din nou de armata franceză în 1220. În 1230, [Ludovic al IX-lea al Franței|Ludovic al IX-lea]] a venit la Ancenis și a emis o ordonanță care a degajat seniorii cu jurământ de
Castelul Ancenis () [Corola-website/Science/315438_a_316767]
-
moartea lui Andronic, Ioan VI a desființat aceste cheltuieli). Împăratul a împărțit conducerea reală a țării între el și Cantacuzini-Ioan și mama acestuia, Theodora. Peste un an după luarea puterii, Basileul a plecat la Răsărit, ca să salveze Niceea, care era asediată de turcii emirului otoman Orkhan. La 10 iunie 1329, în bătălia de la Philocrene, în Asia Mică, oștirea lui Andronic III a fost zdrobită. Ce-i drept, la înapoiere, împăratul a reușit să se consolideze pe insula Chios. Criza financiară era
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
era deja la ultimul act. Andronic III și Ioan Cantacuzino, încercau să se opună fatalității. Peste un an după luarea puterii, în 1329, Basileul a plecat la Răsărit cu o forță de 2000 de oameni ca să salveze Niceea, care era asediată de turcii emirului otoman Orkhan. La 10 iunie 1329, în bătălia de la Philocrene, în Asia Mică, oștirea lui Andronic III a fost zdrobită. Ce-i drept, la înapoiere, împăratul a reușit să se consolideze pe insula Chios. La 2 martie
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
de sclavi, iar Cei Nepătați pustiesc orașul. Daenerys eliberează toți sclavii Astaporului, apoi îi obligă pe conducătorii din Yunkai să își pună sclavii în slujba ei. Însă conducătorii din Meereen aleg să o sfideze, omorând copii sclavi, iar Daenerys le asediază fără succes orașul. Daenerys descoperă în tabăra sa doi trădători: Ser Jorah Mormont și Arstan Barbă Albă. Natura trădării lor e diferită; în timp ce Mormont vindea informații despre ea lui Robert Baratheon, Arstan este un pseudonim al lui Ser Barristan Selmy
Iureșul săbiilor () [Corola-website/Science/321803_a_323132]
-
-s.-Marne. Mac-Mahon și-a părăsit Corpurile și a condus restul de 120.000 de soldați ai Armatei Rinului (Corpurile I, VII, XII) cu . Ei au început să mărșăluiască de la Châlons-sur-Marne spre nord-nord-est într-o tentativă de a aduna armata asediată la Metz la peste 130 km spre est. Dar Armata a 3-a prusacă avansa extrem de rapid; în mai puțin de 3 săptămâni, ea a parcurs 325 km și a interceptat Armata Franceză de-a lungul râului Meuse, și s-
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
se retragă la Sedan. Între timp, prusacii înființaseră o Armată a 4-a, care s-a deplasat spre flancul sudic al Sedanului, în timp ce Armata a 3-a a săpat tranșee la nord de Sedan. La 1 septembrie 1870, prusacii au asediat orașul Sedan. La porțile lui se afla o forță de 200.000 de soldați prusaci sub comanda generalului Helmuth von Moltke. Mac-Mahon a fost foarte nehotărât, permițând germanilor să aducă întăriri și să încercuiască Sedanul complet. Mac-Mahon a fost rănit
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
le declare război britanicilor. Ambele ultimatumuri au fost respinse, iar Transvaalul și Statul Liber Orange au declarat război. Războiul a avut trei faze distincte. În prima, burii au lansat atacuri preventive în teritoriul britanic din Natal și din Colonia Capului, asediind garnizoanele britanice din Ladysmith, Mafeking și Kimberley. Burii au obținut apoi mai multe victorii tactice la Colenso, Magersfontein și Spionkop împotriva unei contraofensive nereușite a britanicilor pentru a sparge cele trei asedii. În a doua, după ce soldații britanici din ce în ce mai numeroși
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
poziții de artilerie. Președintele statului independent bur Republica Sud-Africană, Paul Kruger, a declarat război la 12 octombrie 1899. Din ordinele generalului Cronje, liniile de telegraf și cale ferată ale Mafekingului au fost întrerupte în aceeași zi, iar orașul a fost asediat începând cu 13 octombrie. Mafeking a fost bomnbardat pentru prima oară la 16 octombrie după ce Baden-Powell a ignorat ultimatumul dat de Cronje de a se preda până la ora 9. Deși depășită numeric de cei 8000 de luptători buri, garnizoana a
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]