7,165 matches
-
nu vor mai face rău niciodată lui Moș Crăciun, și nimănui! - Bine dragele noastre, bine! răspunseră acum, amândoi îngerii. După care se înălțară, își luară rămas-bun de la cotane și zburară în sus, spre steaua cea luminoasă, intrând înapoi pe ușa aurie de unde ieșiseră. Apoi steaua se îndepărtă și ea, strălucind pe cer, în timp ce cotanele și moșii furioși o priveau. Peste câteva clipe, păsările își luară și ele zborul, fâlfâind puternic din aripi și făcând gălăgie, fără să se mai sinchisească de
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
compar c-o zi de vară , tu, arta prea iubita și prea cuminte? Când vântul scutură - a câtă oară?- minunile prea lunii mai fierbinte Din căldură neînțeleasă-a datei, cănd ochiul soarelui străluce cu putere Și-adesea mă străbate cu auria-i forță, mă simt un nimeni fără mângâiere Și fiecare zână a zânei farmec are, din șansă ei divină-ntoarce cursul Ce-o face o eternă zi cu-ardoare și-n nemurire nu-i apune visul Nici nu pierde-a
SĂ TE COMPAR C-O ZI DE VARĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368012_a_369341]
-
doar o utopie o astfel de biserică, dar... măcar să visez pot :) Cum erau felicitările de Crăciun - cu imaginea unei biserici de sat, pe un fond de noapte, cu zăpadă întunecată, DAR prin geamurile clădirii bisericii răzbat voios înspre afară raze aurii de lumină. Doamne, Lumina a lumii, fa-ma și pe mine o luminița de care oamenii să se bucure. Să vadă chipul Tău în mine. Și să ne luminam împreună din Tine - Lumină lumii. P.S. Iubesc foarte mult Biserică în
BISERICA DIN VISUL MEU de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367394_a_368723]
-
provizia doctorului de băuturi rare, posibil primite de la cei cu dare de mână pentru serviciile medicale de care au beneficiat. Dormitorul pus la dispoziția fetei avea un pat matrimonial peste care era așezată o cuvertura grea din catifea de culoare aurie, iar în mijlocul lui tronau pernuțe cusute cu fir de argint și aur de o mare valoare artistică. A aflat apoi de la Mircea că acestea și multe altele le-au primit de la bunicii din partea tatălui când s-au mutat în vilă
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
de zâmbetul inocent și de aerul vioi, de parfumul ei dulceag pe care și-l închipuia învăluindu-l. Nu părea o cucerire la întâmplare! Fata purta o rochie tradițională kabilă?! din mătase albă având gulerul și mânecile brodate cu lamé auriu iar părul vopsit blond îi cădea în bucle pe umerii delicați...O întrebare tâșni din el atunci, pe neașteptate și întrebarea aceea îi schimbă viața: Azul!* Nu te supăra, dar tu din ce sat ești? Ea îi zâmbise nedumerită și
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
dar care o ținuse și încordată ca un arc.Era perioada când se îndragostise pentru prima dată, când totul era decarnalizat,lipsit de sex,când sufletele vibrau în trupuri de liceeni și liceene,fascinați de miresmele care explodau pe câmpurile aurii ca în timpul unei hierofanii.Și unul și altul se atingeau cu sufletele mânate de poezia propriilor lor fermenți astrali.În carnea lor, cuvintele curgeau prin artere lăsând mirosuri de măr verde și de coajă de mesteacăn.Erau îndrăgostiți și consoanele
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
Prolog” este prezentată credința populară potrivit căreia în bălți se ascunde diavolul care ia înfățișare amăgitoare de luminiță sau fată ademenitoare. Din perspectiva povestitorului lostrița este un pește-diavol, cu „cap bucălat de somn, trup șui de șalău și pielea pestrițată auriu, cu bobițe roșii-ruginii ca a păstrăvului”, creație a diavolului: „nagodă cu înfățișare de lostriță”, „rânduită în apele Bistriței de către Necuratul”, „peștele naibei” Din perspectiva pescarilor apare în ipostază de pește-femeie. Ei îi fac o descriere aproximativă. „ar fi ca la
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
forță! Nu-i păsa de frig, de gheață, de apă, de nimic! Din copcă apa se întindea de parcă venea valul de inundație, lopata atingea fundul de nămol, totul era murdar, parcă trăiam apocalipsa, dar în mâzga aceea se zbăteau solzi aurii, cozi plezneau gheața, nenea Ionel icnea, înfigându-se în coada lopeții, “vezi să nu-i aducă apa îndărăt, adună-i repede”, de aia arunca apa departe, să nu aibă timp să se retragă cu pești cu tot, am aruncat mănușile
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
verișoarele sale și frățiorul mai mic împingeau din spate. Ningea bogat, cu fulgi de poveste argintată. Sania era grea. Catharina înainta anevoie la deal, printre nămeții mari. Dintr-o crăpătură de nori, soarele îi lumina obrajii îmbujorați, iar părul ei auriu avea sclipiri diamantine. Fulgii de nea erau aninați ușor alcătuind o năframă iluzorie, cu șoapte de borangic. Catharina era de o frumusețe ieșită din comun: gura mică și cărnoasă, ochii mari, albaști, sprâncenele arcuite ușor. Cosițele îi erau până dincolo de
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
lacrimi. Cam fierbinți lacrimile femeii. Vorbește singură. Sau știe ea vreun descântec? Mă uit în sus. Văd o lumină caldă. Îmi este frig și vreau să mă îndrept spre lumină. La capăt văd un chip frumos cu o aură mare, aurie. Nu știu dacă este bărbat sau femeie. Stă cu brațele deschise ca și cum ar vrea să mă îmbrățișeze... Parcă se îndepărtează. Mă dau de-a dura. Ce ușor sunt! Dacă fac câteva tumbe ajung imediat în brațele acelui chip. O fi
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
soare, orhideea, etalând mărgăritare. El începe s-o curteze, roua-i soarbe c-un sărut, savurând apoi nectarul dulce, fin, necunoscut. Orhideea-ndrăgostită îl răsfață iubitoare, cu miresme îl îmbie și-l cuprinde-ntre petale. Soarele-i scaldă în raze aurii, strălucitoare, poleindu-le-n carate dragostea nemuritoare. Referință Bibliografică: SPLENDOARE / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 186, Anul I, 05 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SPLENDOARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367044_a_368373]
-
Curios, municipalitatea a aprobat menținerea sistemului de „troleibuze”-unde e încadrat și care cable și a investit masiv, ultima oară în 1986, circa 60 milioane de dolari. Noile locuri din cabinele de funicular, culorile calme ale acestor mașini - maro, albastru, auriu, sunt schimbările cele mai evidente șii care au fost respectate. Șinele pe care sunt trase sunt fixate mai bine în caldarâm, alunecă mai bine chiar dacă nu și silențios, scripeții care ghidează fiecare cablu au fost înlocuiți. Cele 17 mile de
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
pe orice meridian. Dar chiar gândul telepatic, până dincolo de ape, m-a făcut să îl privesc cu mare interes când a apărut pe scenă. Ca un copil, cu tunica rusească de culoare roșie, sărind in satenul luminos și, in final, auriu, David cerea aplauze și zâmbea tuturor, fără griji sau dureri. În înaltul cerului, fără de geografie, copilăria blândă este la ea acasă ... Singura durere, aceea care mi-a tăiat respirația, durerea dincolo de care nu există lacrimi, frumusețea stiletului înfipt in inimă
ACASA UNIVERSUL NU ESTE SIMETRIC de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367100_a_368429]
-
neauziți fulgi de nea cucerind burgul 66 pajiștea în zori copile cu flori în sân - Sânzâienele... 67 și-n acest an lângă părul pârguit uluca ruptă 68 scâncet de prunc - două mânuțe albe cuprind soarele 69 soarele topit - o barză aurie sorbind oceanul 70 ape umflate - răsucind rozariul mâini uscate 71 album prăfuit - copilul din fotografii îmi seamănă 72 sub nucul bătrân vechea masă de lemn - lipsesc stăpânii... 73 noapte cu stele- zâmbind micul cerșetor se visează prinț 74 nimeni nu
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
femeii În care ea, cu voluptate, A prins-o iute și-a jertfit-o!! @ȚI-AM CULES DE PE BUZE 20/08/2009 Ți-am cules de pe buze un fulg de zăpadă Ce s-a topit de ardoarea iubirii mele Nins auriu era părul tău În inele Din care zăpada nu voia să mai cadă Te iubeam ca un vînt tăios, ca o cutremurare A munților cînd le cade cerul peste spinările lor de bouri Se îngrămădeau dincolo de orizont alte turme de
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
Acasă > Poeme > Emoție > UN BUCHET DE AMINTIRI Autor: Cristiana Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Răsăritul se aprinde,trimițând văpăi în roua, Cu-o marama aurie se-mpleteste o zi nouă Și-am plecat hai-hui pe câmpul de la margine de sat, Să culeg văpăi din macii care iarbă au brodat. Florile zâmbeau șăgalnic,macii mă priveau timid, Cu sulfina si-albastrele un buchet am împletit... Când
UN BUCHET DE AMINTIRI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368598_a_369927]
-
sugestia ei, care era o iubitoare de flori și admiratoare a artei ikebana și dădeau o notă reală de eleganță și rafinament petrecerii sale în aer liber. Trăia un moment de euforie și ochii îi străluceau luminați de o strălucire aurie. Oaspeții fuseseră toți anunțați dinainde să-și aducă costumele de baie căci petrecerea fiind intimă, puteau să facă baie în piscină să se răcorească, să se simtă în largul lor. Era încântată și mândră de sine și-i părea rău
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
scremut atât de tare că ai fi zis că mută munții din loc. Vor să fie respectați, să li se dea mereu, dar iau ei, nu mai așteaptă să le dea cineva. Am întâlnit și mari ticăloși, înveșmântați în draperii aurii, care ne-au amărât sufletul, și care de cele mai multe ori strălucesc, mai ales dacă-i privești de departe. De aproape miros urât. Bunul Dumnezeu ne-a scos în cale și oameni minunați, cărora le mulțumim că au existat sau că
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
scremut atât de tare că ai fi zis că mută munții din loc. Vor să fie respectați, să li se dea mereu, dar iau ei, nu mai așteaptă să le dea cineva. Am întâlnit și mari ticăloși, înveșmântați în draperii aurii, care ne-au amărât sufletul, și care de cele mai multe ori strălucesc, mai ales dacă-i privești de departe. De aproape miros urât.Bunul Dumnezeu ne-a scos în cale și oameni minunați, cărora le mulțumim că au existat sau că
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
fină de parfum. Majordomul, la fel de țeapăn și politicos ca David, ne conduce în „Salonul albastru”, după ce ne anunță, în prealabil, o sală imensă, dreptunghiulară, îmbrăcată în catifea de culoare albastru turcoaz, ca și draperiile înalte ( cât înălțimea salonului! ), cu ciucuri aurii ( probabil de aur! ), cu marginile din satin alb, care le scoate în evidență. Lustrele, oglinzile uriașe, sobele, tablourile, toate au o tentă de albastru, emanând mult fast și bun gust. Din partea opusă, venind parcă de la capătul Pământului, observ o femeie
DRUMUL APELOR, 51 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368624_a_369953]
-
Acasă > Versuri > Visare > PRINTRE AMINTIRI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Câteodată sunt că o toamnă aurie printre amintiri îmi alunecă părul peste umerii gândului răsfățat de razele dimineților apuse mâna în mână trei fetițe cuceresc cerul într-o joacă bucuria o ține de parca Dumnezeu a coborât pe ape limpezindu-le Clipocește Bistrița aruncând steluțe în aer
PRINTRE AMINTIRI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368672_a_370001]
-
capușorul. Râul noaptea-i plin de stele Ziua, pare de mărgean Și grăbind către ocean Poartă gândurile mele. Scuturate flori de măr Sunt căzute în uitare, Mere roșii fac cărare Către fânul cel din pod. Pere-mprăștie mireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna, Printre gureșii copii. În cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează alții Până caierul sfârșește. Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți,mai micii Toți cărându-și ghiozdănelul
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364631_a_365960]
-
o minaudiere, la o tânără profesoară de franceză, invitată ca și mine, într-o seară caldă de sfârșit de august 1985, la aniversarea unei prietene comune. Proaspăt revenită de la Paris, aceasta purta o mică poșetă cu închizătoare și rame metalice aurii și fețele din goblen. Pe un fond albastru, de mătase, goblenul înfățișa un băiat într-o atitudine meditativă, pescuind pe malul unei ape. În pantaloni bufanți până la genunchi, bluză cu platcă și pălărie canotier, micul pescar în picioarele goale dădea
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
măsuță joasă sclavii așezaseră tăvi cu fructe, nectar, suc de citrice și vin, în vase de argint. Procuratorul se îmbrăcase în ținuta militară de gală peste care înfășurase o togă fină din lână albă tivită cu purpură brodată în fir auriu iar în picioare purta o pereche de calige, cizme militare, de culoare albă, lucrate cu mare finețe. Dincolo de faldurile togii sale se zărea platoșa de gală, din aramă suflată cu aur, având reliefuri reprezentând scene de luptă mitologice. Fiindcă Claudia
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
ca floarea printre spini, / Fără apă, fără soare ... / Se usucă si-apoi moare”. O, cât de înălțător se aude corul îngerilor ce-l înconjoară pe neegalabilul interpret al naiului, iar în jurul lui se vede aoreola destinului care a căpătat nuanțe aurii și strălucește cu intensitate. Vrăjitul nai acompaniază corul. Note seducătoare spun cu nostalgie despre lupta pe care o duc cei înstrăinați de țară ca să arunce lanțurile singurătății: „Românul care-și iubește/ Plaiul, portul și limba,/ Dor și numai dor!.../ Fericit
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]