1,337 matches
-
această asociație ca niște incestuoși, Emanoil și Eufimia s au luat, vrând-nevrând, ajungând să facă chiar copii, spre hazul cucoanelor noastre, prietene casei lor, care afectau a nu se putea dumiri cum de au reușit soții Bucuța, cei atât de austeri și de gravi unul cu altul, să-i facă pe acești copii, fiindcă nimeni nu auzise sau văzuse la ei vreun cuvânt sau vreun gest de intimitate Între soți, numindu-se totdeauna Între ei cu numele lor Întreg de botez
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la o absti nență totală pe tot restul vieții lui, cum și la o acțiune de misio nar pe acest tărâm pustiu al abstinenței. Temperament chiar de abstinent Într-ale vieții nu avea Însă Emanoil Bucuța, fiindcă, În ciuda afectației sale austere, era pofticios, mai ales după carne și după dulciuri, și urmărea cu coada ochilor, stând lângă mine la volanul mașinii, femeile ce ne ieșeau Înainte; pe cele mai frumoase și din preajma noastră maltratându-le cu ironii și curtoazii În doi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o obosiseră curând de tot. Disprețuind orice cochetărie sau chiar numai grija pentru cum este datoria unei femei să se Înfățișeze lumii, sau chiar celora ai ei sau mai de aproape, Eufimia ne descuraja pe toți prietenii cu acea continență austeră și amară, proprie fiziono miei ingrate și defiante cu lumea a Bucuțenilor. (Un amănunt: pudra, rujul, apa de colonie, coafatul și manicuratul erau soco tite ca dezonorante În menajul lor; sutienul și portjartiera, necunoscute În garderoba lor; Încât lumea se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Crăciun, privind amân doi la vitrinele cu păpuși și jucării, cu care i-am Încărcat brațele lungi și i-am veselit ochii de peruzea. „Păpușă de vitrină“ ea În săși, cum Îi spuneau, crezând că mi-o bârfesc, cucoanele mele austere sau neglijate. Curând, am Însoțit-o ca un dulău credincios prin restaurantele cu lume aleasă sau prin cârciumile suculente și discrete; sau stând amândoi alăturea În DKW-ul decapotabil, cu părul ei și al meu fluturând pe drumuri de munte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Homo Novus, sunt preocupate de comunicarea continuă cu lumea, de cunoașterea reciprocă, de studii istorice și filologice cu finalitate educativă: regăsirea sinelui, redeșteptarea minților unei întregi colectivități, cultivarea gustului pentru cunoaștere prin lectură, crearea unei atmosfere de studiu și educație austeră, cu implicații în formarea de caractere, adaptarea din mers la ritmurile înnoitoare ale timpului. Urmând exemplul Apusului, se naște acum și la noi un tip uman modern, cu o altă sensibilitate și viziune, un om care circulă, purtând cu el
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
Sper să revin în București în aceeași dispoziție ca și voi. Liniștea de aici mă dispune deocamdată la somn și la oarecare meditație... P.S. Dacă „majestuoasa austeritate“ a lui Pierre îl împiedică de a-și aminti de amănunte mai puțin austere, mă bizui pe bunăvoința lui Vally de a-mi transmite tot ce m-ar putea interesa. Vă sărut, Florino 17 septembrie 1954 Am dormit în această după-amiază și capul mi-e greu de somn, corpul trudit. Nimic nu mă îmbie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
intri în ritmul bătutului de covoare. Când recitai cu glas tare una după alta cele șase sau șapte strofe, capul îți răsuna ca de hârtoapele dintr-o șosea. Sufeream de o greață a rimelor. Abia mai târziu am citit rimele austere, retractile ale lui Theodor Kramer 1 și Inge Müller2. Simțeam în ele o pulsație stăpânită, vulnerabilă, de parcă felul acesta de a rima făcea să-ți zvâcnească răsuflarea în cutia tâmplelor. Poeziile lor m-au subjugat, le știam pe de rost
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
albă" pentru a fi cu adevărat atrăgătoare, însărcinată cam în trei-patru luni. Mariajul ultimei șanse. Diferența dintre două lumi: invitații lui (portughezi simpli, muncitori, având simțul primar al distracției, puțin grosieri în comportament) și ai ei (genevezi de viță veche, austeri, de extracție calvinistă). Două lumi care nu se amestecau, ca apa și uleiul. Elvețienii îmi cereau vin, se interesau de podgorie, an de vinificație etc, chestii de rafinament, viță de oameni obosită. Portughezii beau bere, direct din sticlă. Nu au
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că religia este prezentă într-o formă sau alta la toate popoarele, am început să mă întreb: oare ce trebuie înțeles de aici? Erau oameni care renunțaseră la confortul oferit de progresul civilizației și trăiau în singurătate într-o viată austeră. Oare de ce ? Care era motivația acestor oameni? Până la urmă care este rolul omului în această lume? Ce are el de făcut pe pământ? Am spus deja că începusem să fiu interesat, să citesc despre lucrurile misterioase și inexplicabile care aveau
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
se mai recunoaște paternitatea literară a Constituțiilor Societății lui Isus și a celorlalte documente care descriu întemeierea ordinului. Mai mult decât atât, el nu a scris nici măcar „frumos”. Însă scrierile sale, puține la număr și de multe ori atât de austere în expresie, au exercitat un impact dincolo de așteptări pentru generații întregi de oameni, iar numeroase experiențe din prezent confirmă acest lucru. Prin intermediul documentelor pe care le prezentăm, omul Ignațiu trăiește în fața noastră, chiar dacă vorbește puțin despre sine, cu excepția Istorisirii Pelerinului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rândul ei noi scriituri și limbaje personale. Pentru Ignațiu, este îndreptățit să scrie cel care observă ceva lăuntric, cel ce trăiește o experiență care-i deschide ochii și-l face să discearnă mai bine viața. Iar dacă litera acestei scriituri austere suferă adevărate mortificări la nivelul expresiei formale, spiritul ei respiră în schimb o vitalitate contagioasă la nivelul comunicării: „Stilul sobru, grija pentru observarea detaliilor, capacitatea de a pune în valoare fiecare cuvânt în parte, intensitatea comunicativă, toate acestea fac din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
n-aș fi trenat lucrul meu, n-aș fi avut această corespondență. Pe lîngă povestea unor amînări în predarea unei ediții de „restituiri”, în ea se găsesc scurte mărturisiri și reflecții inexistente în alte texte ale Profesorului. în contrast cu chipul său auster, de persoană cu suflet tare, Mircea Zaciu era un sentimental reprimat, capabil de empatie (mai exact de compasiune) și unul dintre nemulțumiții cei mai autentici ai epocii de atunci. Cîteva din observațiile formulate aci îl anunață pe moralistul neiertător din
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
îl deosebește de celelalte filme romînești bune apărute în ultimii doi ani de Moartea domnului Lăzărescu și de Hîrtia va fi albastră, ba chiar și de relativ convivialul A fost sau n-a fost ?. California Dreamin nu le împărtășește alura austeră, credința impresionantă și iluminatoare dar intimidantă și chiar de neînțeles pentru spectatorul hollywoodizat că principala menire a cinemaului este să reconstituie și să investigheze realitatea, nu să facă spectacol din ea. E mai aproape de inima copilăroasă a marelui public, care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Casa, văruită în alb, cu arcade susținute de stâlpi rotunzi, acoperișul de olane cărămizii având o cornișă din lemn vopsit în negru, ferestrele, nu prea mari, cu grilaje frumoase din fier forjat, desenul lor remarcându-se pe albul pereților, interiorul auster, toate acestea ne dau o stare de confort pios, răcoarea zidurilor fiind atât de bine venită în timpul zilelor caniculare. Balcic - joi 22 iulie 2004, ora 07.00 Nu mai pot dormi. Mi-e dor de foșnetul frunzelor din fața casei îngemănat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Traseul ne-a purtat apoi spre Palatul Reginei Maria, pe care l-am vizitat cu pioșenie. Construcția lui mi-a amintit de Culele de la Măldărești, nu prin asemănare, ci prin felul în care utilul este înnobilat de frumos, iar spațiului auster îi sunt atribuite elemente de o simplitate monumentală. Nici nu ne-am dat seama când a trecut ziua, atât de bogată, atât de diversă! Am avut timp să stăm întinși în răcoarea camerelor noastre vreo 20 de minute, după care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
prime provenite din ț)rile subdezvoltate. Costul acestora a crescut acum și avântul capitalismului occidental a luat sfârșit - peste tot In lume, poate cu exceptia Americii. Alte ț)ri occidentale trebuie s) se preg)teasc) s) tr)iasc) În condiții mai austere. În schimb, În Europa de Est viața s-a Îmbun)ț)țiț considerabil. Clasele de jos Încep s) m)nânce și s) se Îmbrace mai bine, s) locuiasc) În apartamente Inc)lzite. Nemulțumit) este mai ales vechea clas) de mijloc - specialiștii, intelectualii
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Epidaur, poți să șoptești și să fii auzit de departe, chiar din vârful stâncii sau din gaura Întunecoasă a portalului mormintelor. Dacă În prima parte din Orghast atmosfera era hieratică, nobilă, interiorizată ca Într-un spectacol japonez Nô, cu forma auster controlată, poate puțin prea rigidă, aici, la Naqsh-e Rustam, energia era intenționat lăsată să circule liber. Medeea În Trilogia mea avea să corespundă În nemișcare și interioritate primei părți din Orghast, pe când Troienele urmau să aibă ceva din energia dezlănțuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de a cădea În spectaculos, câteodată prezent În Livada, cu imaginile copacilor albi care deveneau poate estetizante, era redus la minimum În imensul spațiu gol al „La Mamei“. Cu Vania mi-am propus de la Început să fac un Cehov mai auster și să rezist tentației oricărei „Înfrumusețări“. Ce ne interesa era ca spectatorii să aibă o relație intimă cu actorii, În așa fel Încât să audă chiar de la distanță scârțâitul penițelor din groapa de unde Vania și Sonia se străduiau să țină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
După un timp am revenit la ART, hotărât să Încerc piesa lui Cehov care mi se părea cea mai complexă, Trei surori. Ca să obținem ce e cel mai greu - simplitatea lui Cehov -, mi-am propus să pornesc la un drum auster, pe o scenă goală, dezbrăcată de artificii și efecte, Împreună cu o trupă tânără și entuziastă. Calea simplității era mai spinoasă decât credeam, eliminarea exceselor și a clișeelor fiind un proces lung și dureros: azi le dai afară pe ușă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ce au urmat, am revenit la Viena să regizez Văduva veselă, pe care am menționat-o deja, apoi Werther. Aceasta a fost o montare mai liniștită decât Hoffmann, mai interiorizată. E și normal, subiectul se pretează la un tratament mai auster, mai puțin spectaculos. Personajul care m-a interesat mai mult decât Werther a fost Charlotte. Opera Însăși ar trebui de fapt să se numească Charlotte, și nu Werther, căci e concentrată În jurul ei, personaj plin de contradicții, de dubii, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a găsit „trop décolletés“ și le-a refuzat. Croitoreasa și-a trimis le huissier (portărelul) după care s-a stârnit un mare scandal și buna mea străbunică (era frumoasă, pătimașă și -, regret că trebuie s-o spun -, mult mai puțin austeră În morala ei personală decât ar reieși din atitudinea ei față de decolteuri adânci) a dat-o În judecată pe croitoreasă, cerând despăgubiri. Ea pretindea că les demoiselles de magasin care au dus rochiile erau „des péronelles“ (niște obrăznicături) care, ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pătruns intempestiv În existența noastră În decembrie 1905, când eu aveam șase ani și fratele meu, cinci. Iat-o. Văd foarte limpede părul ei negru abundent, periat Într-o coafură Înaltă, și Încărunțind pe ascuns; cele trei cute de pe fruntea austeră; sprâncenele proeminente; ochii de oțel privind de după pince-nez-ul cu rame negre; umbra unei mustăți; tenul pătat, care la mânie căpăta o roșeață suplimentară În zona celei de-a treia bărbii, cea mai amplă, revărsată peste muntele de volănașe al bluzei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
i-a cumpărat-o și abia a putut să scape apoi de femeie. Cu propriile lui achiziții era extrem de circumspect. Fratele meu și cu mine ascultam răbdători cum visa cu ochii deschiși, analizând În detaliu fiecare colțișor al intimului, dar austerului apartament pe care Îl amenaja În gând pentru el și soția lui. Uneori lăsa frâu liber imaginației. Odată i se fixase asupra unei lustre costisitoare de la „Alexandre“, un magazin din St. Petersburg cu un sortiment de bric-à-brac-uri burgheze destul de penibile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cei care elogiau exemplul oferit de tata. Tata era, Într-adevăr, un om foarte activ, dar așa cum se Întâmplă deseori cu copiii unor tați celebri, eu vedeam activitățile lui prin prisma mea, care descompunea În nenumărate culori Încântătoare lumina destul de austeră pe care o zăreau profesorii mei. Diversele lui preocupări - criminologie, legislație, politică, activități editoriale și filantropice - Îl obligau să asiste la numeroase ședințe de comitet care se țineau deseori la noi acasă. Apropierea acestor ședințe putea fi Întotdeauna dedusă dintr-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
indiferent. Încercând acum să reconstitui unde mă aflam, deduc că trebuie să fie vorba de una din clădirile dezmembratului Conservator, o casă masivă, arhaică, tipică Clujului copilăriei mele. Un fel de mănăstire muzicală, cel puțin pe dinăuntru, judecând după chilia austeră în care nimerisem și în care mă văd chinuindu-mă și chinuind pianul. Dar în care văd, mai ales, pereții aceia de un alb atât de proaspăt, parcă de abia zugrăviți (cum să fi nimerit clapele când eu mă uitam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]