2,138 matches
-
precizare. La începutul lui Berliner Chronik, Benjamin enumeră personajele care i-au servit drept „ghizi“ în des coperirea orașului („die... die mich in die Stadt einge führt haben“). Tema este importantă, întrucât schițează, de fapt, un punct de convergență între autobiografie și constituirea conceptului de „experiență“: într-un anume sens, primele pagini din Berliner Chronik pot fi citite ca o genealogie a experienței urbane și, plecând tocmai de aici, ies la iveală familiarități și corespondențe cu alte texte. Ocolul interpretativ prin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lumea urbană ca atare. Interesul va cădea, în cele ce urmează, pe textele din cea de-a doua categorie. În special Berlinul va fi orașul ce urmează a fi descris prin filtrul teoretic al lui Benjamin, iar în acest caz „autobiografia“ ajunge să dea numele unei veritabile metode de cunoaștere. Deocamdată însă sunt de identificat o serie de repere ale acestei metode. O primă chestiune vizează interpretarea „fizionomică“ a orașului. Principiul acesteia urmează principiul fizionomiei care descrie modalitatea privirii flaneurului și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
acum regăsirea celor trei momente despre care am vorbit mai sus: cel epistemologic, cel teologic și, în fine, cel politic. Locuirea unui oraș presupune această triplă raportare la formele sale concrete, la obiectele, dar și la textele care îl compun. Autobiografia este, în acest sens, opera unui profet. Caracterul istoric al lumii urbane permite revelarea succesivă a celor trei dimensiuni amintite. Gilloch poate servi, din nou, ca reper inițial. În ceea ce privește raportarea critică la istorie, trei sunt accentele specifice lui Benjamin: o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urmă în spațiu politic, atunci când o sesizează ca pericol, prin prisma unui conflict, ca primejdie a uitării sau ca nedreptate a prezentului. Interesant este ceea ce Adorno afirmă, în acest sens, în postfața din 1950 la Copilărie berlineză..., și anume că „autobiografia“ lui Benjamin nu este o privire retrospectivă, contemplativă asupra unei epoci trecute. Dimpotrivă, „asupra lor [a acestor scrieri] planează umbra Rei chului hitlerist. Ele cunună, ca prin vis, groaza pricinuită de Reich cu lucruri ce au fost demult. În lumina
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sau formule culturale specifice ale lumii urbane. Gestul teologic, după cum am încercat deja să arăt în mai multe rânduri, este pentru Benjamin acela al memoriei salvatoare, prin care vocea slabă a trecutului este făcută auzită peste zgomotul asurzitor al prezentului. Autobiografia lui Benjamin, scrisă odată ce Berlinul pare a fi iremediabil pierdut sub presiunea celui de-al Treilea Reich, este un exemplu de „teologie a memoriei“. Flaneurul, care străbate traseele magice ale orașului său, omul matur care își rememorează copilăria urbană se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
presupune nu doar litificarea, ci și fixația obsesivă, focalizarea oarbă a privirii golite de afect și cogniție. Munch este un caz interesant și prin aceea că el se află la confluența mai multor tendințe, este asimilat naturalismului prin elementele unei autobiografii psihologizate și printr-o încadrare întrucâtva realistă a tablourilor sale, este socotit simbolist de către Rapetti, apare uneori ca reprezentant al expresionismului, deși, spre exemplu, Dietmar Elger 25 nu-l include printre expresioniști, ci printre pictorii care au exercitat o influență
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
primitivilor italieni, în special la Giotto, față de care artista nutrea o mare admirație. Cecilia Cuțescu-Storck a utilizat culori foarte vii, pastelate, cămașa Salomeei are albul cămășilor țărănești, sugerând simplitatea, dar și o dorință de purificare. În concluzie, așa cum anunța în autobiografia sa, Cecilia Cuțescu- Storck reinterpretează tema disociindu-se de bagajul esteticii decadente, operând o inversiune fundamentală, prin care Salomeea devine o precursoare a figurilor mariale, a mironosițelor, a femeilor pioase participând la suferința Mântuitorului, dintre care Maria Magdalena este poate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o folosire implică prezența inteligenței și a minții.“ Asemenea reflecții i s-au părut extrem de convingătoare tânărului Darwin. Pe când studia teologia anglicană, la Cambridge, el a citit pentru examene cărțile lui Paley, care reprezentau pe atunci o lectură obligatorie. În Autobiografia sa, Darwin își amintește că pentru el studiul lucrărilor lui Paley a reprezentat una din puținele obligații care l-au instruit și i-au făcut plăcere în perioada când a fost student la Cambridge. „Le-am cercetat cu de-amănuntul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ar fi rămas probabil un naturalist amator, care colecționează plante și animale și publică ocazional relatări asupra observațiilor sale. Ceea ce ar fi putut pune o pată de culoare pe viața unui tată de familie relativ înstărit, stabilit la țară. În Autobiografie, Darwin aprecia că participarea la expediția condusă de căpitanul Fitz-Roy „a fost, fără îndoială, cel mai important eveniment din viața mea și mi-a determinat întreaga mea carieră [...]. Ea m-a făcut să mă ocup îndeaproape de mai multe ramuri
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
astronomului John Herschel și pe cele ale geologului Charles Lyell, două piscuri ale științei engleze din generația mai vârstnică, dar l a citit și pe filozoful francez Auguste Comte sau pe teoreticianul metodei științei, profesorul de la Cambridge, William Whewell. În Autobiografia sa, Darwin vorbește despre influența pe care a avut-o asupra evoluției ideilor sale lectura celebrului eseu asupra populației al lui Robert Malthus. Cercetări mai recente au scos la iveală că el a citit de asemenea cărți consacrate doctrinelor economiștilor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
să citească cartea lui Malthus despre populație. Mai puțin plauzibil este, ținând seama de dezbaterea publică a momentului, că aceasta i-ar fi căzut în mână întâmplător și că ar fi citit-o pentru a se distra, așa cum afirmă în Autobiografie. Era firesc ca Darwin să încerce să-și formeze de la sursă o părere despre o temă care devenise principalul subiect al discuției publice. Doar că în cazul lui efectul lecturii a fost cu totul aparte. Fostul călător de pe Beagle a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ca forțe creatoare. Nu ar trebui, așadar, să fim surprinși că în Originea speciilor lupta pentru existență va fi caracterizată drept „doctrina lui Malthus, aplicată întregului regn animal și vegetal“. Această inițiativă a fost plină de consecințe. Darwin nota în Autobiografie: „Și fiind bine pregătit să înțeleg lupta pentru existență pe care o întâlnești pretutindeni, observând îndelung și neîntrerupt obiceiurile animalelor, m-a izbit de la început ideea că, în aceste condiții, varietățile favorabile vor tinde să fie păstrate iar cele nefavorabile
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fi explicat decât într-un singur fel. Darwin a avut pe deplin conștiința faptului că el a explicat pentru prima dată printr-o acțiune neintenționată ceea ce părea să poată fi explicat doar prin acțiunea unui factor înzestrat cu inteligență. În Autobiografia sa, pe care a scris-o pentru familie, el a exprimat fără ocol și reținere ceea ce credea: „Vechiul argument al intenției în natură, adus de Paley, care odinioară îmi părea atât de convingător, cade acum când a fost descoperită legea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fost conștient de impactul teoriei asupra ideilor generale care constituie obiectul controverselor filozofice sau teologice. Acest impact îl atribuia însă împrejurării că baza faptică a multor speculații teologice sau filozofice era grav afectată, mai precis subminată, de către această teorie. În Autobiografie, Darwin sublinia insistent că el a nutrit ambiția de a fi recunoscut ca om de știință de către confrați, și nu de a se impune atenției unei audiențe mai largi. Mărturisind că cea mai mare bucurie i-a adus-o aprecierea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
marii diversități a speciilor de plante și animale, a apariției și pieirii lor în diferitele epoci ale istoriei Pământului, dacă considerăm geneza scrierii sale fundamentale și amendările succesive ale acesteia. Mărturiile din Introducerea la Originea speciilor și îndeosebi cele din Autobiografie oferă indicații semnificative în această privință. Darwin își amintea că atunci când a pornit în călătoria lui în jurul lumii nu avea nici o îndoială că speciile de plante și animale din trecut și de astăzi au fost create separat de către o inteligență
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de la intoarcerea din călătorie, Darwin a început să și noteze într-un caiet fapte și idei legate de problema originii speciilor. Până la apariția scrierii sale consacrate acestei teme aveau să treacă mai bine de douăzeci și doi de ani! În Autobiografie, Darwin relatează că a ajuns la ideea că noi specii pot lua naștere prin acțiunea selecției naturale deja în toamna anului 1838, atunci când a citit cartea lui Thomas Malthus An Essay on the Principle of Population: „Și fiind bine pregătit
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
La începutul anului 1856, urmând sfatul lui Lyell, Darwin a început să-și scrie cartea despre originea speciilor, ale cărei proporții urmau să corespundă uriașului material de fapte pe care își propunea să-l sistematizeze și să-l explice. În Autobiografie, Darwin apreciază că rezultatul înfăptuirii proiectului inițial ar fi fost o lucrare de trei sau patru ori mai voluminoasă decât cartea pe care a publicat-o în 1859. Scrisese deja cam jumătate din lucrarea proiectată, când, în vara anului 1858
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Că aceasta a fost problema care l-a preocupat pe Darwin după revenirea lui din călătorie, că teoria originii speciilor prin selecție naturală a fost o încercare de a răspunde la această întrebare reiese deosebit de clar dintr-un pasaj al Autobiografiei: „Dar era tot așa de evident [pentru cel care a ajuns la concluzia că teza creației separate a speciilor nu oferă o explicație satisfăcătoare multor fapte ale istoriei naturale - n.m., M.F.) că nici acțiunea mediului înconjurător și nici voința organismelor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
acțiunea Creatorului constituie singura explicație acceptabilă a finalității și armoniei din natură, a fenomenelor adesea uimitoare ale adaptării speciilor de plante și animale la mediul în care trăiesc. Darwin a fost încântat de logica deducțiilor din cărțile lui Paley. În Autobiografie, el compara această logică cu cea pe care a admirat-o studiind geometria euclidiană. Tot acolo notează că pe vremea călătoriei pe care a întreprins o pe vasul Beagle era „destul de ortodox“ din punct de vedere religios. Cu timpul, pe măsură ce
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
diferite. Putem presupune că, în anii săi târzii, Darwin nu respingea punctul de vedere că divinitatea își poate atinge obiectivele prin acțiunea cauzelor naturale. Dar aceasta era pentru el doar o credință, nu ceva ce poate fi dovedit. Exprimarea din Autobiografie revine în corespondența din anii târzii, uneori în formulări mai ezitante: „Cred în general (tot mai mult pe măsură ce îmbătrânesc), dar nu întotdeauna, că agnostic ar fi cea mai corectă descriere a stării minții mele.“ Unii oameni religioși sunt înclinați să
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
bază U.T.M.” Citatul de mai sus l-am extras dintr-o cerere-tip pe care amatorii de utemism pe burta goală erau obligați s-o completeze după ce, în prealabil, erau puși să scrie de mână și un soi de autobiografie. Vom începe cu transcrierea integrală a unei cereri de atunci: „Tovarăși. Mă numesc Postolache D. Ion. Sunt născut în comuna Negrești, satul Căzănești, județul Vaslui, în anul 1929, luna februarie, ziua 5. Locuiesc în prezent în satul Căzănești, comuna Negrești
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a fost încorporat pentru a-și satisface stagiul militar obligatoriu ce în acele vremuri cumplite se întindea pe durata a trei ani la armata de uscat și patru la armele „marină” și „grăniceri”. Pentru a completa acest intermezzo, iată și autobiografia olografă a proaspătului apărător al mărețelor cuceriri revoluționare ale PMR în strânsă cârdășie de interese cu junii din UTM: „...mă numesc Postolache Ion, fiul lui...și...din satul...(...). Tatăl meu are...de ani iar mama...Posedă 6 hectare pământ pentru
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în persoana mea un viitor condei scriitoricesc. Dar, cum una e să vrei și alta să și reușești, la secretariatul acestei facultăți mi s-au dat iarăși diverse imprimate ce trebuiau musai completate. Cel mai ticălos imprimat era cel numit <<autobiografie>>, la care nu se admiteau subterfugii, nuanțări sau nesincerități. Rubricile erau de următorul gen: ce a fost (este) tata; ce a fost (este) mama; ce-au fost (sunt) acum; ce avere au avut sau mai au încă; relații despre rude
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
descrie, probabil nu surprinzător, în tuse absolut splendide: "[ț]hey are all majestic shadows, gray but luminous, and superior to the common height of mân" (Bentley, Jr., 1975, p. 181). Blake insistă asupra caracterului perfect natural al facultății vizionare. În autobiografia să rămasă în manuscris, John Linnell scrie: "chiar și lui Varley Blake obișnuia să-i explice, din când în când, fără să fie întrebat, credința să că atât Varley, cât și eu puteam avea aceleași viziuni că și el, ceea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fondatorul Armatei lui Hristos; Expoziția colonială are loc, în mare parte, în Brazilia. În plus, numele de autor capătă valențe speciale în momentul în care garantează asupra formulării unui subiect personal din literatură: de fapt, cărțile lui Orsenna sînt mici autobiografii ascunse; el însuși declară că nu poate scrie decît "pe firul îngust dintre adevăr și imaginație". Astfel, în La vie comme à Lausanne, Charles-Arthur decepționează o familie care își punea în el mari speranțe artistice; de asemenea, în Loyola's
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]