3,288 matches
-
să aprindă focurile, turnând gaz, și făcură grămezi de iarbă ca niște movilițe la fiecare capăt al terenului neted, iar vântul de dimineață le spulberă spre tabără; avionul mai făcu două cercuri mai joase, apoi plană, potrivindu-și unghiul, și ateriză ușor; și uite-l pe Compton venind spre el, În pantaloni de doc, cu o haină de tweed și o pălărie de fetru cafenie. — Ce s-a-ntâmplat, moșule? Stau prost cu piciorul. Vrei să mănânci? — Vreau doar puțin ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai purtase. — Puștiule, vino-ncoa’, Îi spusese. Vino să-ți dau ceva. Și el o-nghițise. Ca un puști tâmpit. Da’ lasă, că nu mai face așa niciodată. — Puștiule, vino-ncoa’ să-ți dau ceva. Și pe urmă zbang, și ateriză pe mâini și pe genunchi, dincolo de șină. Se frecă la ochi. Ce-o să i se mai umfle. Clar c-o să-i iasă o vânătaie. Îl durea deja. Jegosu’ ăla de frânar. Își pipăi din nou umflătura. Ei, până la urmă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
buștean și dedesubt găsi sute de cosași. Era un cuib acolo. Nick puse cam cincizeci În sticlă. În timp ce-i culegea, ceilalți Începură să se Încălzească la soare și să sară. Când săreau, pluteau. La Început făceau un salt și când aterizau rămâneau Împietriți pe loc ca și cum ar fi fost morți. Nick știa că până să termine de mâncat aveau să fie plini de viață ca de obicei. Fără roua din iarbă i-ar fi luat o zi Întreagă ca să umple o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
avertiză. — Pe dracu’, e mult prea aproape, spuse Zurito. — Stai să vezi, spuse omul lui Retana. Lăsându-se pe spate, agitând taurul cu bețele, Fuentes sări cu ambele picioare-n aer. Când sări, taurul Își ridică coada și atacă. Fuentes ateriză pe vârfuri, cu brațele Întinse și trupul arcuit cu totul Înainte și Înfipse cârligele cu putere, ferindu-se În același timp de cornul drept. Taurul se izbi de barrera, unde-l atrăseseră capele unduitoare. Țiganul alergă spre Manuel În aplauzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu sforăie foarte tare sau, și mai rău, să nu se sufoce În somn la douăsprezece mii de metri deasupra Oceanului Pacific. Din cauza escalelor la Seul, Bangkok și Kunming i se părea că nu mai dormise de secole, iar când avionul aterizase În sfârșit În Lijiang, Începuse să halucineze și i se părea că era Înapoi pe aeroportul din San Francisco și ratase plecarea. Acum că se afla În siguranță la hotel, Își pusese masca de somn pe ochi, Își reglase aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
avea vreo câțiva metri, spre marea lui uimire, autocarul demară. — Hei! strigă el, șchiopătând Înainte. Autocarul scoase un fum negru și, În Încercarea de a para acest atac toxic, Harry sări spre dreapta și căzu Într-un șanț puțin adânc, aterizând pe umărul stâng Într-o manieră care nu-i lăsa loc să-și rotească brațul pentru a-l proteja. Câteva clipe mai târziu, ieși din șanț tușind și Înjurând. Era o glumă? Sigur, asta era, dar nu una prea reușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
viziteze drăguța. Așa că poliția oprește orice fel de trafic - pentru protecție, spun ei, dar toată lumea știe că o fac ca s-o lase cu gura căscată pe doamna În chestiune. Din câte știu, și președinții voștri fac același lucru când aterizează pe un aeroport public. Aproape Întregul oraș e Închis. N-am dreptate? Așa că vezi, lucruri de-astea se-ntâmplă peste tot. E enervant, nu zic nu, dar n-avem ce să facem. Totuși, spuse Harry, trebuie să anunțăm autoritățile ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nașteri duble În niște vremuri de mare restriște - vremuri ale foametei, fără Îndoială. Dar În momentul În care cei doi au venit pe lume, o pasăre mare și grasă a căzut din cer - beată moartă pentru că mâncase fructe fermentate - și aterizase În cap, cu picioarele În sus drept În focul pentru gătit. Nu a trebuit decât s-o scoatem, să o curățăm de cenușă și s-o punem În oală. Lipsa lacrimilor, acesta a fost al doilea semn. Gemenii nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
intrat cei doi pui de mierlă în acea cutie poștală întunecoasă și au găsit scrisorile de hârtie. Era comod, era moale pe ele și au rămas acolo. Numai că oamenii au venit cu alte și alte scrisori, care le-au aterizat în cap, și-i grămădeau acolo. Numai când n-au mai avut loc să-și întindă aripile și a venit Mașina Poștei să ia scrisorile, cei doi pui și-au dat seama că era o căsuță poștală, și nu o
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
scândura va cădea - și vom rămâne blocați aici!... - Nici o grijă!... - Avem și parașute cu noi. Și voi săpa până ce voi face o gaură acolo și toți veți sări prin acea gaură cu parașutele, de pe Soare, pe Pământ înapoi! Și au aterizat direct pe Primărie! Și Primarul s-a întrebat: - Ce-i cu voi aici, și cu bidoanele astea mari cu apă pe care le purtați cu voi?... Haideți să vă ajut, că sunt grele. Cum ați ajuns voi aicea? - Am fost
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
în vitrină. - Da, și după aia s-a așezat pe un stâlp. A plecat de la expoziție și s-a dus pe un stâlp. - Pe un stâlp - și toată lumea se uita la el. - Da. Așa... În centrul orașului, da... Și el aterizase în Omania. - Și el era verde, ca de obicei? - Da... Și, cât stătea acolo el, pe stâlpul lui, începea să îi pară rău că s-a plictisit și a plecat de acasă, pentru că voia altceva. Și începea să îmbătrânească
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
puncte zgomotoase îndepărtate, trecură pe deasupra capului lui și șterseră copacii din interiorul împrejmuirii. Craig își întoarse gâtul și privi uimit cum dispăreau în direcția aerodromului său personal. Motoarele gălăgioase scoteau acum sunetul atenuat, de neconfundat, al aparatelor pe cale de a ateriza. Vâjâitul elicelor se auzi din ce în ce mai încet, amuți cu totul; apoi un pârâit de motoare mai mici: jeepuri, le recunoscu Craig cu o tresărire. Jeepuri! Transportate de avioane. Un comando aeropurtat! Și Anrella era acasă. Coborî pripit, biciuit de acest gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și obosită. - Liniște! ordonă o femeie cu voce profundă. Dar Craig dădu din cap și zâmbi liniștit către Anrella. - Chiar el era, raportă conducătoarea jeepului care-l capturase. Mi s-a părut că am văzut pe cineva pe gard, pe când aterizam. Era un copac acolo, foarte aproape de gard. - Taie-l, ordonă vocea profundă. Și taie și ceilalți copaci care ar putea fi folosiți pentru evadare. Pune-l pe Lesley Craig sub pază zi și noapte. Doar soția lui poate fi lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
fină de a arunca un muc de țigară într-un coș mic, aflat în celălalt capăt al camerei. O artă, cred, în care toți fumătorii masculi sunt maeștri numai când nu se sinchisesc nici cât negru sub unghie dacă chiștocul aterizează în coș sau nu, sau când în cameră nu se găsește nici un martor ocular în afară de aruncătorul mucului. O să mă străduiesc din răsputeri să nu disec acest exemplu, oricât de încântător l-aș găsi, dar socotesc necesar să adaug - întorcându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o coală de hârtie așezată alături și, cu mișcări lente, care semănau cu cercurile descrise de aripile unei păsări ce se pregătește să se așeze pe vârful unui pom, mâna sa albă, În care strălucea stiloul negru cu penița aurie, ateriza În sfârșit pe pagina deschisă În dreptul unui nume... Înainte de decizia finală, directorul arunca, pe sub ochelari, o privire cercetătoare spre clasă, și astfel nota cinci, scrisă cu cerneală albastră, era trecută, În sfârșit, În catastif. Sub notă, domnul Mecadosta trăgea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca dintr-o vizuină. Cealaltă Mașă, Mașa dezmățată, Îi urmă exemplul, scurgându-se de sub coada caprei ca o pastă lipicioasă pe podea. „Târfa!“ exclamă Mașa, aruncând cu găletușa de lapte În ea. Găletușa luă Însă o traiectorie ciudată și, În loc să aterizeze În capul Mașei-târfă, zbură În zigzag, lovindu-se În ecouri de crusta Mașei-ou, ce se sparse parcă de la sine și, odată cu ea, se topiră În aer și cele două arătări scurse pe dușumea din trupul Evlampiei, care stătea acum În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
teama exagerată a acestui constructor, zâmbi de circumstanță. „Nu am măsurat’o niciodată Însă, după aprecierea mea nu poate fi mai adâncă de treizeci de metri...!” Dar,observând paloarea feții se grăbi să adauge: „Pe acestă imensă platformă Înghețată, pot ateriza escadriele de avioane grele. Mege-ți fără teamă...!” Ne având la Îndemână altă alternativă, Tony Pavone Își făcu singur curaj, ștergându-și cu dosul palmei transpirația de pe frunte scrâșnind dinții de ciudă: inexplicit, dovedise lașitate În fața celor trei bărbați. De regulă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu acelaș nume de scriitorul american Jack London,1876-1916. ROMANUL SECOLULUI XXI LEGEA JUNGLEI Surprize de proporții I BUCUREȘTI În ziua de 18 februarie 1976, avionul companiei aeriene române de transport TAROM, sosind din Capitala Greciei În jurul orei douăsprezece ziua, ateriză pe aeroportul Otopeni. Ceasul de la Universitate arăta ora prânzului În timp ce astrul ceresc Își revărsa razele sale Încercând să diminueze gerul năprasnic, dar În ciuda acestei bunei voințe,anotimpul de iarnă nu-și spusese Încă ultimul cuvânt. Mercurul termometrului coborâse către limita
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Apoi se scotoci enervant de mult prin buzunare căutând portofelul care nu era de găsit, privind cu coada ochilui la Tony Pavone care Îl scoase din postura ridicolă În care pendulase, oferindu-i o hârtie de o sută lei ce ateriză imediat În buzunarul muzicantului. Târziu după miezul nopții, Tony Pavone plăti consumația făcând haz dar, În sinea lui circumspect mai ales de atitudinea Șefului de Șantier care vizibil turmentat, dădu la iveală din buzunar un pumn de mărunțiși fără valoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aduși Înapoi...! Să n-o Înspăimânte, Tony Pavone o scuti pe fată de emoții dar el...după aterizare aștepta clipa fatală...! Totuși, nu se Întâmplă nimic iar avionul se avântă În spațiul infinit al Universului hotărât să-și termine misiunea aterizând În libertate...! XIII CANAL STREET NEW YORK CITY „ Atenție mare, bunul meu prieten...! Mai mult ca sigur, În cele din urmă ai să reușești să spargi un geam...! Iar dacă ne obligă negustorii ăștia să-l plătim, no să mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În două rânduri, doctorul Gruner, În timp ce-și ridica pălăria, spusese: „Cred că mă duc la Ierusalim o vreme“. — Când pleci? — Acum. — Imediat? — Cu siguranță. — Așa cum ești? — Așa cum sunt. Pot să-mi iau periuță și aparat de ras când aterizez. Îmi place acolo foarte mult. Îl punea pe șofer să-l ducă la aeroportul Kennedy. — Îți trimit o telegramă, Emil, să-ți spun când mă Întorc. În Ierusalim erau și alte rude În vârstă ca Sammler, iar Gruner făcea genealogii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
societate. Dar Sammler fu tras prin salonul de societate și Înapoi În pădurea Zamoșt. Acolo de foarte aproape Împușcase un om pe care-l dezarmase. Îl făcuse să-și azvârle carabina. La o parte. La vreo doi metri În zăpadă. Aterizase culcată și se afundase. Sammler Îi ordonase omului să-și scoată haina. Apoi tunica. Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce Înceată: „Nicht schiessen“. Se rugase să-i cruțe viața. Roșcovan, cu o bărbie mare acoperită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
subiect pe care sufletul avea să Îl ia cu siguranță În serios. Și poate că ăsta era lucrul pe care instinctul Îl Împinsese pe Sammler să-l facă. Să se ducă la Kennedy, să ia un avion cu reacție, să aterizeze la Tel Aviv, să-și facă poze, să obțină un permis de presă, să găsească un autobuz spre Gaza, să viziteze marea roată solară a deșertului alb În care erau Încastrate aceste mașini și cadavre egiptene, să stabilească principalul contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Gruner, aveți idee? — Am vorbit cu el, spuse Sammler. Nici o schimbare. — Aș fi bucuros să vă duc În oraș. — Când? — Curând. — Aș face economie de timp. Trebuie să trec pe acasă. Nu te Întorci la aeroport după Wallace? — Urma să aterizeze la Newark și să ia de acolo autobuzul. Crezi că știe ce face, Emil? — Fără brevet nu l-ar lăsa să piloteze. Nu la asta mă refeream. — E genul de băiat care vrea să aranjeze lucrurile În felul lui aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
patul puștii În urmă cu treizeci de ani. Senzațiile de sufocare și prăbușire - chiar puteai să retrăiești acel moment. Dacă merita. Așteptă să audă zgomotul de cauciuc al tărgii lui Elya lovindu-se de ușă. — A apărut Wallace? Trebuia să aterizeze la Newark. Nu. Trebuie să-ți vorbesc despre fratele meu. Când l-ai văzut? Am auzit de la Margotte despre țevi. — În carne și oase? L-am văzut aseară. Și azi-dimineață pe cer. — O, deci l-ai văzut dându-se peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]