1,950 matches
-
unui mai bun control științific al manifestărilor sale, se îndepărtează de o aprofundare a contextului lor lingvistic și social de apariție. [Asimilînd] "un vocabular de emoții, nu învățăm doar o taxinomie de senzații corporale, ci și un sistem complex de aserțiuni morale și de cunoștințe practice de simț comun [...]. Psihologii cognitiviști au arătat că, cel puțin pentru anumite emoții, credințele relative la cauzele senzațiilor corporale sînt obligatorii [în identificarea lor] și reprezintă astfel în mod necesar o parte din regulile de
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
vechi timpuri. El poate fi înțeles deci, ca o expresie a subconștientului colectiv, ca o predispoziție a conștiinței sociale, și ca un dat aprioric al psihicului uman de a produce reprezentări. Ținând cont de aceste realități, dar și de celebra aserțiune eliadiană conform căreia "crearea Lumii devine arhetipul oricărui gest creator uman"89, recunoaștem o posibilă interacțiune a conceptului de arhetip (ca o imagine primordială, originară) cu cel de creație artistică (ca generatoare de imagini originale, dobândite prin actul producerii operei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de acțiune, cea a redării obiectelor în modul în care ele se înfățișează ochiului, în mod concret, respectiv cea a imaginației, prin eliminarea detaliilor neesențiale și abstractizare, prefigurând o adevărată dispută artistică între realiști și idealiști 261. Postulând în favoarea acestei aserțiuni, Platon, autorul celebrei triade "adevăr, bine și frumos"262, imagina o lume a ideilor superioare, poziția sa față de artă fiind, prin urmare, una nu neapărat favorabilă reprezentării artistice, care, în concepția sa, ar fi fost doar o copie înșelătoare după
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
structuralism în detrimentul propriilor teorii. Despre Bathin, a se vedea Hirschkop&Shepherd (1989) și, bineînțeles, Bahtin însuși (1981). 1. Textul: cuvintele 1: Remarci preliminare Un text narativ este un text în care o instanță narativă relatează o povestire. Pînă acum, această aserțiune a servit ca definiție pentru stratul textului. În capitolul de față, diferitele aspecte ale acestei definiții vor fi explicate mai în detaliu. Prima chestiune de analizat este identitatea și statutul instanței narative. Înainte însă de a începe discuția, aș vrea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ci liber, întrucât cineva ar putea prefera moartea mai degrabă decât să trăiască. Pretențiile jus naturalismului, susținute cu puterea rațiunii, în zilele noastre apar din ce în ce mai puțin convingătoare datorită faptului că de la propoziții descriptive nu se poate face trecerea logică la aserțiuni prescriptive, așa încât din toată știința disponibilă nu este posibil să extragem un gram de morală. Știința descrie, explică, prevede întotdeauna prin intermediul teoriilor falsificabile, dar nu stabilește valori. Știința știe, etica evaluează. Nu intenționez să plictisesc pe nimeni făcând referințe la
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
care se pot admite excepții? Când trebuie să fie restituită camăta și care ar putea fi pedeapsa aplicată cămătarilor? Totuși contribuția sa cea mai importantă este adusă activității schimbului de valută (campsoria). Campsor-ul este schimbătorul de valută. Alexandru pleacă de la aserțiunile tipice adversarilor cămătăriei, după care pecunia non debet parere pecuniam și că schimbul valutar nu trebuie să fie gratuit. Desigur, afirmă Alexandru, moneda cămătăriei, cea care provine dintr-o altă monedă, prin «creșterea și impregnarea acesteia» este, fără nici un dubiu
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
acel spațiu și care mai ales are un puternic complex dragoste-ură, fascinație-repulsie față de tărâmul sud-dunărean. Peninsula Balcanică * Eseul de față, prezentat în 2001 în cadrul Târgului de carte din Leipzig și publicat ulterior în "Observator cultural", are ca punct de plecare aserțiunea dintr-un discurs recent al lui Roman Herzog conform căreia unica șansă pentru Balcani, după eșecul tuturor mijloacelor politico-militare, rămâne cooperarea culturală a comunităților din zonă. Eseul, ca și altele de același fel din acest volum, este scris special pentru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
privațiunea binelui, datorită acestei situații că Dumnezeu cunoaște binele, el cunoaște și răul, așa cum întunericul se cunoaște prin intermediul luminii" [1997:243]. Concret vorbind, acel "la început" asociat cu puterea creatoare a Cuvîntului de care pomenește textul Facerii în prima sa aserțiune și, mai apoi, în Evanghelia lui Ioan a fost un început particular, propriu unei anume existențe a Marelui Univers: lumea cosmică din care Pămîntul însuși face parte. În realitate, putem gîndi așa cum am încercat să o facem într-un alt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
termeni, de trecerea de la natură la cultură și de la cultură la natură. Poate în acest circuit se ascunde semnificația profetică a sentinței lui André Malraux: "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc!" Să ne amintim una din aserțiunile fundamentale ale existențialismului, pe care J. P. Sartre o formula în următorii termeni: "Sîntem condamnați să fim liberi!". Deducem de aici, printre altele, faptul că sîntem condamnați să alegem între adevăr și minciună, respectiv faptul că nu pentru adevăr a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vor identifica cu marele Spirit Colectiv, așa cum orientalii cred că li se va întîmpla. Aceste diferite dar în același complementare imagini asupra lumii pot să acredize dar și să infirme, totodată, esența proverbului libanez "Lumea este o minciună" sau esențiala aserțiune a filosofiei vedice: "Lumea este iluzie (Maya)". Acestui punct de vedere i se potrivește de minune un alt proverb, grecesc, care conchide: Dacă lumea este o minciună, Dumnezeu vrea ca oamenii să mușamalizeze lucrurile" [Barnes, 1994:75]. * În consecință, cu privire la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un instrument inedit de caracterizare a omului însuși, a stilului lui de a fi: "Spune-mi ce și cum, cînd și unde, de ce și pe cine minți, ca să-ți spun cine ești". Iată o interesantă formă de a introduce celebra aserțiune a lui Buffon: "Le style c'est l'homme même". Or, măcar acum la încheierea unui al doilea mileniu, ar trebui să putem spune că ne cunoaștem ceva mai bine decît în urmă cu peste două mii de ani, cînd Socrate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
altă încercare (hermeneutică sau/și semiotică) venită din afara limbii ebraice și a pregătirii teologice, precum în cazul propriei noastre exegeze, nu poate fi ferită de o inerentă doză de subiectivism, de "eroare" sau de "mistificare", chiar dacă pentru a-și justifica aserțiunile face apel la textele sacre ale "dogmaticii". Abordarea sacrului scenariu biblic cu mijloacele cercetării profane (analitice, raționale) ar putea fi considerată de mulți drept o "erezie", întrucît amestecă mai mult sau mai puțin conștient precum în scenariul păcatului originar binele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dintre naționalism și internaționalism, și dintre globalizare și fragmentare. În acest fel, a pus în evidență tensiunea dintre forțele care promovau accentuarea simțului comunitar și cele care promovau diminuarea acestuia. Cu toate acestea, mai presus de orice, studiul imperialismului critica aserțiunea liberală conform căreia capitalismul târziu era dedicat internaționalismului liberului schimb, care ar fi urmat să conducă la pace între națiuni; era o reluare a afirmației lui Lenin că, în viitor, capitalismul era sortit să se confrunte cu crize frecvente. Lenin
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și parodie este cu mult mai subtilă, dat fiind că ultima ar reprezenta un caz particular al primei. După Marian Popa "parodia e imitația caricaturală a unei forme, ironia, imitația caricaturală a unei idei"48; așadar, dacă e să admitem aserțiunea ca fiind valabilă, referentul ar putea face diferența. Efectul parodiei este amuzamentul, ilaritatea sau caraghioslâcul (la Arghezi, de multe ori savant) care se adaugă șarjei satiristului sau acțiunii subversive a ironistului, pentru că atât parodia, cât și ironia sau satira sunt
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
regimului ficțional ține de disponibilitatea autorului concret (A) de a se detașa de narator (N) și de personaj (P). Adoptând schema genettiană, observăm că, în articolul polemic, semnul de egalitate între A și N "simbolizează angajarea serioasă a autorului față de aserțiunile sale narative" 74, fără ca acest lucru să semnifice diferența dintre factual și ficțional. Însă această situație, după cum observă teoreticianul, este oarecum redundantă, iar N este susceptibil de a deveni o "instanță inutilă". Identitatea dintre A și P, precum și cea dintre
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al expunerii ce trădează intenția de a se singulariza și de a domina schimbul de idei. În planul argumentativ, avem de-a face cu argumente punctuale (uneori chiar numerotate, pentru a facilita coerența ideatică), aserțiuni categorice cu verbe verdictive și comportative (J.L. Austin), enunțuri cu caracter axiomatic, strategii proleptice etc., dublate de o juvenilă gesticulație retorică. Astfel, tonul capătă accente patetic-imperative sau retoric-interogative care simulează efortul persuadării. De fapt, avem de-a face cu piruete
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
homeopatie polemică: lovituri de grație pe spații restrânse. De aceea, specifice scriiturii parcimonioase, litota, antifraza și oximoronul, ca figuri predilecte ale unei ironii sintagmatice 229, fac parte dintr-un arsenal de luptă neconvențional, marcă a pamfletului polemic arghezian. O falsă aserțiune precum "Știu că domnul N. Iorga se confundă cu nația" ar fi rămas o ironie comună, uzuală, fără tușa augumentativă sugerată prin inversiune: "Aceasta [nația, n.n.] fiind totuși mai mică decât domnia sa", pentru că proiectează un scenariu al megalomaniei adversarului care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu succes, raționamentul demonstrativ. Vedem cum discursul citant exploatează segmentele vulnerabile ale discursului advers, boicotându-l cu propriile arme, iar prozopopeea se insinuează ca o ipostază autodescalificantă a vocii incriminate: "Pe mine nu mă păcăliți. Eu sunt N. Iorga!"292. Aserțiunea traduce, în subsidiar, culpa trufiei adversarului și, implicit, tentația permanentă, intolerabilă pentru Arghezi, de a dirija ideologic destinul literaturii. Apoi, dincolo de formulări colocvial-retorice, prin care autorul menține viu contactul cu cititorul, ca, de pildă: "Iată-i", "Ei bine", " Câtă mai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se întâmple orice, bogată în asocieri libere și evocări poetice, o lume în care valorile emoționale de context, de simpatie și de participare fizică ne salvează de plictisul și cinismul rece al abstracțiilor logice. Capitolul XII Dialectica televiziunii pure " Aceste aserțiuni sofistice deschid deci o arenă dialectică, în care fiecare parte care are permisiunea de a ataca are câștig de cauză, iar acela care este silit să procedeze numai defensiv este învins. De aceea, cavalerii gata de luptă, indiferent că intervin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sunt prezente de la sine. Diviziunile lor se prezintă ca nenumărate calități ale iluminării, întrecând în număr firele de nisip din albia Gangelui.“ „Dacă în acel moment [practicantul] reflectează asupra modului în care această nonexistență a fenomenelor este doar o simplă aserțiune, fără să fie cu adevărat instituită, sau asupra modului în care apar lucrurile în același timp fiind primordial goale/lipsite de existență inerentă [empty], va dezvolta o certitudine extraordinară cu privire la faptul că fenomenele sunt goale [empty] și în același timp
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
aparent izolat dă formă utopiei grupului său, la o analiză atentă aceasta poate fi în mod corect atribuită grupului la al cărui impuls colectiv individul s-a conformat"246. Comentariile contemporane referitoare la această problematică descoperă însă, punând în legătură aserțiunile din Ideologie und Utopie cu cele proprii scrierilor ulterioare ale lui Mannheim, că putem vorbi de trei modalități diferite ale înțelegerii relației dintre utopie și ideologie în opera gânditorului maghiar, dintre care una vizează realizarea utopiei prin afirmarea individualității desprinse
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
viață scurtă, iar singurul ei conținut erau măreția și gloria. Și n-ar spune atât de des cine este, dacă această singură mândrie a lui n-ar fi fost rănită de raptul și de ofensa lui Agamemnon. De aceea, în aserțiunile lui de excelență străbate un accent care le face mișcătoare. Pe de altă parte, Ahile, trufașul Ahile, nu este o întrupare a nemăsurării (hybris) pentru bunul motiv că își cunoaște limitele. Nu numai pe acelea ca sfetnic al aheilor (un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
viață scurtă, iar singurul ei conținut erau măreția și gloria. Și n-ar spune atât de des cine este, dacă această singură mândrie a lui n-ar fi fost rănită de raptul și de ofensa lui Agamemnon. De aceea, în aserțiunile lui de excelență străbate un accent care le face mișcătoare. Pe de altă parte, Ahile, trufașul Ahile, nu este o întrupare a nemăsurării (hybris) pentru bunul motiv că își cunoaște limitele. Nu numai pe acelea ca sfetnic al aheilor (un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
riscant să comparăm epocile între ele, deși istoriografia comparată și sintezele vaste de civilizație tocmai asta fac. Nu știm cît de corectă este argumentația noastră, dar observația este riguros exactă. În esență, nu este imposibil să încercăm să vedem în ce măsură aserțiunea istoricului și filologului german Ulrich von Wilamowitz Möllendorff (1840-1905) Nur der gewaltige Mann (în speță, mutatis mutandis, die gewaltige Frau) die Geschichte macht se aplică reginei Elisabeta și reginei Victoria. Ne vom rezuma numai la cele mai izbitoare caracteristici ale
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de ce Albionului i se potrivește atît de bine deviza ce însoțește de aproape o mie de ani stema orașului Paris (o corabie pe valuri), Fluctuat nec mergitur (" Se clatină, dar nu se scufundă"). Îi invităm pe cititori să testeze validitatea aserțiunii noastre prin filtrul rațiunii și sensibilității proprii. NOTE 1. "Legea salică" (< Lex Salica) face trimitere, cel puțin etimologic, la Francii salieni. Aceștia erau un trib germanic și aveau statutul de foederati ai Imperiului Roman. În anul 358, sub Constantius II
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]