1,947 matches
-
etică și responsabilitate medicală. Ayurveda cuprinde o teorie rațională de explicare a funcțiilor organice și a perturbărilor lor care, deși datează din sec. IV î. Hr., este încă folosită în medicina tradițională budistă, precum și un jurământ profesional al medicului practician (cuprinzând aserțiuni despre echivalența onorariului asupra prestării, despre păstrarea secretului profesional, despre abstenționism de la corupție morală și tendințe criminale). Legile lui Manu arată că medicul era supus plății unei amenzi pentru tratamentul nereușit, cuantumul amenzii depinzând de clasa din care făcea parte
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
ele, prejudiciul se împarte în raport cu culpa fiecăruia. De asemenea, dacă prejudiciul este urmarea culpei comune a victimei și a făptuitorului, despăgubirea se suportă proporțional cu culpa fiecăruia dintre ei. Dacă prima ipoteză este confirmată de Legea 95/2006, a doua aserțiune este însă înlăturată categoric de legea specială, care, în art. 376 alin. 2 precizează expres că „responsabilitatea medicală încetează în situația în care pacientul nu respectă prescripția sau recomandarea medicală“. Considerăm această prevedere interpretabilă Astfel, dacă medicul și-a respectat
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
că lege a vieții. Indiferent dacă argumentația se plasa în registrul conformității teologice sau al condiționării vitaliste generice, individul era justificat printr-o relație supraordo-natoare, care-l determina comportamental și volitiv independent de rațiunea lui subiectivă 4. Atâta timp cât astfel de aserțiuni le făceau metafizicienii sau "literații" - în accepțiunea franceză a termenului -, nefiind autentificabile decât că exercițiu de coerență doctrinara, puteau fi tratate că opinii, ca puncte de vedere sub semnul relativului, asadar promovarea lor în practică ținea de opțiunea fiecăruia, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
corespondent al Academiei Române, scria însă elogios despre Cultură și cunoștință, dînd într-un fel o replică lui Maiorescu care, în plin secol 19, spunea că, dacă e vorba de creație, celula românească nu rezistă. Ghibu, în 1922, era ferm în aserțiune: celula românească rezistă, iar românul Blaga putea fi un creator de excepție: "I-o fi scris d-lui Blaga să fie printre întemeietorii unei filosofii românești vii, în sensul că aceasta, făcînd legătura cu sufletul nostru național, cu tradiția noastră
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
trimiterea la istorism este întru totul justificată: "Conștiința metodologică a științelor spiritului se articulează în cadrele istorismului, al cărui <<nucleu>> (după F. Meinecke) este <<înlocuirea unei perspective generalizatoare asupra forțelor istorico-umane cu o perspectivă individualizatoare>>"208, partea a doua a aserțiunii lui Riedel și mai ales explicația oferită de el ni se par însă cel puțin discutabile. Autorul susține că științele spiritului "își pierd legătura cu acțiunea" și că ele păstrează un caracter pur "contemplativ", întrucât, pe de o parte, "<<se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
empirice, după modelul științelor naturii"19. Așa se întâmplă, de pildă, cu lingvistica. (În capitolul III vom vedea în ce măsură modelul științelor naturii este aplicabil științelor spiritului.) Schnädelbach consideră că o altă consecință a "iluminismului istorist" este apariția conștiinței istorice. Urmărind aserțiunile lui Dilthey, suntem îndreptățiți să credem că lucrurile stau mai degrabă invers sau, cel puțin, într-o interdependență în care accentul cade tocmai pe conștiința istorică, a cărei apariție a favorizat un nou mod de abordare a istoriei. Dar asupra
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofiei istoriei "s-a aflat în ideea creștină despre o corelație lăuntrică a progresului educațional în istoria umanității", inițiată de Clement și Augustin, dezvoltată ulterior de Vico, Lessing, Herder, Humboldt și Hegel 104. Și exemplele ar putea continua. Astfel de aserțiuni se găsesc mai peste tot la Dilthey: în Erlebnis und Dichtung, în Das Wesen der Philosophie, ori în Die Typen der Weltanschauung. Numărul lor mare este, desigur, simptomatic, pentru că pune în evidență un anumit mod de înțelegere a lucrurilor. Aici
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
exactă a acestei uimitoare locuțiuni străvechi care desemna prețuirea elevată acordată de întemeietorii culturii și civilizației euroatlantice formării umane prin educație. Doar o hermeneutică îndrăzneață poate dezvălui aceste sensuri subtile. Putem lua ca punct de sprijin pentru interpretarea noastră o aserțiune esențială a lui Platon: Hosper pateres tQs sophías eisin kai hegemónes ( (Wsper patere" thv" sofía" eisin kai h(gemóne") - „șCei vechiț sunt părinții înțelepciunii și călăuzele umanității”)8. Se referea, bineînțeles, la vechii aezi, precum Homer, sau la primii sophoi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
doar cu scop artistico-distractiv. Este întemeiată părerea lui Anton Dumitriu care sublinia că, spre deosebire de noi, „cei vechi nu-l citeau așa” pe Homer, întrucât „întreaga educație era fondată pe scrierile homerice, care se învățau pe dinafară”11. Justificată este și aserțiunea lui F. Buffière că „operele lui Homer reprezentau Biblia grecilor”12. H.-I. Marrou a făcut descoperirea uimitoare că, în mod real, copiii vechilor greci începeau să învețe scrierea copiind textul: „HOMER NU ESTE UN OM, ESTE UN ZEU”13
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
profund - importanța sa în istoria filosofiei și în schimbarea miraculoasă a mentalității vechilor elini. Dar cercetarea gândirii sale paideutice, în ciuda străduințelor repetate 1, după opinia mea, n-a fost niciodată suficient de sagace și nu a dat la iveală decât aserțiuni superficiale pe care, probabil, Socrate însuși le-ar fi luat în râs. Dar Hegel a intuit cu subtilitate că „principiul filosofării lui Socrate coincide cu însăși metoda ca atare”2 și a stăruit asupra a ceea ce uimitorul sophos elin numea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dicționarele și enciclopediile pedagogice americane first book devoted to curriculum science - propunea totuși doar un model pragmatic de abordare a instruirii și nimic mai mult2. Despre o „știință a instruirii”, în sensul aristotelic al expresiei, nu putea fi vorba. Aceeași aserțiune este, de altfel, valabilă și în legătură cu „știința conducerii”, care nu poate fi nici ea universală și bazată pe legi similare celor formulate de științele naturii.) Teoria lui Bobbitt a fost revizuită și completată de nenumărate ori de-a lungul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în instruirea școlară obișnuită. Marele câștig constă în faptul că toate cele nouă mecanisme/tipuri de învățare fuseseră identificate prin experimente bine controlate. Așadar, la baza „ierarhiei lui Gagné” exista o descriere de fenomene în legătură cu care fuseseră formulate mai multe aserțiuni cu valoare de „legi naturale”. Visul dintotdeauna al didacticienilor - fundamentarea psihologică a instruirii - era așadar împlinit. Herbart încercase acest lucru la vremea sa, dar absența unor cercetări psihologice consistente îl obligase să umple vidul cu așa-zisa psihologie realistă; dar
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
De ce întinderea, sau mai curînd lucrul care este întins, exclude gîndirea? Răspunsul lui Descartes este invariabil: întinderea este divizibilă, gîndirea este indivizibilă. Putem concepe jumătatea sau pătrimea unui corp în timp ce o idee nu poate fi tăiata în două, o asemenea aserțiune autodistrugîndu-se. Dacă faptul de a putea concepe împărțirea unui corp (lăsăm deocamdată la o parte problema de a ști despre ce fel de corp este vorba, unul fizic sau unul viu ca cel al unui animal sau al unui om
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mai mult pe sens decât pe formă. Identificarea manierei simbolice de construcție a comunității tinde să reducă uneori prea mult din relevanța pe care aspectele "materiale" o au. Comunitatea ar exista în mințile membrilor și nu ar trebui confundată cu aserțiunile geografice sau sociografice. Prin extensie, realitatea granițelor comunităților stă în gândire, în semnificațiile pe care oamenii le atașează acestora și nu în formele lor structurale. Într-o comunitate, "chiar dacă granițele sale structurale rămân intacte sau nu, realitatea comunității stă în
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
să înțeleagă experiențele efectuate cu el, importanța aparatului ș.a.m.d. În lipsa conceptelor menționate respectivul nu va putea înțelege despre ce e vorba. Relațiile dintre noțiuni sunt comunicate prin intermediul judecăților Ă altă formă fundamentală a gândirii. B. Judecata este o aserțiune (Ed. Goblot), adică afirmarea sau negarea unui raport. Sunt mai multe feluri de judecăți, preocupare importantă pentru logician care studiază valoarea lor de adevăr. Logica modernă tinde să nu deosebească termenii „judecată” și „propoziție” Ă judecățile ar fi „propoziții logice
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
categorizarea socială și identitatea socială. Sperăm să putem demonstra că cel de-al doilea are o deosebită relevanță pentru analiza interacțiunilor din clasa școlară. Cât privește noțiunea de categorizare socială, ea a fost utilizată de Henri Tajfel pentru a contrazice aserțiunile lui Sherif și a arăta că discriminarea out-group-ului se produce în condiții sociale minime. Categorizarea socială corespunde operației de clasificare a celorlalți ca membri ai unor grupuri sociale. Ea este o operație cognitivă simplă, care-i ajută pe indivizi să
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
-l situează în opoziția esențial-neesențial. Detaliul figurează frecvent, cînd vine vorba despre realitatea textual-literar-literală, drept semnalizator...axiologic. A devenit un automatism calificarea "detaliu nesemnificativ", "irelevant": lipsit, se înțelege, de importanță și implicit de valoare. Între nuanțele aduse, se reține faimoasa aserțiune a lui Roland Barthes, care situează detaliul "insignifiant" , cu o structură "aparent sustrasă sistemului semiotic", într-o strategie realistă, menită să confere imaginarul relief lumii reprezentate în operă. Amănuntul inutil umple, cu propria "mărturie" (aici, simpla existență) imaginea unei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
comunei Mădârjac, Primăria com. Mădârjac. 62.Iordache, Gh.(1986)- Contribuții la studiul fizico-geografic al bazinului Șacovăț, Lucr. Pt. susț. Gr. Did.I (cond. Șt. Ioan Donisă), Iași 63.Iordan, I.(1963)- Toponimia românească, Edit. Academiei, București. 64.Ipate, E.D.(1984)- Aserțiuni privind geneza și evoluția geopolitice carpice, comunicare la stagiul de perfecționare GEOPOLITICA, 18.10-15.12, CCD, Iași 65.Ipate, E.D. (1994)- Integrarea unor studii de geografie istorică în tehnologia didactică la clasele de liceu, comunicare la Conf. Naț. A Soc
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
fenomene politice, de instituții și de mișcări, de procese și de comportamente. În fine, știința politică a reușit să plaseze variabilele politice în centrul tuturor analizelor sistemelor politice. Lăsînd la o parte pretențiile voluntariste ("politica în postul de comandă") și aserțiunile normative ("politica este cea mai importantă activitate umană"), știința politică contemporană a reușit să dovedească, în mod convingător și documentat, importanța crucială a variabilelor politice în colectivitățile organizate. Fără triumfalism, a apărut conștiința că funcționarea sistemelor politice nu poate fi
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cererilor sociale; autorii progresiști erau de părere că se putea rezolva printr-o creștere a capacității și a structurilor colective ale participării și guvernării. Ceea ce merită scos în evidență este, așadar, că puțini autori au încercat să supună dezbaterii verificarea aserțiunii generale referitoare la masiva expansiune a guvernelor, pentru a stabili, așadar, ce a fost cu adevărat, cum s-a manifestat, cum se putea aprecia, și, eventual, cum trebuia împiedicată și ținută în frîu. A făcut-o Rose, ale cărui concluzii
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
elaborarea politicilor publice ar putea, în realitate, așa cum vom scoate în evidență, să ofere rezultate complementare. Punctul de plecare al diferitelor ipoteze explicative îl constituie constatarea că oamenii politici sau guvernanții nu pot realiza de unii singuri politicile publice. Această aserțiune este împărtășită pe scară largă, dar nu trebuie să se deducă în mod automat, așa cum fac unii cercetători, că politicienii și guvernanții se află mereu la același nivel cu ceilalți actori care contribuie la procesul de realizare a politicilor publice
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
tineretul (subl.ns.). d. „Am dat dispoziție să se denunțe comandamentului sovietic, toate bunurile și toate lucrurile aduse din URSS și toți cetățenii sovietici care încă nu au plecat în U.S.” Această frază ne dezvăluie în toată criminala ei splendoare aserțiunea că atât PCR-ul cât și UTC-ul au pus bine umărul la prosperitatea dușmanului de moarte de la Răsărit, precum și la arestarea și trimiterea samavolnică în URSS a așa-zișilor „cetățeni sovietici”, de fapt a sărmanilor basarabeni și nord bucovineni
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Iată cum și-au plănuit să dea de pământ cu Tineretul Plugăresc și chiar au reușit: prin infiltrarea propriilor activiști în structurile de conducere ale acestei organizații care, inițial, se considera non-comunistă. Acum, citatul lămuritor și deopotrivă adeveritor al acestei aserțiuni: „...deoarece secretarii T.F.P. sunt U.T.C. iști, suntem siguri că concluzia noastră este întotdeauna bună deoarece săptămâna asta 200 de tineri din T.F.P. se organizează în U.T.C. (subl.ns.). Prin urmare, putem spera sau chiar crede că ½ din satele
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
1944 „dictatura proletariatului” fusese declarată doctrină oficială a partidului comunist român. Iată ce grozăvii mai inserase tov. Russu în adresa sa, ca pentru a demonstra că tot ce am scris noi până acum nu este o simplă divagație ci o aserțiune care ar face nule și inutile orice comentarii: „...în ultima ședință din 25 iulie, am dat responsabilități unor membri ai P.C. (partidul comunist, n.n.), tineri elevi care nu sunt cunoscuți ca comuniști (sic!, cacofonia lui Russu și subl.ns.) în
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
seama de „vina” deja inculpatului L.I. Credem că acest idealist mai credea în independența OTS față de UTM, neștiind că bolșevicii îi puseseră de mult timp gând rău și urmăreau desființarea acesteia așa cum urmăreau și desființarea partidului Frontul Plugarilor. Iată confirmarea aserțiunii noastre: „...spunându-i să nu mai vândă carnete și timbre că nu mai sunt valabile el mia răspuns că pierde banii. Am găsit asupra lui un carnet în alb și lam luat (subl.ns.)”. Oare în ce fel i-a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]