6,930 matches
-
cenușă caldă/ Pe care lebezi tainice o poartă/ Dintr-o lumină-a lumii în cealaltă.” (Cu ochi de somn aș reciti o carte). Excluderea se produce din amândouă sensurile. Lumea o refuză pe cea neacomodată cu legile ei, nu o dată aspre, iar eforturile poetei nu sunt decât pentru îndepărtare, pentru exil consimțit. Și pentru desprindere de o prezență niciodată numită, bănuită cu asupră de măsură, excizată elegant dintr-o viață căreia-i ajunge amarul ei: „Și moartea ta ce blând răni
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
fiul său Maciek. Între bunic și nepot relația decurge mai bine, întemeiată inițial pe complicitate, ulterior pe admirație și, într-un fel, ea își pune amprenta asupra întregii povești. Bunicul a făcut o serie de greșeli în calitate de tată, o iubire aspră l-a îndepărtat pe fiu de el și întoarcerea acestuia într-o situație critică reaprinde vechi resentimente. Wlodek, însă, este de o răbdare indestructibilă, și prin comportamentul său față de nepot îi arată propriului fiu o modalitate de a nu repeta
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
văd pe dl. Antonescu coleg cu Viktor Orban și cu Laszlo Tokes, nu-mi pot închipui iubirea între dna. Norica Nicolai și dna. Monica Macovei, nu-mi pot închipui cum se va simți dna Renate Weber, unul dintre cei mai aspri critici ai PPE, în grupul PPE. Nu-mi pot închipui cum cei de la PPE, care au spus că, alături de mine, Crin Antonescu a dat o lovitură de stat în 2012 și subminează statul de drept este colegul lor. Nu-mi
Ponta, atac furibund după negocierile PNL - PDL -FC by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30004_a_31329]
-
incredibilă, pe care nici nu v-aș depăna-o dacă n-aș fi auzit-o din gura lui Tati-Lale, Mami-Didi și a vecinilor lor de la Breaza: este singurul câine despre care știu sigur că s-a sinucis! Într-o iarnă aspră, spre sfârșitul anilor '50, Bob al meu a simțit că i se apropie sfârșitul: îmbătrânise, dinții îi căzuseră și mânca tot mai greu, cotarlele intrau acum în curtea lui ca la ele acasă, ba veneau să-i fure mâncarea din
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
spor toată noaptea din tufărișul viu cu vii rădăcini crescut pe fâșia îngustă dintre ușă și geam simțisem o singură clipă sau poate mai mult de atât cum flutură poalele lunii negre nespus de vesele pe un braț descărnat al asprei cruci cardinale de care se vorbise în neștire la știri o să treacă și iarna mi-am spus precum îmi trecuse prin față copil fiind șopârla aceea nenorocoasă fără direcție căreia i-am tăiat coada dintr-o mișcare cu un topor
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
singur pe taftaua grea, de soi vulcanic, a unui jilț pictat cu struguri negri, înfuriați, din care râsul, încolăcit acum, în must distrugător se va desfășura cândva. Dar bate lung lumină rece-n geamuri, corpusculi nemiloși, uscați, ce fac mai aspră dimineața când el colindă vesel și cifrat. Căci fața lui scânteietoare, verde, un clavecin sprințar, ascunde, în râsetul artizanal, înflăcărații iezi: cruzi, moi, proteici, zburdând în văi, întunecat, ca-n taină și surdină, nicicând ademeniți să stea pe loc. Convoiul
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
secolului XX. Furtwaengler și-a asumat cu toată responsabilitatea rămânerea în Germania regimului nazist; iar aceasta pentru a menține prin muzică - așa cum era posibil la acea vreme - ființarea filonului umanist în zona culturii, a artei. A suportat pe nedrept rigorile aspre ale procesului denazificării; în anul 1945 a fost înlocuit de la conducerea Filarmonicii berlineze, instituție emblematică a statului german; în fruntea instituției a fost numit tânărul - pe atunci - Sergiu Celibidache. După o scurtă perioadă de timp, Furtwaengler revine la conducerea primei
Scrierile lui Furtwaengler by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11079_a_12404]
-
Piață și care terorizau lumea. Minerii au un anume mers; merg aplecați, pentru că galeriile sunt vechi, sunt înguste, și merg ușor aplecați înainte. Minerii au la colțul ochilor crețurile acelea negre și mai au un anumit fel de palme mari, aspre; nu toți cei ce terorizau orașul aveau palme de mineri... Pentru mine mai era o altă mirare: de unde știu ei unde locuiește deputatul cutare, sau fruntașul politic cutare, sau unde e facultatea cutare când eu, care locuiesc în București de
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
timp am mai avut niște profesii. Am lucrat la circul Krateyl M.I.: La circ?! A.B.: Da, la circ. Asta n-am spus-o până acum. Am îngrijit animale. Trebuia să câștig o pâine. În Maramureș e o lume foarte aspră, trebuie să-ți câștigi existența. Ai mei, deși m-ar fi putut întreține până voi reuși la facultate, nici nu concepeau să nu lucrez. Am avut astfel o sumedenie de meserii. Muncitor la circul Krateyl, în lunile cât s-a
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
tine/ îmi crapă obrazul de rușine". Mastodonții lumii literare de odinioară între ei! Asupra Memoriilor lui Iorgu Iordan, așternute pe hîrtie cînd celebrul lingvist ajunsese aproape nonagenar, observațiile d-lui Martinescu, care-l emulează acum în aventura vîrstelor, sînt deosebit de aspre, dar după opinia noastră suficient de judicioase: ,Greu se poate întîlni ceva mai anost! Raportul unui belfer (profesor universitar), care povestește cum a ajuns la catedră și se răfuiește cu foștii colaboratori (dintre care prea puțini mai sînt în viață
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
se transmitea tot mai des un spot publicitar-religios făcând să ne treacă fiori pe șira spinării văzând o imagine nocturnă cu oameni purtând lumânări aprinse, și brusc auzind o voce potrivit de misterios-cucernică: - Cristos a Înviat, Marie! Iar vocea Mariei, aspră, agresivă (nouă ni s-a părut chiar ușor disprețuitoare) răspundea: - Adevărat a Înviat!, care suna și ca un fel de: da, a înviat și... care-i problema? Care-i problema?!? De unde știu eu expresia asta? O, daaaa... Ia uite cum
Din apocaliptica soacrei lui Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10692_a_12017]
-
dar este descris în culori atît de înduioșătoare, încît ai impresia că e o păpușă atîrnată în pomul de Crăciun de un moș binevoitor, agent literar deghizat. Nu, nu personajul se schimbă, ci lumina în care-l așază autorul: rece, aspră la Noul Roman, de lanternă, intermitentă la Echenoz, de lustră de apartament la Lapeyre, de beculețe colorate la Martin Page. Același personaj - un Molloy, bunăoară - ajunge la cititorul anilor 2000 livrat cu fundă roșie de un scriitor pentru care Beckett
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
manuscris, văd lumină tiparului numai după moartea sa, prin grijă fiului său Ionică Voiculescu, cel care a recuperat manuscrisele de la Securitate. Toți cei care l-au cunoscut, medici sau pacienți, scriitori sau foști deținuți politici cu care a împărțit regimul aspru al detenției la Jilava și Aiud, îl descriu în același mod: un om modest, blând, tăcut, cu privirea agera și fruntea înaltă, cu înfățișare de sfânt bizantin, gata totdeauna să sară în ajutorul celui în nevoie, înainte chiar de a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de ne apără,/ domne, de SARS,/ pentru că scapără/ ca un vinars;/ clar ca Zaraza,-n/ țoiul zoios,/ prin care raza/ trece voios;/ aprig de aprig/ ca la Câlnău)/ să mi-l mai fabric, -/ nu-n tescălău,/ dar (că-i mai aspru/ și fără zaț)/ din spirt albastru,/ din găinaț,/ sau din pufoaică/ de tractorist, -/ că te faci, taică,/ vesel din trist,/ și cânți cu tărie/ prin buruieni,/ de Sântă Mărie,/ Rien de Rieni ?!" ((In)Edith Piaf ); , Încrede-te-n ansă/ și
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
vor năvăli neliniștitor în oraș. Metopolisul nu e nici el un oraș oarecare, din moment ce fapte stranii îi bântuie prezentul sau trecutul: Hohența, prima proprietăreasă a Bodegii Armeanului, este o femeie gigant; Iapa-Roșie are păr roșu și ,oase de cal", ,mintea aspră și din topor a lui Moise Bâlbâitul, înțelepciunea cu multe tăișuri a lui Solomon", vine de undeva de departe în Metopolis, poate din Marmația sau poate ,de nicăieri"; Femeia-paracliser se retrage în clopotniță, iar comportamentul ei bizar răspândește neliniște printre
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
șaizeciști precum Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George Alboiu, Mihai Elin. Ce presupune această ruralitate, ca un numitor comun al unei diversități frapante? Un simț al concretului, o aderență sensibilă specifică la real, un amestec de senzații delicate și aspre, precum pipăirea unor țesături ori covoare produse la țară. Ochiul și degetul se plimbă pe o claviatură de sugestii plastice care evocă o lume tradițională. Bucuria, o bucurie melancolică, e de-a surprinde exactitățile fantaste ce iau naștere la întîlnirea
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
să-și caute aleanul și norii au horit Să prindă-n ochiul veșniciei limpezimea întuneric Picături de tăcere Se preling în brazde Contorsionând peștii la mal Forme sub ape isterice Picături de tăcere Adunate în coș de nuiele Sub copacul aspru al vieții Colțuri de minți viagere Picături de tăcere O problemă de vârstă Insula se tot micșorează Fără somn, îi cercetez malurile Cu satnavs pe hărți virtuale Aerul e-ncărcat de mânie Furtuni mici...furtuni mari... Apar și dispar la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în viață, clipă de adâncă emoțiune ș...ț așa de dramatice și de zguduitoare, când parcă ai impresia că pulsația vieții trebuie să se oprească ș...ț. Ceea ce ar mai urma parcă nu mai are nici un rost. Simțirea aceasta de aspru fior m-a încercat în acele clipe - și mi-au picurat în inimă ca lacrimi înflăcărate cuvintele: ,Acum, slobozește Doamne, pe robul Tău în pace". Iar, în treacăt fie spus, fraze ce descriu o egală senzație de fericire și lacrimile
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
de țărani pete negre apărute ca urmare a veacului de stăpânire străină, iar cei aflați afară din lăcaș cântau cântece de la ,muscălie", triste ecouri din stepe depărtate, nemărginite. Erau rămășițele Rusiei în sufletele flăcăilor Moldovei, erau ultimele răsunete, de o aspră și misterioasă melancolie (p. 19). Despre amintitul turneu al trupei de operetă, la Soroca, i s-a povestit că funcționarii ruși (cinovnicii) și boierii devotați trup și suflet țarului veniseră la spectacole de dragul muzicii, dar populația de la periferie, de la mahala
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
este caracteristic, face curînd o călătorie în Orient, apoi altele în Statele Unite, în Cuba, în Mexic și, în fine, în Argentina, unde începe în 1886 explorarea părții celei mai sudice a țării și a continentului american, reputată pentru clima sa aspră, accesul dificil și populația neprietenoasă: ?ara de Foc.? Se vede limpede că între memoria larg culturală, ?extrasă? pe fișe din care, scuturate, ies viețile și operele filme-filme, memoria cărții ca partitură filologică și memoria jalonată de afinități a cititorilor merge
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
trece prin episoade de intertextualism, își permite luxul intrigii polițiste și al aventurilor erotice. Postmodernismul este ambalat agreabil într-o foiță atrăgătoare de literatură comercială. Intersectările de planuri cer cititorului vigilență și perspicacitate. Marianne, adresându-se autorului, emite cea mai aspră opinie critică despre romanul care se scrie sub ochii ei: Nici tu nu știi ce vrei. Te-ai hotărât să scrii un roman și habar n-ai despre ce-o să scrii. Nu cunoști nici subiectul, nici personajele. Nu ți-ai
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
contract în contract, familia Mocioc a trăit șase ani la poalele Alpilor. La poalele Alpilor au trăit de sute de ani mulți oameni, și trăiesc și acum, dar Daniela Mocioc a trăit, a visat, a scris, a fuzionat cu peisajul aspru, înfricoșător dar fascinant al munților! Iată unul din zecile de pasaje în care această muziciană vede și aude chemarea naturii înconjurătoare: „Partnachklam devenise locul unde nu ne era niciodată îndeajuns să vedem spectacolul unei naturi ce-și juca repetițiile curajoasă
DIN MEMORIA INIMII de Daniela Mocioc. In: Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
nefavorabile. Ceva Îmi răscolise amintirile, spectacolul de afara mă dusese precis la „Iarna pe uliță” a lui George Coșbuc și la cartea unui scriitor care cândva făcea parte din lectura școlară obligatorie, lucrarea numindu-se «Comandantul cetății de zăpadă...» Gerul aspru de afara ignorat În totalitate de copii mă făcea să aud lemnele trosnind În sobă și să mi amintesc cu tristețe de un prieten mare iubitor al poeziei, care Într-un moment de deznădejde alesese neantul. Da... deci, era undeva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
drumul. Gol cum era, se așezase pe o roată de mașină, plângea încet. Dintr-un colț Antonică îi aduse sticla din care trăsese o dușcă. Chiriașul bău îndelung, ca dintr-un biberon, la urmă se cutremură. Totuși păru întărit de aspra băutură. - Șterge-mă, spuse, nu se putea măsura câtă poruncă și câtă implorare era în vocea lui. Fata luă o cârpă murdară, o stropi cu rachiul din care băuse și ea, băiețește. Începu să-l ștergă de sânge. Gesturile ei
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
ce a făcut furori, Anii '30, criticul literar, al cărui denunț ordinar, în plină perioadă stalinista a anilor '50, i-a trimis pe Constantin Noica și pe alți intelectuali din lotul Noica - Pilat la pușcărie, Zigu Ornea, așadar, face un aspru rechizitoriu al vieții culturale interbelice, acuzată de un antisemitism feroce, vinovatul principal fiind găsit, nimeni altul decât Nae Ionescu și influență negativă a acestuia asupra tineretului. Marta Petreu, scriitor și cadru universitar la Universitatea din Cluj - Napoca, trece mult mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]