50,818 matches
-
păr negru, fiind cunoscut sub denumirea de regele Ghesar. Pentru ca el să îndeplinească misiunea sfântă, aceea de-a învinge și subjuga demonii și monștrii și de-a asigura norodului o viață tihnită și liniștită, autorii anonimi ai epopeii i-au atribuit virtuți excepționale și forțe supraomenești, descriindu-l ca pe un erou în trupul și sufletul căruia erau uniți Zeul, Dragonul și Nian (o zeitate fioroasă din religia primitivă tibetană). După ce-a venit în lume, Ghesar a avut parte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tematica acestora a început transferul de la venerarea divinităților sau imortalizarea frumuseților naturii, la semne de belșug și fericire și apoi la imagini din opere literare și ilustrarea tradițiilor. Astfel de picturi, pe lângă semnificația oferită de imaginea propriu-zisă, au și înțelesuri atribuite prin omonimia cuvintelor. De exemplu, "liliac" (mamiferul zburător) se pronunță în chineză "bianfu". "Fu" înseamnă și "fericire". "Coțofană" se pronunță "xique", iar "xi" poate să însemne și "bucurie". Cât privește forma de realizare, este similară picturii în stil tradițional chinezesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de bancuri porcoase, gata să rânjească de pe margine la un viol. Nu înțeleg homosexualitatea, nici măcar nu pot să mi-o imaginez în act. Cu privire la pecinginea „corectitudinii politice” m-am exprimat de nenumărate ori. Dar cred că e profund incorect să atribui acestui comportament sexual, înnăscut sau dobândit, conotații morale sau valorice. Pot exista homosexuali care să aibă ceva mai multă grijă de un copil decât heterosexualii care îl fac și pe urmă îl aruncă la ghenă. Pot exista homosexuali mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
perfect efortului Moscovei de reluare a politicii de front popular antifascist, într-o nouă variantă considerabil sporită, până la un front național;” Vojtech Mastny subliniază corect: «Cominternul a pregătit un program cuprinzător pentru cel puțin o țară, România, dovedind înalta prioritate atribuită de Stalin problemelor românești». Grație interesului arătat de Kremlin României, PCR a fost primul partid care a dispus de un amplu program de activitate, cuprinzând atât obiectivele cât și strategia și tactica necesare realizării lor. [...] Dispariția Internaționalei Comuniste («autodizolvarea» Cominternului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și televiziunea au transmis colinde (tradiționale). Din 22 decembrie a fost declanșată «psihoza teroriștilor». Deși ulterior nimeni nu i-a putut identifica (au dispărut pur și simplu!), aceștia au devenit cei mai periculoși inamici ai revoluției. Lor li s-au atribuit calități neobișnuite: forță fizică, arme performante și aparate sofisticate de ascultare sau inducere în eroare a inamicului. S-a declanșat o adevărată vânătoare de teroriști și oricine, civil sau militar, putea fi suspectat. În ziua de Crăciun televiziunea a transmis
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
idei mai bune, președintele american Bill Clinton a îmbrățișat globalizarea economică, atât ca program de combatere a șomajului, cât și ca politică externă. Într-adevăr, socialismul marxist a avut o moarte lipsită de glorie. Totuși, nu este corect să se atribuie triumful economic și politic al Occidentului neîncătușatei piețe libere, după cum nu este corect nici să considerăm că statul centralizat ar fi cauza eșecului Uniunii Sovietice. Motto: Bolșevicii nu vor să iasă din politică, decât cu picioarele înainte. Comunismul a creat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
romancier.) Destinatarul natural și beneficiarul „romanescului“ este „cititorul mediu“: de aceea, am vrut ca el să fie protagonistul Călătorului. Protagonist dublu, căci se scindează într-un Cititor și o Cititoare. Pe primul nu l-am caracterizat, nici nu i-am atribuit gusturi precise: ar putea fi un cititor ocazional și eclectic. Cea de-a doua are vocația cititorului, știe să-și explice așteptările și refuzurile (formulate în termeni cât mai puțin intelectuali posibil, chiar dacă - ba chiar tocmai pentru că - limbajul intelectual se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a ceea ce sunt și fac eu, realizabile printr-un salt din mine însumi, dar rămânând în limitele unui salt posibil. Această definiție limitativă a muncii mele (pe care am amintit-o pentru a dezminți „intențiile totalizante“ pe care mi le atribui) ar sfârși prin a da o imagine sărăcită, dacă nu ar ține cont de un impuls în sens contrar, care a însoțit-o mereu: m-am întrebat tot timpul dacă munca pe care o făceam putea avea un sens nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
primul capitol se prezintă mânuindu-l, iar tu, Cititorule, te pregătești, de fiecare dată când în cursul romanului va apărea din nou acel personaj, să exclami: „Ah, e cel cu cuțitul de unt!“, obligându-l astfel pe autor să-i atribuie acte și întâmplări care să se potrivească cu acel cuțit de unt de la început Bucătăria noastră de la Kudgiwa părea făcută special ca la orice oră să se adune acolo mulți inși, fiecare ocupat să gătească altceva; unul curăță năut, altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
indicele de nume: Petkwo - care ar trebui să fie un centru important - și Aagd, care ar putea fi un fluviu sau un lac. Le găsești într-o îndepărtată câmpie din nord, pe care războaiele și tratatele de pace le-au atribuit în mod succesiv unor state diferite. Poate și Poloniei? Consulți o enciclopedie, un atlas istoric; nu, nici o legătură cu Polonia; în perioada dintre cele două războaie mondiale, zona aceasta constituia un stat independent: Cimeria, capitala Orkko, limba națională cimeriana, aparținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
opere anonime, cum e pentru noi epopeea lui Ghilgameș; vor exista autori ale căror nume vor fi întotdeauna celebre, dar de la care nu va rămâne nici o operă, cum s-a întâmplat cu Socrate; sau, poate toate cărțile rămase vor fi atribuite unui unic autor misterios, ca Homer.“ — Ați văzut ce raționament grozav? exclamă Cavedagna; și adaugă: Culmea e că ar putea chiar să aibă dreptate... Dă din cap, cuprins parcă de un gând; surâde, suspină. Cititorule, poate poți citi gândul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sau James Joyce; dar există obiecția că Homer nu are nevoie de metempsihoză, dat fiind că nu a murit niciodată și a continuat să trăiască și să compună peste milenii. El este autorul, în afară de cele două poeme ce i se atribuie de obicei, al unei mari părți a celor mai cunoscute narațiuni scrise. Ermes Marana, apropiind un magnetofon de deschizătura grotei unde bătrânul se ascunde... Dar dintr-o scrisoare precedentă, din New York, originea ineditelor oferite de Marana pare să fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
președintele Butamatari, care le garantează dreptul de azil, m-a luat sub protecția lui...“ Dar oare de ce pirații de la APO voiau să pună mâna pe manuscris? Parcurgi foile, căutând o explicație, dar găsești mai ales lăudăroșeniile lui Marana, care-și atribuie meritul de a fi reglat pe cale diplomatică acordul prin care Butamatari, dezarmând comandoul și punând stăpânire pe manuscrisul lui Flannery, garantează restituirea acestuia autorului, cerând în schimb ca el să scrie un roman dinastic, justificând încoronarea imperială a liderului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nici un răspuns la întrebarea aruncată de Marana aproape cu indiferență. Cu răsuflarea tăiată ai urmărit de la o scrisoare la alta transformările cititoarei, de parcă ar fi fost vorba de aceeași persoană... Dar și dacă ar fi fost mai multe tu le atribui tuturor aspectul Ludmilei... Nu susține ea că nu-i putem cere acum romanului decât să trezească un fond adânc de neliniște, ca ultimă condiție de adevăr care să-l răscumpere de la destinul de produs de serie de la care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de a Doua Persoană masculină și a Treia feminină să se-ntâmple ceva, să se contureze sau să se altereze ceva, după fazele întâmplărilor omenești. Sau: urmând modele mentale prin care trăim întâmplările omenești. Sau: urmând modelele mentale prin care atribui întâmplărilor omenești semnificațiile ce ne permit să le trăim. Cartea asta a încercat până acum să lase deschisă Cititorului care citește posibilitatea de a se identifica cu Cititorul care este citit: de aceea, nu i s-a dat un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
este citit: de aceea, nu i s-a dat un nume, prin care ar fi fost echivalat în mod automat cu o a Treia Persoană, cu un personaj (în timp ce ție, ca Persoana a Treia, a fost necesar să ți se atribuie un nume, Ludmila) și a fost menținut în condiția abstractă a prenumelor, disponibil pentru orice atribut și acțiune. Să vedem, Cititoareo, dacă romanul reușește să creioneze un adevărat portret al tău, începând de la ramă, cuprinzându-te pe toate laturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și fără prea mult efort, căutând să nu petreci prea mult timp acolo, dar nici să nu stai în silă). Aparatele electrice sunt la locul lor, animale utile ale căror merite nu pot fi uitate, dar cărora nu li se atribuie un cult special. Între ustensile se observă un element estetic (o panoplie de cuțite de bucătărie de mărimi descrescânde, când ar fi suficient unul), dar în general elementele decorative sunt în același timp și obiecte utile, cu puține concesii în favoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
imitați, au o reacție violentă și-și regăsesc stilul propriu. Sau: O pală de vânt risipește paginile celor două manuscrise. Cititoarea încearcă să le pună în ordine. Se naște un roman unic, extrem de frumos, pe care criticii nu știu cui să-l atribuie. E un roman pe care atât scriitorul productiv cât și cel chinuit visaseră întotdeauna să-l scrie. Sau: Tânăra femeie fusese întotdeauna o cititoare pasionată a scriitorului productiv și-l detestase pe scriitorul chinuit. Citind noul roman al scriitorului productiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
evazivă. Apocrif (din grecește apokryphos, ascuns, secret): 1. la origine despre „cărțile secrete“ ale sectelor religioase; mai târziu, despre textele nerecunoscute drept canonice, în religiile ce au stabilit un canon al scripturilor revelate; 2. despre un text în mod fals atribuit unei epoci sau unui autor. Asta spun dicționarele. Poate vocația mea adevărată era de autor de apocrife, în diferitele sensuri ale termenului: a scrie înseamnă întotdeauna a ascunde ceva ce va fi descoperit mai târziu. Adevărul, ce poate ieși de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
este ea însăși. Cartea este un suport accesoriu sau de-a dreptul un pretext. Intervine un al patrulea: Dacă doriți să insistați asupra subiectivității lecturii, pot fi de acord cu dumneavoastră, dar nu în sensul centrifug pe care i-l atribuiți. Orice carte nouă pe care o citesc se inserează în acea carte globală și unitară care e suma lecturilor mele. Asta nu se-ntâmplă fără efort: pentru a compune acea carte generală, orice carte particulară trebuie să se transforme, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că textul Conspirației, În pofida obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să‑i cercetăm originile, aruncând o privire fugitivă asupra celor care au creat‑o, care și‑au atribuit cu insolență prerogativele divinului anonim, care În cele din urmă să putem demonstra dezastrul provocat de un atare gest. 2. Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Antichristului, pentru inițiați părintele Serghei, va intra pe scena istoriei direct din bezna feudalismului rus. Pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
polițienești, care consemnaseră că acidul sulfuric distrusese toate exemplarele cărții lui Joly (În afara unuia singur care nu se știe cum fusese sustras). Schimbând anumite cuvinte, răstălmăcind unele expresia puse pe seama creștinilor, Joly, În fantezia sa caustică, va lansa niște acuze (atribuite lui Machiavelli), rupte de contextul istoric, plămădind astfel faimoasa Conspirație. Compararea celor două texte dovedea fără putință de tăgadă că numita Conspirație era un falsificat și că, prin urmare, nu exista un program care ar fi fost elaborat de către „misterioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ar putea avea subtitlul Divanul occidentalo‑răsăritean, În varii contexte ironice și parodice. Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini Borborit - cuvânt ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrâu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvântul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acei eretici... Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR ............................................. 110 TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN ............................................ 146 POST‑SCRIPTUM ........................................................................ 157 Coperta: Redactor: . Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice, Jacques Laccardière va defini cuvîntul borborit - eretic, nelegiuit: „Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acești nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi“. Din pricina deprinderilor lor nerușinate, cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acești eretici... Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că navighezi printre spirite și demoni. Dacă agită în afara bordului un tăciune aprins, de îndată o pereche de ochi uriași, de mărimea unor nuci de cocos, îi răspundeau cu o lumină verzuie și fosforescenta și, cu toate ca la început Tapú o atribuise unor ființe supranaturale, Miti Matái îl asigura că era vorba despre calamarii uriași, care se ridicau până aproape de suprafață în nopțile foarte întunecoase. Alteori, dar numai când marea era liniștită, petele fosforescente alunecau la numai câțiva metri pe dedesubtul carenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]