KorAP: Find »[drukola/base=aurel & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...114 >

2,845 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898

Eu însă zic că, dacă îl aduci pe păgân la legea creștinească, se cheamă că ai câștigat un suflet pentru rai. Dar altfel, greu lucru. - Am să-ncerc, părinte, să știi c-am să-ncerc! promiseveselă Aurica. De aci încolo, Aurica făcu tot mai dese aluzii lui Weissmann, pe care-l invita de câte ori găsea câte un prilej. G. Călinescu - Eu, zicea ea, n-am nici un fel de prejudecăți. Dacă așiubi un israelit, l-aș lua de bărbat, orice-ar zice lumea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
în toata chestia asta? întrebă Weissmann. - Are! Dacă tânărul e cavaler, îmi închipui că e vesel să se lepede de tot ce poate fi o piedică. Când văzu că studentul nu se arată deloc încîntat de ideea convertirii la creștinism, Aurica crezu că e mai bine să se înlăture problema religioasă. - În definitiv, declară ea, fiecare om cu credința lui. N-aș avea nimic de zis, dacă n-ar fi o piedică la căsătorie. S-ar putea face numai cununia civilă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
căsătorie. S-ar putea face numai cununia civilă. Poate că nu e tocmai bine, așa se zice, sunt superstiții, ce vrei, în care noi femeile credem, dar amorul calcă în picioare orice. - Eu, zise Weissmann, începînd să înțeleagă unde bate Aurica, nu profesez decât amorul liber. Orice altă formă de amor mi se pare o rămășiță din timpurile barbare. Aurica plânse singură în odaia ei, interpretând spusele studentului ca o dorință de a răspunde amorului ei, însă fără obligații. Petrecu o

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ce vrei, în care noi femeile credem, dar amorul calcă în picioare orice. - Eu, zise Weissmann, începînd să înțeleagă unde bate Aurica, nu profesez decât amorul liber. Orice altă formă de amor mi se pare o rămășiță din timpurile barbare. Aurica plânse singură în odaia ei, interpretând spusele studentului ca o dorință de a răspunde amorului ei, însă fără obligații. Petrecu o noapte agitată, erotică, apoi căzu într-o stare sublimă, ca aceea pe care o încearcă oamenii pregătiți pentru sacrificii

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Weissmann, înspăimîntat, zise repede: - Nu pot să stau, venisem să-l caut pe amicul Felix; am să vin în altă zi, nu e nimic. Și ieși grabnic pe ușă afară. -Să nu te superi, zise el lui Felix, dar domnișoara Aurica este o fată așa periculoasă. Trece printr-o criza sexuală. Trebuie neapărat să profeseze amorul liber. Câtăva vreme Aurica fu prada unei nebunii mute, calme. Apoi căpătă o fizionomie desperată, patetică, își despleti părul în fața oglinzii și începu să cânte

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
altă zi, nu e nimic. Și ieși grabnic pe ușă afară. -Să nu te superi, zise el lui Felix, dar domnișoara Aurica este o fată așa periculoasă. Trece printr-o criza sexuală. Trebuie neapărat să profeseze amorul liber. Câtăva vreme Aurica fu prada unei nebunii mute, calme. Apoi căpătă o fizionomie desperată, patetică, își despleti părul în fața oglinzii și începu să cânte lugubru Te duci de Drossino. Pe urmă se potoli, se vopsi și mai violent pe față și-și începu

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
date fixe. Otilia, care era tânără, avea schimbări ce încîntau. Daca slăbea, căpăta o siluetă fină, de ogar alb, dacă se îngrășa, fața se lustruia, ochii se făceau mai pătrunzători, creșterea îi dădea mișcări feminine, lăsîndu-i mereu aerul copilăresc. Dimpotrivă, Aurica se schimba în chip sinistru, și fiecare prefacere o arunca înspre bătrânețe, cu toate fardurile ei. Părul i se făcea moale, mort, ca de perucă, grăsimea îi reconstituia prematur masca senilă a Aglaei, slăbirea îi scotea în evidență oasele capului

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
la mijloc. Olimpia căscă, agasată, fără să privească la bărbatu-său, pe ale cărui vorbe nu punea nici un temei niciodată. Spuse doar: - Nu mai țipa așa tare, că mă doare capul!În sfârșit, Stănică se potoli și începură să joace. Aurica, cu o țigară în gură, își privea emancipată cărțile din mână. Bătrânul nu voia să scoată bani, făgăduind că îi va depune oricând va fi nevoie. Căutîndu-se prin buzunar, Pascalopol trase batista afară. Atunci se auzi pe jos rostogolirea unei

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
că îi va depune oricând va fi nevoie. Căutîndu-se prin buzunar, Pascalopol trase batista afară. Atunci se auzi pe jos rostogolirea unei monede. Moș Costache sări cel dintâi, ca ars, și începu s-o caute pe sub masă. O găsi însă Aurica (era o monedă de doi lei) și făcu gestul de a o înapoia lui Pascalopol de la care își închipuia că picase. Moș Costache făcu însă niște ochi speriați și întinse mâinile. - E-e-e a mea, a căzut de la mine. Dă-o

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
o monedă de doi lei) și făcu gestul de a o înapoia lui Pascalopol de la care își închipuia că picase. Moș Costache făcu însă niște ochi speriați și întinse mâinile. - E-e-e a mea, a căzut de la mine. Dă-o-ncoace! Aurica stătu nedumerită, și toți urmăriră scena, curioși. În sfârșit, Pascalopol zise liniștit: - Nu e a mea, n-am avut în buzunar nici o monedă. Eu lețin în portmoneu. Probabil că a căzut de la Costache. Râzând din toți mușchii feței, bătrânul întinse

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
dulap și, la observația de imobilitate, începu să se legene. - Nu știu cui o semăna copilul ăsta, zise Aglae. Dumnezeui-a dat talente, pictează, cântă, dar e molatic, n-are curaj, barem să am ceva mai multă avere, nu mi-ar părea rău. Aurica, la fel! Veni vorba de muzică, fiindcă Pascalopol întrebase pe Titi ce cântă. Aglae tună și fulgeră împotriva muzicii clasice, din care nu înțelege nimic, și le împărtăși că-i place ca omul să cânte "cu inima, național". Ghicind punctul

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
întrebase pe Titi ce cântă. Aglae tună și fulgeră împotriva muzicii clasice, din care nu înțelege nimic, și le împărtăși că-i place ca omul să cânte "cu inima, național". Ghicind punctul sensibil, moșierul schimbă vorba, fără să scape, căci Aurica îl întrebă de ce nu se-nsurase nici până acum. - De aceea stau bietele femei nemăritate, zise ea cu necaz,din cauza egoismului dumneavoastră, care preferați să petreceți cu femei de teapa Georgetei, ca să nu aveți nici o grijă pe cap. Am sa mă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
petreceți cu femei de teapa Georgetei, ca să nu aveți nici o grijă pe cap. Am sa mă fac și eu ca Georgeta. - E greu, observă ironic Stănică, ca Georgeta n-ai să fiiniciodată. G. Călinescu - Și de ce, mă rog? întrebă atinsă Aurica. Stănică rectifică observația, făcând cu ochiul lui Pascalopol: - Pentru că trebuie să fii și pentru asta născută, să ai natural.Tu ești din familie onestă, cinstea e zugrăvită pe fața ta. Tu nu poți să fii decât o bună soție. - Așa

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
observația, făcând cu ochiul lui Pascalopol: - Pentru că trebuie să fii și pentru asta născută, să ai natural.Tu ești din familie onestă, cinstea e zugrăvită pe fața ta. Tu nu poți să fii decât o bună soție. - Așa e! recunoscu Aurica, aruncând o carte și începîndîn același timp să plângă, tremurând din toți mușchii feței. - Pentru numele lui Dumnezeu, o sfătui Pascalopol, nu-țimai face sânge rău. Ascultă un sfat de la mine, care sunt destul de în vârstă față de dumneata ca să-mi pot

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
o combinație cu Georgeta, fată faină, mie-mi spui?! Pascalopol bătu palmele a mirare, râse, apoi se prefăcu adâncit în examinarea cărților de joc, ca să nu mai stârnească o discuție, pe care o ghici primejdioasă. După un răstimp de tăcere, Aurica, luîndu-și fizionomia seducătoare, vorbi lui Pascalopol: - Domnule Pascalopol, dumneata de ce nu te-nsori? - Nu mi-a venit ceasul! glumi moșierul, ca să scape deinterogatoriu. - Dumneata, un bărbat așa elegant! N-ai avut niciodată o pasiune mare, nu te-a iubit nici o

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
naște un băiat e bucurie, când se naște o fată, e pacoste. Asta în credința poporului e sfânt. - Tu ești frumos! îi zise ironic Olimpia. - Chiar și sunt, afirmă îndrăzneț Stănică. - Nu mi-ai răspuns la întrebare, domnule Pascalopol! setîngui Aurica moșierului, care profitase de intervenția lui Stănică pentru a se preface c-a uitat de chestiune. - Ce să-ți răspund, domnișoară, la vârsta mea nu mai amastfel de preocupări. - Așa spui dumneata, dar eu știu bine că vii aici mai

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
de preocupări. - Așa spui dumneata, dar eu știu bine că vii aici mai ales pentru cineva, știi dumneata pentru cine, doar pentru mine nu. Pascalopol se afundă și mai tare în evantaiul de cărți. - Dacă iubești pe Otilia, continuă implacabilă Aurica, dece să n-o iei de nevastă? Ar fi o ingrată să nu primească, după câte ai făcut pentru ea. G. Călinescu Moșierul se încruntă, apoi zise serios: - De ce nu ești dumneata cuminte, domnișoară Aurica, șinu lași în pace pe

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
iubești pe Otilia, continuă implacabilă Aurica, dece să n-o iei de nevastă? Ar fi o ingrată să nu primească, după câte ai făcut pentru ea. G. Călinescu Moșierul se încruntă, apoi zise serios: - De ce nu ești dumneata cuminte, domnișoară Aurica, șinu lași în pace pe Otilia? Știi bine că nu sunt decât un prieten bătrân, care n-are o familie, și vine din când în când să vă vadă pe toți, cu egală dragoste. Uite, nici n-ai pus cartea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
că nu sunt decât un prieten bătrân, care n-are o familie, și vine din când în când să vă vadă pe toți, cu egală dragoste. Uite, nici n-ai pus cartea jos. Nu e așa, cocoană Aglae? - Vorbește și Aurica din capul ei, observă Aglae. - Ei, mamă, vorbesc și eu ce văd, spuse Aurica, plină deparapon, dar simulând gingășia. Pe mine nu m-ai luat nici la moșie, nici la Paris. N-am nici o pretenție, eu nu mai cer nimic

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
din când în când să vă vadă pe toți, cu egală dragoste. Uite, nici n-ai pus cartea jos. Nu e așa, cocoană Aglae? - Vorbește și Aurica din capul ei, observă Aglae. - Ei, mamă, vorbesc și eu ce văd, spuse Aurica, plină deparapon, dar simulând gingășia. Pe mine nu m-ai luat nici la moșie, nici la Paris. N-am nici o pretenție, eu nu mai cer nimic de la viață, atâta zic, că numai din prietenie nu face un bărbat atâtea sacrificii

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ai luat nici la moșie, nici la Paris. N-am nici o pretenție, eu nu mai cer nimic de la viață, atâta zic, că numai din prietenie nu face un bărbat atâtea sacrificii. Din partea dumitale e frumos! Pascalopol apucă de braț pe Aurica și-o mustră încet, părintește: - Taci din gură, nu spune comèdii. Pe Otilia n-am luat-o eu la Paris, am întîlnit-o întîmplător acolo, unde a avut o bursă. - Ei, bursă, la naiba, ia taci, Pascalopol, sări Aglae, că mă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
dușumea. Moș Costache îngălbeni, se ridică repede de pe scaun și se pipăi, în culmea agitației, în jurul curelei. I se rupsese fundul săculețului, în care ținea banii de metal. - Banii! Ba-ba-banii! se bâlbâi el și se repezi sub masă.Stănică, Aglae, Aurica se aplecară și ei, cu capul pe jos, începînd să caute cu febrilitate. Numai Pascalopol rămase nemișcat la locul lui și-și aprinse o țigară, fericit c-a scăpat de interogator. G. Călinescu XX Lili fusese așa de tulburată de

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
și nici măcar inconștient. Cu o singură mână, greoi, își pipăi mijlocul, și apoi șopti: - Pascalopol! Felix abia avu timp să-i explice Otiliei că bătrânul voia să aibă alături pe moșier, că odaia se și umplu de Aglae, Stănică, Olimpia, Aurica, Titi și Marina. Marina notifică, cam cu bătaie de joc: - Otilia a zis să mă duc să chem doctorul! - Fugi de-acolo, cu doctorul, țipă Aglae, ce-i mai trebuiedoctor, acum? - Să fii sănătoasă, completă Stănică, după al doilea atac

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
mai avu veselia de data trecută și păziră pe bătrân în tăcere și fără să doarmă. A doua zi dimineața, văzând că bătrânul trăiește destul de liniștit, în patul lui, Aglae găsi că era obositor să străjuiască toată casa. Lăsând pe Aurica în odaie, luă pe Titi, pe Olimpia și pe Stănică și cercetă cu de-amănuntul toate odăile. G. Călinescu - Decât să vină cineva să fure, mai bine să le ducem dincolo lucrurile mai de preț. Și începu scotocirea. Cărară scaunele

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
să-și ia toatefleacurile. Nu trebuie să simtă bietul papa, fiindcă, dacă află, se supără și moare pe loc. Observația i se păru lui Felix foarte cuminte. Banda operă deci în liniște, până ce obosi, amânând pe altă dată noul transport. Aurica poftise și la pianul Otiliei, dar mai mult din gelozie Olimpia declarase că nu se cade, că este o margine în toate. Pianul era al Otiliei, de la mamă-sa. - Unde stă scris asta? Are act? se rățoi Aurica.Stănică interveni

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]