852,023 matches
-
și Orient, între Macbeth și Macbett. El pune astfel în lumină laicizarea unui mister dramatic în epoca modernă, revelând totodată fondul adânc al ființei umane: "libido-ul dominandi - plăcerea sadică de a subjuga, de a umili, de a viscera". Regizorul (autor și al adaptării, împreună cu Seiya Tamura) transformă textul lui Ionescu într-un libret sui-generis pentru cuvânt, mișcare, muzică. Actorii formează tablouri vivante, ilustrând o poveste cu eroi naufragiați pe scena istoriei. în Prolog, interpreții fac exerciții pregătindu-se pentru reprezentație
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
Brunelleschi din Florența și motetul Nuper rosarum flores) spre o expresie mai individualizată și o tratare a textului în spirit umanist. Brahms îi studia pe compozitorii neerlandezi. Harvey pare a avea în comun cu Messiaen transcendența mesajului muzical, indiferent dacă autorul acestuia e budist, respectiv catolic. în cele două piese intitulate Hidden Voice (1995, 1999), expresia densă, concentrată și aforistică părea mai grăitoare decât complexitatea unei piese lungi ca The Wheel of Emptiness (1997). Ansamblul englez Sinfonia 21 (care a colaborat
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
spațiului" care să circule mai des spre România. N-am găsit deocamdată decât câteva emisiuni radiofonice ale unor posturi culturale. Una despre Aurel Stroe omagia cei 70 de ani ai compozitorului, realizată fiind de un tânăr muzicolog-compozitor german, Thomas Beimel, autor al unei excelente monografii despre Myriam Marbe și al altor studii și emisiuni cu teme din actuala muzică românească. O serie de patru emisiuni alcătuite de Clemens Goldberg sub genericul "Klassik-Galerie" propunea o incursiune inteligent structurată în creația lui George
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
unei excelente monografii despre Myriam Marbe și al altor studii și emisiuni cu teme din actuala muzică românească. O serie de patru emisiuni alcătuite de Clemens Goldberg sub genericul "Klassik-Galerie" propunea o incursiune inteligent structurată în creația lui George Enescu. Autorul se plângea la un moment dat de dificultatea procurării de material informativ aici, în spațiul german, despre muzica românească. Nici măcar nu mai merită să te întrebi de ce.
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
Irina Marin A sosit la redacție numărul 43 din ediția în limba română a publicației Lettre Internationale. Întâlnim aici un potpourri de autori, pornind de la nume mai puțin cunoscute și ajungând la câștigători ai Premiului Nobel precum Isaac Bashevis-Singer sau Gabriel García Márquez. Pătrunse de acest spirit cosmopolit, în paginile revistei stau alături pasaje de literatură (în special extrase din romane aflate în
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
Heliade și-a început acțiunile filologice prin simplificarea alfabetului chirilic românesc și introducînd parcimonios unele litere latine (astfel ia naștere "alfabetul de tranziție"). În Gramatica românească din 1928 (a se consulta ediția excelentă a Valeriei Guțu Romalo, Ed. Eminescu, 1980) autorul, voind să continue tradiția scrierii românești, consideră că "frații noștri din Transilvania și Banat... (vrednici de toată lauda...) pentru ortografie însă care voiesc să o introducă scriind cu litere latinești, bine ar fi fost să urmeze duhului italienesc, adică a
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
reușita - într-o "poveste de dragoste pe mai multe niveluri". Nu toată lumea îl citește ușor pe Rushdie, care, prolix, cu limbaj rămuros și plin de vorbe, vorbe ("E distractiv să citești o carte în care nu înțelegi chiar totul", declară autorul) acordă cuvintelor tradiționala importanță orientală și, ce să mai ocolim adevărul, mai pierde șirul. Referirile culturale (nu numai orientale, ci și privind opere europene fundamentale, Shakespeare, Milton etc.), care devin deseori repere vitale, demonstrează cât ia Rushdie de "în serios
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
recent roman un recviem pentru secolul XX, în presto și în fortissimo Se citește cu interes, mai ales pentru contemporaneitatea suflului, pentru retrăirea evenimentelor la care am fost și noi, vai, martori, dar uite că supraviețuim. Să mai fi așteptat autorul cu publicarea câteva luni, am fi avut probabil și primul roman despre 11 septembrie... ...și persistente cântece de masă José Ortega y Gasset (1883-1955), filosof al istoriei, politician și jurnalist, editor, conducător al opoziției sub dictatura lui Primo de Rivera
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
literare, adevărații cîștigători sînt editorii. Laureatul Goncourt primește un cec simbolic de 10 euro, dar banderola roșie a Premiului pe coperta unei cărți sporește enorm vînzările și cererile de traduceri (iar un procent din toate acestea revine prin contract și autorului). Editura Grasset n-a mai primit cea mai profitabilă recompensă literară franceză din 1997, cînd Patrick Rambaud a înregistrat un record de librărie cu Bătălia (roman cu adevărat foarte bun, tradus și la noi de Irina Mavrodin în 2001, la
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
de operă și teatru baroc la Versailles. Colaborează cu Alain Corneau la realizarea a două ecranizări după romanele sale. Foarte cultivat, pasionat de antichitatea greacă și latină, de vechea filosofie chineză și indiană, de arta barocă, muzician rafinat, el e autorul unei opere "pentru cunoscători", foarte apreciată de critică dar care nu a avut succes de public decît în 1991, datorită filmului realizat după Toate diminețile lumii, cu Gérard Depardieu în rolul principal. De fapt, revistele și suplimentele literare ale ziarelor
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
coloratura fantasticului voiculescian, cum e articulat cu realul și cu ce noimă, care este funcția metafizică, substanța și limbajul care o protejează. Fantasticul înseamnă mister, echivoc, incertitudine - și cum le poți da acestor noțiuni o definiție ultimă? Ca și metafizicianul, autorul de literatură fantastică, un imaginativ prin excelență, "lansează o săgeată de foc în patria nopții", spus cu vorbele lui Blaga. Mai ales că de acolo, din "orizontul necunoscutului", cel încărcat de putere magică, își poate lua în posesie mijloacele spre
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
Cristian Măgura Cu Trident în mână, volumul lui Ion Covaci, am avut o primă curiozitate: cine este autorul? M-au ajutat Ana Blandiana, prin câteva rânduri de pe coperta a patra și prefața lui Gheorghe Grigurcu, ambii vechi prieteni ai scriitorului. Citind despre debutul atât de întârziat am înțeles că versul său "nedatat" este bine cizelat de îndelungata experiență
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
un diez bine articulat al atmosferei nocturne - prezentă în mai bine de jumătate din numărul poeziilor. Ignor înțelepciunea (Konstantin Balmot), Poetul (Marina țvetaeva) sau Cuvintele, Babică, Ca într-un ascensor zănatic (Ion Covaci), iată câteva poezii care pot caracteriza viziunea autorilor despre natura artistului. Aceeași imagine domină și în Astăzi umblu numai pe muchii (Imonts Zicdonis), unde acesta este văzut ca un ins care face experiența limitelor, ca o ființă de interval: "Linia frontului, fluidul dintre doi oameni, undele unei miresme
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
murind insesizabil după o biografie călcată de istorie. Paradoxalii acestei realități bucureștene citadine, aparent plate, dar cu cotloane de sens, cu frânturi anonime și anodine de viață, cu greutate. Minunate sunt feliile de viață de scriitori, colegi de generație cu autorul și cu o boemă pestriță, jumătate poză, jumătate cu substanță, unii beți, alții aroganți, oricum, surprinși cu talent și vizibilă implicare afectivă. Evenimentele exterioare, vizita lui Gorbaciov, fuga nu-știu-cui în străinătate sunt repere ce aduc consistența reală speciei reportajului și
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
cele mai bune bucăți de proză. Anchete mult educative, cu calcule prozaice și utile asupra unor chestiuni arzătoare de genul: cât timp lucrează scriitorii actuali la o carte, estimarea cheltuielilor făcute pentru scrierea ei, cât se-ntinde plapuma dreptului de autor, toate astea utile deopotrivă cititorului de Ziar de Duminică, pentru cultura generală, dar și eventualilor editori, angrenați în câmpul literar, agenți producători de nume. Constantin Stan spune adesea că a trăit întotdeauna din scris (cum?), îl cred și mă minunez
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
el însuși personaj de reportaj sau portret mai mult sau mai puțin autocreat și impus lumii cititoare, dar rezistent. În 2002 a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii un volum de proză scurtă a lui Marius Tupan, redactor-șef la Luceafărul. Autorul a mai publicat în 1974 și în 1978 două cărți, numite Mezareea și Noaptea muzicanților, primite bine de critică. Substanța celor mai multe texte este o mitologie rurală ciudată, neguroasă, populată de duhuri, șerpi și paparude, localizată de Marian Popa în zona
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
partenerii de guvernare erau mai mult decît proaste. Nu este vorba aici doar de relațiile dintre reprezentanții partidelor aflate la Putere, ci chiar între persoanele din același partid. Pentru a nu mai lungi vorba trebuie spus că inclusiv cei doi autori se detestă sincer, iar rîndurile pe care le scriu, unul la adresa celuilalt, sunt pe deplin edificatoare. Iată cum îl vede, retrospectiv, Radu Vasile pe fostul său purtător de cuvînt: "Departamentul de imagine, condus de purtătorul de cuvînt al guvernului, a
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
dacă citește vreun ziar" (Purtătorul de cuvînt, p. 94). Definitoriu pentru atmosfera guvernării 1996-2000 este faptul că în nici una dintre cărți aproape că nu apar personaje pozitive, cu toate că personajele ambelor cărților sînt, în covîrșitoarea lor majoritate, colegii de Putere ai autorilor. La Radu Vasile, singurul politician descris în culori favorabile este Traian Băsescu (actualul său șef de partid), iar la Răsvan Popescu, președintele Emil Constantinescu (cel care i-a schimbat, efectiv, viața și l-a decorat, în final cu Steaua României
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
proeminent. Ultimele sale cărți se intitulează De Barthes à Balzac (scrisă în colaborare cu Claude Bremond, Paris, 2000) și, mai ales, La pensée du roman, sub tipar la Editura Gallimard. Romancier impenitent el însuși (prin Le miroir persan, Montreal, 1978), autorul realizează în această lucrare o extraordinară poetică a romanului european, din Antichitate pînă în secolul al XX-lea. Dintre principalele sale cărți, au fost traduse în românește Lumi ficționale (Minerva, 1992), Mirajul lingvistic (Univers, 1993), și Arta îndepărtării (Nemira, 1999
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
în ce sens "buni"? Nu neapărat buni pentru că răspundeau bine la examen, deși este și asta important, ci pentru că la curs nu se mulțumeau să asculte, ci puneau întrebări, contestau sau completau punctul meu de vedere și pe cel al autorilor pe care îi predam, pe scurt, erau ascultători activi. în ce privește publicul francez sau american în general, mi-e însă greu să judec. în profesia mea, am cunoscut mai cu seamă un public universitar, care, la drept vorbind, nu mi se
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
stau lucrurile acum în România, dar în Statele Unite e destul de greu să publici o carte. Editorii cumpănesc vreme îndelungată decizia, cer referate specialiștilor din domeniul cărții, propun modificări. Rezultatul este că la apariție, lucrarea este de obicei mai bună, pentru că autorul a perfecționat-o la sugestia evaluatorilor ei. De pildă, forma finală a cărții mele Lumile ficționale, care a apărut în America, este net superioară manuscrisului inițial. Referatele evaluatorilor cărții conțineau o mulțime de observații extrem de utile, care m-au ajutat
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
Sistemul nu este însă perfect... într-adevăr, cred că nu e întotdeauna plăcut să-ți schimbi opul după cine știe ce păreri... Da, uneori lucrarea riscă să devină până la urmă mai conformistă, mai asemănătoare cu celelalte cărți: fatalmente, evaluatorii îl împing pe autor spre idei mai răspîndite, mai ușor de acceptat. în Franța, în schimb, în domeniul umanistic, editorul decide de unul singur. Din această cauză, în Franța autorul își poate permite să fie mai original, mai personal. Nu știu dacă lucrarea mea
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
până la urmă mai conformistă, mai asemănătoare cu celelalte cărți: fatalmente, evaluatorii îl împing pe autor spre idei mai răspîndite, mai ușor de acceptat. în Franța, în schimb, în domeniul umanistic, editorul decide de unul singur. Din această cauză, în Franța autorul își poate permite să fie mai original, mai personal. Nu știu dacă lucrarea mea Mirajul lingvistic, în care criticam o serie de autori foarte la modă în anii 1970-1980, ar fi apărut la fel de ușor dacă aș fi scris-o întîi
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
în Franța, în schimb, în domeniul umanistic, editorul decide de unul singur. Din această cauză, în Franța autorul își poate permite să fie mai original, mai personal. Nu știu dacă lucrarea mea Mirajul lingvistic, în care criticam o serie de autori foarte la modă în anii 1970-1980, ar fi apărut la fel de ușor dacă aș fi scris-o întîi în engleză, și nu în franceză. O dată însă ce a fost remarcată în Franța, mi s-a cerut imediat să scriu o versiune
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
prima vedere Proust să pară la fel de greu de citit ca și Joyce. Diferența este însă că inșii care fac efortul să-l citească pe Proust descoperă, dincolo de lungimile plictisitoare și de virtuozitatea uneori prea spilcuită a stilului, vocea caldă a autorului, descoperă cîteva personaje de neuitat, precum și o imensă cantitate de reflecții sesizante asupra condiției umane. E drept însă că în căutarea timpului pierdut ar fi cîștigat enorm dacă Proust ar fi avut curajul să mai taie din nenumăratele pasaje descriptive
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]