1,278 matches
-
11 septembrie 1914 și au ocupat orașul în ziua următoare întâmpinând doar o rezistență slabă din partea apărătorilor germani și nativi în timpul luptelor de la Bita Paka și la asediul insulei Toma. Noua Guinee Germană s-a predat la 17 septembrie 1914. Australienii au avut pierderi ușoare care includeau șase morți în timpul luptelor dar acestea au fost agravate de pierderea misterioasă în largul oceanului din zona insulelor a submarinului AE1 împreună cu toți cei 35 de membri ai echipajului. AIF a părăsit Australia într-
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
SMS Emden în bătălia din Insulele Cocos de la 8 noiembrie, în prima acțiune din istorie dintre două vase inamice care a implicat Marina Regală Australiană. Deși se îndreptau inițial spre Anglia pentru instrucție și apoi mobilizarea pentru frontul de vest, australienii au fost trimiși ulterior în Egiptul controlat de britanici pentru a preîntâmpina atacurile turcilor împotriva obiectivului de importanță strategică reprezentat de Canalul Suez, și în perspectiva deschiderii unui alt front împotriva Puterilor Centrale. În scopul eliminării turcilor din război, britanicii
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de importanță strategică reprezentat de Canalul Suez, și în perspectiva deschiderii unui alt front împotriva Puterilor Centrale. În scopul eliminării turcilor din război, britanicii au decis să organizeze o debarcare la Gallipoli iar după o perioadă de instrucție și reorganizare, australienii au fost incluși alături de trupele britanice, indiene și franceze în această campanie. Armata combinată reprezentată de Corpul de Armate al Australiei și Noii Zeelande (ANZAC) - comandată de generalul britanic William Birdwood - a debarcat în peninsula Gallipoli la 25 aprilie 1915
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
mii de oameni se adună la monumentele comemorative din cele două țări - și chiar și în Turcia - pentrua onora curajul și sacrificiul soldaților ANZAC și a tuturor celor care și-au pierdut viața în decursul războiului. După retragerea din Gallipoli, australienii s-au întors în Egipt iar AIF a cunoscut o expansiune majoră. În 1916, infanteria a început să avanseze spre Franța în vreme ce unitățile de cavalerie au staționat în Orientul Mijlociu pentru luptele cu turcii Imperiului Otoman. Trupele australiene ale Diviziei Călare
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
ale Diviziei Călare Australiene au luat parte la toate bătăliile majore din campania din Sinai și Palestina, jucând un rol de pivot în luptele cu armatele turcilor care amenințau controlul britanic din Egipt. Prima confruntare în care au fost implicați australienii a fost răscoala Senussi din Deșertul Libian și Valea Nilului în timpul căreia forțele combinate britanice au înfrânt gruparea islamică pro-turcă provocând pierderi masive. Divizia Călare ANZAC a avut un rol considerabil în bătălia de la Romani dintre 3-5 august 1916, împotriva
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de soldați turci depășind linia Gaza-Beersheba. Momentul critic al luptelor a fost capturarea orașului Beersheba în prima zi, după ce Brigada a 4-a de Cavalerie Ușoară Australiană a atacat mai mult de 4 km. Tranșeele turcilor au fost depășite iar australienii au capturat fântânile de la Beersheeba securizând importantele resurse de apă și luând 700 de prizonieri cu prețul a 31 de morți și 36 de răniți. Mai târziu, trupele australiene vor ajuta la împingerea trupelor turcești din Palestina și vor lua
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Belgia, ca parte a campaniei de capturare a platoului Gheluvelt, între septembrie și noiembrie 1917. Acțiuni individuale au avut loc la Menin, pădurea Polygon (26-27 septembrie), Broodseinde (4 octombrie), Poelcappelle (9 octombrie) și Passchendaele iar în decursul a opt săptămâni australienii au pierdut 38.000 de soldați. La 21 martie 1918, Armata Germană a lansat Ofensiva de Primăvară (21 martie - 18 iulie 1918) într-un ultim efort de debarasare și de a câștiga războiul, eliberând capacitatea militară a 63 de divizii
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
durat următoarele cinci luni și toate cele cinci divizii australiene din Franța au fost angajate în luptele pentru oprirea valului ofensiv german. La sfârșitul lunii mai, germanii au împins linia frontului cu 50 de km spre Paris. În această perioada, australienii au luptat la Dernacourt, Morlancourt, Villers-Bretonneux, pădurea Hangard, Hazebrouck și Hamel. La Hamel, comandantul Corpului Australian - locotenent generalul John Monash - a utilizat cu succes, pentru prima dată într-un atac, armate combinate incluzând aviația, artileria și blindatele. Ofensiva terestră germană
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
luptele pentru oprirea valului ofensiv german. La sfârșitul lunii mai, germanii au împins linia frontului cu 50 de km spre Paris. În această perioada, australienii au luptat la Dernacourt, Morlancourt, Villers-Bretonneux, pădurea Hangard, Hazebrouck și Hamel. La Hamel, comandantul Corpului Australian - locotenent generalul John Monash - a utilizat cu succes, pentru prima dată într-un atac, armate combinate incluzând aviația, artileria și blindatele. Ofensiva terestră germană a luat un scurt răgaz la jumătatea lunii iulie, perioadă de acalmie în care australienii au
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Corpului Australian - locotenent generalul John Monash - a utilizat cu succes, pentru prima dată într-un atac, armate combinate incluzând aviația, artileria și blindatele. Ofensiva terestră germană a luat un scurt răgaz la jumătatea lunii iulie, perioadă de acalmie în care australienii au preluat inițiativa unei serii de raiduri cunoscute sub denumirea de "Peaceful Penetration" (Străpungere Pașnică). Curând, Aliații au lansat propria ofensivă - "Ofensiva de 100 de zile" - care, în final, avea să pună capăt războiului. Începută la 8 august 1918, ofensiva
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a luptat la Lihons, Etinehem, Proyart, Chuignes și Mont St. Quentin înainte de confruntarea finală de la Montbrehain din 5 octombrie 1918. AIF era scoasă de pe linia frontului atunci când a fost declarat armistițiul de la 11 noiembrie 1918. Un total de 416.806 australieni au fost înrolați în timpul războiului iar 333.000 au servit peste ocean. 61.508 au fost uciși iar alți 155.000 au fost răniți, o rată a pierderilor de 65%. Costurile financiare ale guvernului australian au fost calculate a se
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
războiului. Prin urmare, Australia a rămas una din cele două armate din ambele tabere beligerante care nu a recurs la înregimentări obligatorii pe durata războiului Războiul a produs un efect profund pe mai multe planuri asupra societății australiene. Pentru mulți australieni implicarea națiunii este văzută ca simbol al intrării sale pe scena internațională în vreme ce multe noțiuni ale caracterului australian existente în prezent își găsesc rădăcinile în acest război. 64 de australieni au fost decorați cu "Victoria Cross" (Crucea Victoria) în timpul Primului Război Mondial
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
profund pe mai multe planuri asupra societății australiene. Pentru mulți australieni implicarea națiunii este văzută ca simbol al intrării sale pe scena internațională în vreme ce multe noțiuni ale caracterului australian existente în prezent își găsesc rădăcinile în acest război. 64 de australieni au fost decorați cu "Victoria Cross" (Crucea Victoria) în timpul Primului Război Mondial. Războiul Civil Rus a început după ce guvernul provizoriu al Rusiei s-a prăbușit iar partidul Bolșevic și-a asumat puterea în octombrie 1917. După sfărșitul Primului Război Mondial, puterile vestice - inclusiv Marea Britanie
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Rusiei s-a prăbușit iar partidul Bolșevic și-a asumat puterea în octombrie 1917. După sfărșitul Primului Război Mondial, puterile vestice - inclusiv Marea Britanie - au intervenit , oferind sprijin limitat forțelor Mișcării Albe pro-țariste, antibolșevice. Deși guvernul australian a refuzat să implice trupe, mulți australieni au servit în Armata Britanică ce a fost implicată în lupte în vreme ce un mic număr a deservit în calitate de sfătuitori unitățile Rușilor Albi în "Forța Expediționară din Nordul Rusiei" (NREF). Așteptând repatrierea în Anglia, aproximativ 150 de australieni s-au înrolat
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
implice trupe, mulți australieni au servit în Armata Britanică ce a fost implicată în lupte în vreme ce un mic număr a deservit în calitate de sfătuitori unitățile Rușilor Albi în "Forța Expediționară din Nordul Rusiei" (NREF). Așteptând repatrierea în Anglia, aproximativ 150 de australieni s-au înrolat ulterior în trupele britanice din Forța de Eliberare din Nordul Rusiei (NRRF) fiind implicați într-un număr de lupte aprige iar câțiva fiind uciși. Distrugătorul Marinei Regale Australiene HMAS "Swan" a fost de asemenea implicat pentru scurt
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
într-un număr de lupte aprige iar câțiva fiind uciși. Distrugătorul Marinei Regale Australiene HMAS "Swan" a fost de asemenea implicat pentru scurt timp în evenimente desfășurând o misiune de culegere de informații în Marea Neagră către sfârșitul anului 1918. Alți australieni au servit ca și consilieri alături de Misiunea Militară Britanică pe lângă generalul Rușilor Albi Anton Denikin în sudul Rusiei iar alții pe lângă amiralul Kolchak în Siberia. Mai târziu, aceștia au servit în Mesopotamia ca parte a Dunsterforce, misiunea aliată care era
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
ca și consilieri alături de Misiunea Militară Britanică pe lângă generalul Rușilor Albi Anton Denikin în sudul Rusiei iar alții pe lângă amiralul Kolchak în Siberia. Mai târziu, aceștia au servit în Mesopotamia ca parte a Dunsterforce, misiunea aliată care era formată din australieni, neozeelandezi, englezi și canadieni, și în Misiunea Malleson, deși aceste misiuni aveau scopul de a preveni accesul turcilor spre Orientul Mijlociu și India și au fost implicate în lupte minore. Deți motivațiile voluntariatului de a lupta în Rusia ale acestor australieni
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
australieni, neozeelandezi, englezi și canadieni, și în Misiunea Malleson, deși aceste misiuni aveau scopul de a preveni accesul turcilor spre Orientul Mijlociu și India și au fost implicate în lupte minore. Deți motivațiile voluntariatului de a lupta în Rusia ale acestor australieni poate fi doar ghicit, pare puțin probabil ca acestea să fi fost de natură politică. Indiferent însă, ei au reconfirmat reputația de curaj și îndrăzneala fiind decorații de doua ori cu Crucea Victoria pentru campaniile terestre, în ciuda numărului lor mic
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de răniți, majoritatea deceselor înregistrându-se în urma bolilor căpătate în timpul operațiunilor din Mesopotamia. Un mic număr de voluntari australieni a luptat de partea ambelor tabere implicate în Războiul Civil Spaniol deși majoritatea erau susținători ai Republicii Spaniole prin Brigada Internațională. Australienii au fost alocați apoi batalioanelor de alte naționalități mai degrabă decât a forma propriile unități. Majoritatea erau motivați de rațiuni ideologice în vreme ce un număr era reprezentat de imigranți spanioli sosiți în Australia și care acum se întorseseră pentru a lupta
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
mai degrabă decât a forma propriile unități. Majoritatea erau motivați de rațiuni ideologice în vreme ce un număr era reprezentat de imigranți spanioli sosiți în Australia și care acum se întorseseră pentru a lupta în țara de origine. Cel puțin 66 de australieni s-au oferit voluntar și doar unul - Nugent Bull, un conservator catolic ucis mai târziu în timp ce activa in cadrul RAF în timpul celui de-al Doilea Război Mondial - de partea naționaliștilor generalului Franco. Deși reprezenta o oportunitate pentru cauza de stânga
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
anti-naționaliste. În mod egal, deși aripa dreaptă australiană a deservit la nivel individual rebelii naționaliști, ea nu a primit suport public. Serviciul militar în armate străine era ilegal la acea vreme iar pentru că guvernul nu a primit rapoarte privitoare la australieni care să fi călătorit spre Spania cu scopul de a se înrola, nicio măsură nu a fost luată. În consecință, veteranii reîntorși nu au fost recunoscuți nici de guvernământ și nici de "Returned and Services League of Australia" (RSL), organizație
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
1939 și 1940, trei dintre ele fiind expediate în Orientul Mijlociu. Resursele RAAF (Forțele Regale Aeriene Australiene) erau inițial devotate instrucției piloților pentru forțele aeriene ale Commonwealthului prin "Programul de Antrenament Aviatic al Imperiului" (EATS), datorită căruia aproape 28.000 de australieni au fost instruiți pe parcursul războiului. Prima confruntare militară majoră din război a avut loc împotriva trupelor italiene din Mediterana și Africa de Nord. În decursul anului 1940, crucișătorul de linie HMAS "Sydney" și cinci distrugătoare de o generație mai veche (denumite ironic
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
bătăliei Greciei. La finalul acestei campanii, Divizia a 6-a a fost evacuată în Egipt și Creta. Trupele din Grecia au luptat ulterior în bătălia din Creta în luna mai, încheiată de asemenea cu înfrângerea Aliaților. Peste 5.000 de australieni au fost capturați în aceste campanii iar Divizia a 6-a a avut nevoie de o lungă perioadă pentru reconstrucție înainte de a fi din nou capabilă de combat. Germanii și italienii au pornit o ofensivă în Africa de Nord la sfârșitul lui
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
al Diviziei a 7-a, o brigadă din Divizia a 6-a și comandamentul central al Corpului I au luat parte la Campania din Siria și Liban împotriva trupelor guvernului de la Vichy. Rezistența a fost mai puternică decât se așteptau; australienii au fost implicați în majoritatea luptelor și au înregistrat cele mai multe pierderi înainte ca Franța să capituleze la începutul lunii iulie. Majoritatea unităților din Mediterana s-au întors în Australie la începutul lui 1942, după izbucnirea Războiului din Pacific. Divizia a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
în strategia ofensivă din Europa a reprezentat principala contribuție australiană la înfrângerea Germaniei. Aproximativ 13.000 de piloți au servit în cinci escadrile australiene și în duzini de alte escadre britanice din Comandamentul Bombardierelor RAF din 1940 până la sfârșitul războiului. Australienii au luat parte la toate ofensivele majore ale Comandamentului și au suferit pierderi grele în timpul raidurilor germane asupra orașelor și țintelor din Franța. Echipajele australiene din Comandamentul Bombardierelor au avut una din cele mai ridicate rate a pierderilor dintre toate
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]