8,738 matches
-
de auz pe care îl suferă persoanele în vârstă sau cei cu surzenie congenitală, scrie dailymail.co.uk. Rezultatele studiului au arătat că patru din cinci persoane afectate nu sunt conștiente de acest lucru, deși consecințele unei ușoare pierderi de auz sunt subtile, dar severe. Copiii afectați pot avea dificultăți în a înțelege ce se spune în clasă și pot fi ușor distrași.
Fumatul pasiv afectează auzul adolescenţilor () [Corola-journal/Journalistic/69443_a_70768]
-
bordeie pe căile oculte ale Căii Lactee. către Suprem. HISTRIA Cetate de piatră, drum de piatră Neam de piatră Tăria pietrei spre nemurire revărsată Foșnet îmbătat de gânduri line Alunecă spre altar cum se cuvine Rugi albe din pietre albe Iau auzul meu în taină și îl duc Spre un loc binecunoscut Și cu pioșenie-l înalță amestecat Cu fumegânde miresme de tămâie până în lacrima vie Ce spală rănile timpului neînvins Cum spală magicul,ziditorul cuvânt Rănile sufletului aici pe pământ Neprețuite
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, al scriierilor și al artelor, prin înșelăciunea oamenilor prin tot vigleșugul lor, spre uneltirea rătăcirii pe acest pământ al nostru. Trăim timpurile când oamenii nu mai suferă învățătura sănătoasă, ci își întorc auzul de la tot adevărul sau privirile de la unii oameni cinstiți și corecți, abătându-se către basme sau povești. Citatul autorului, este fidel gândului meu: ,, Rămâneam deseori încremenit în fața laudelor cu care vă spurcați zi și noapte. Mă întrebam de ce Tatăl meu
,,AVOCAŢII CERULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364414_a_365743]
-
Versuri > Cuvinte > NICOLAE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului 6 Decembrie 2011 Gârbovit mi-e gândul, Trupul, nu mai știu, Vindecă-mi-l, Doamne Și îi dă putere, Limpede-i Auzul Cerului când scriu Și-i ascult porunca Dintru Înviere... Simt cum mă cuprinde În întreg cuvântul, Dacă port povara Unui nume sfânt Până când mă duce Peste lume vântul Iartă-mi amăgirea Prafului ce sunt... El, cel milostivul, Era drept și
NICOLAE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364491_a_365820]
-
o clipă, în curcubeu (Vremelnic ...). Și dacă ochiul lectorului e încântat de atâtea nuanțe, de aburii calzi ce se ridică precum "fuioare" din pământul reavăn, olfacția e și ea incitată de parfumul liliacului, al florilor de prun, de câmp, în timp ce auzul surprinde ciripitul păsărilor și murmurul frunzelor. Tatiana Scurtu adaugă și senzația tactilă, căci "pământul cu miros de cozonac" rodește "petale de catifea și ruj". De altfel, poeta realizează peisaje picturale chiar dacă în esență se simt frământări lăuntrice (Norii cresc în
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
Când sunt metaforă în aerul expirat de flaut aud Corul sclavilor,urcă în mine întrebarea pe care o caut, răspunsul e ca o mușcătură de nurcă. E o înfrângere stăpânul meu să fiu când ascult vântul ce-mi intră în auz, imaginea se rostogolește târziu în timpul meu de care mă amuz Victoria e să-i fiu lui Verdi sclav și trubadur s-alerg printre note musicale și atunci când sub un ev slav mă simțeam liber pe cruce răstignit în vale Nana
METAFORA RUGINII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361435_a_362764]
-
oloagă Și îmi este tare dragă. Fă-o bine, că-i frumoasă Dar stă toată ziua-n casă. Lumea o-nceput a răde că io strigam de-acu' în gura mare să mă audă cerurile toate și să-i deie auz și umblet soră-mi.Boabe mari de lacrimi îmi țâșneau pe sub gene și când atingeau pământul strigau ca o gură de clopot. Am luat-o la fugă și nu m-am oprit decât la intrarea în sat. Sofinca îmi ieșise
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
bancă pe care ne adunam mai mulți copii și povesteam tot felul de trăsnăi. La început, când nea Ilie al Ioanei cânta, pe copacii tăiați din curtea noastră, au început să crească niște lăstari cu frunze. Eu cred că la auzul cântecului din caval, copacii tăiați vroiau să trăiască și trimiteau spre soare câte un lăstar, ca ultimă zvâcnire de viață. Din casa lui Ilie al Ioanei au mai rămas niște ziduri fără acoperiș. În jur buruienile au crescut nestingherite. E
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
nu? Că Domnul este numai Unul, dar ne-am mirat și noi, când v-am văzut cu această micuță. Păsărelele tăcură și ele câteva clipe, dar își reluară trilul melodios și vesel. Oamenii și animalele încinseră iar hora și la auzul trilului duios, îngerii li se alăturară, părând indiferenți față de bucuria Mariei și-a lui Ion. Și așa, din ziua în care Maria și Ion au ieșit cu fetița prima oară, bucuria și veselia li se citea pe față și nicicând
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
-se după lumina Lunii, Capetele de Pisică se întindeau istovite pe meleagurile Țării Lalelelor. Unii se întindeau printre lalele culcându-le la pământ, alții se încolăceau în jurul copacilor înalți și falnici. Crengile lor groase și noduroase trosneau și tremurau la auzul urletelor asurzitoare ale animalelor și al tipetelor oamenilor care se auzeau din burțile balaurilor atât de tare, încât aveai impresia că se rup. Vântul țipa din toate părțile. Capetele de Piscă noi venite se luară la ceartă cu primii. Unul
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
fac legătura dintre cer și pământ.Un loc plin de: verdeață, umbră și răcoros. ,, Pe această băncuță,se aud cel mai bine păsărelele cum cântă și zboară dintr-un copac în altul!Se mișcă frunzele într-o melodie foarte plăcută auzului.Privește mami! Parcă ar vrea să ne spună ceva!”ne-a mărturisit Avram Ionuț, un copilaș în vârstă de 7 anișori. ,, Imaginea acestor locuri superbe pun în evidență frumusețea naturii redată de mâinile harnice ale îngrijitorilor”, afirmă Avram Ionela, mama
GRĂDINA BOTANICĂ-IZVOR DE INSPIRAȚIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362808_a_364137]
-
fi șî hăsta vreunul cu fluturici la bibilică, că altfel nu se apuca dă scris cărți acum când nici dracu nu mai le citește, că s-ar întoxâca pă loc. Az, când fuge tinerii de cărți ca dracu’ dă tămâie!...Auz, șăfule? Dacă te pune Han-Tătaru să faci on cadou la o fată, o carte, d-o zî onomastrică, ai belit-o, așa să ștee. Riști să te blăsteamă gazda, de de-elea n-ai văst de când te-au căcat mumă-ta
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
presupuneau oamenii de știință. Cum că, după decapitare, animalul încă ar mai auzi și ar mai simți totul, timp mai bine de o oră. Așadar, cărnurile acestea, tone de carne, precis se relaxau acum în voie, grație acordurilor muzicale. În auz, de jos, de lângă scară, vocea însoțitoarei : - Domnule Sinu, coborâți vă rog, ca să mergem la saună, că se face târziu. Vă rog conformați-vă. Altfel nu vom mai ajunge la saună... Sinu nu răspunse, pentru că pe platoul cu gheață din mijlocul
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
de lume, cu drumuri înfundate pe vreme ploioasa și colbuite, în verile secetoase. Acesta era motivul pentru care venirea noastră se transformă într-un eveniment pentru copii din sat, dar mai ales pentru câinii care răgușeau de atâta lătrat la auzul motorului. Mai apoi, patrupedele să îngrămădeau să-și lase niscai lichide personale pe rotile motocicletei, scrisori de dragoste către câinii din oraș. Gardul de la ulița meșteșugit împletit din nuele se întindea între doi nuci uriași iar portița era legată cu
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
fost la fel, îmi pare ... / De colburi nins, cu vânturi și ploi amestecat, / În zgura de la trenuri scăldat și-n stropi de mare. Ce larg mă simt și lacom și niciodată plin! / Sorb prin pupile lumea și-n taină cu auzul, / Nepotolit ca-n fața paharelor de vin / Ce-mi scapără-n mustață stropi limpezi ca hurmuzul. / Am strâns atâtea drumuri în mine ca pe-un ghem, / Tam-tamuri de copite în mine aspre sună / Dar tot mi-e dor de ducă
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
vei chema să desțelenim cuvântul iertarea o voi aduce chiar din rai iar din izvorul cu apă vie te voi uda la rădăcină din răsărit voi fura câteva raze să te-ntremeze și-un clopoțel de-argint îți va reda auzul ... în rest te las pe tine ca să descoperi singur viața ... Referință Bibliografică: Elegie pentru iertare / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072, Anul III, 07 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ELEGIE PENTRU IERTARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363307_a_364636]
-
întoarcă, dar nu apare de nicăieri. - Fată proastă ce ești, cum se poate una ca asta? Doar ți-am dat-o sub supraveghere, știai bine că e nebună! Pronunțase cel din urmă cuvânt pe un ton aspru, care sfredelea bine auzul celui ce-l asculta. În câteva clipe s-a dat alarma. Din rezerva șapte de la etajul trei, dispăruse bolnavul cu numele de Ilona Romanescu. Nu prezenta un pericol așa cum nu prezenta nici garanția că se va mai întoarce. Mihai recunoscu
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
suspendat în gheața timpului. Priveam spre două păpădii, ce, printr-un miracol al uitării, rămăseseră cu umbreluțele încă deschise, privind una spre cealaltă mirate. Nici ploile, nici plapuma zăpezii nu le clintise podoabele, și tresăreau, din când în când, la auzul frunzelor desprinse târziu din creștetul copacilor zgribuliți. Purtau o conversație șoptită despre gâzele ce nu le mai dezmierdau tulpinile, despre soarele ce le mângâia acum pletele, despre muzica nopților prea lungi. Se aplecau ușor una spre cealaltă, ca într-un
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
treabă, nu!? Da, zâce el cam fâstâcit, cu treabă... Ia ascultă, mă, nu mă chemași tu pentru nu știu ce? Acuma ce dai îndărăt! Ei... Să făcusă mic de tot de să nu-i mai scoți vorba nici cu cleștele din gură, auz’. Ia ascultă, bă, eu bătui drumu’ pin ploaie de pomană!? - mi ți-l luai tare. Ia vezi! Ce zâce!? Și mă apucară mii de draci când auzâi comedie. Auz’ să îl învăț io cum să pună cloța pe oauă. Ete
GĂINA (SCHECI A LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363418_a_364747]
-
să nu-i mai scoți vorba nici cu cleștele din gură, auz’. Ia ascultă, bă, eu bătui drumu’ pin ploaie de pomană!? - mi ți-l luai tare. Ia vezi! Ce zâce!? Și mă apucară mii de draci când auzâi comedie. Auz’ să îl învăț io cum să pună cloța pe oauă. Ete drace! Da’ sângură nu s-așază, zâc? Ce-are dacă s-așază singură? Tușește, ai!? Și plecai de-l lăsai cu gura căscată, cu gura căscată, ce mai... Abia
GĂINA (SCHECI A LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363418_a_364747]
-
amintirilor cumulate în ani împânzesc memoria. -IRIS, zugrăvește-mi lumea în culori frumoase.. -Nu pot! Pânzele luminii sunt zdrențuite, roase. -SUFLET, fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu pot! Noaptea din adâncul meu zâmbetu-l-omoară. -BUZE, murmurați cuvinte dulci, auzul să-l încânte... -Nu putem! Tremurul nostru se zbate-n spasme frânte. INIMĂ, te rog, sâ-mi dai iubire, alean, tumult... -Nu pot!...Muritorule... Ai suferi prea mult. Există de fapt și alte cauze ce pe tineri îi privesc: Moda, plictiseala
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
pe alei, Erau aceiași cu care mă obișnuisem demult. Și rătăceau.... Rătăceau în desișul propriilor umbre, undeva, prin mine. Și totuși... Nici un felinar care să-mi amintească de prezența ta, acolo, sub el.... Nici o paloare de muzică să-mi răsfețe auzul, Cu vocea ta inconfundabilă, gravă, baritonală... Doar o toamnă târzie încă mai respiră, prin frunzele ei ruginii, Bătând dincolo de cuvintele nerostite ale inimii, A plumb și-a rătăcire de noi, cu noi, în noi A tristețe că, odată cu mine, va
TOAMNĂ TÂRZIE... de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362372_a_363701]
-
bluză roșie, Sânge transfigurat în mătase, Chipul, buzele, numai gândul, șarpe ascuns, lactofag, eu te respir, apari și dispari, trecut și prezent, precum două lichide ne întrepătrundem molecular, liniștea ta, a mea nebunie frecventă, gingaș Olimp lângă Hades, hrănește-mi auzul, privirea, pleoapele tale de fluture, o, caliphora serenă. PS. Din folclorul australian - În Tasmania se zice că trăia un trib ferice și șeful acelui trib era însuși Tibo-Tib. Tibo-Tib ducea o viață formidabil de măreață și-avea dame indigene cu
FOTOGRAFIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362369_a_363698]
-
așezat comod, plin de importanță, pe scaunul împins politicos de Gabriel. Am venit cu necazu’ băiatului ăstuia ăl mare, făcând o pauză pentru a le da un plus de greutate, în timp ce își plimba privirea pe fețele lor care încremeniseră la auzul celor spuse. Mă gândesc eu că n‑o să vă bucurați, dar trebuie să‑mi fac datoria. Așa e rânduiala când ajung copiii flăcăi, fraților. - Dar ce necaz, omule, spune odată! S‑a oțărât Vasile spre el cu mâna pe sticla
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
pentru a crede. Trebuia să plec pentru a mă întoarce. S-a întors către mine și a răspuns amicului de conversație: „Ist es nicht schön?” Nimic de înțeles, am revăzut pentru câteva miimi de secundă tragedia percepției extrasenzoriale, a ne-auzului, bucuria înțelegerii unice și depline, dragostea necondiționată și introvertită. Aștepta replica mea, dar am considerat suficient un zâmbet monosilabic, rememorarea câtorva note muzicale imperceptibile, murmurate prin mulțimea romantică, neutră și relativ confuză, aflată în salon. Asculta și a continuat: „Am
PETRECEREA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361191_a_362520]