95,569 matches
-
din care Leonard nu distingea decât fustele colorate ale florăreselor. În poarta bisericii un bărbat își dezbrăcase cămașa în care încerca să prindă fulgii mari și strălucitori. Nu cumva o fi aur? se gândi Leonard, însă în același moment își auzi râsul care știa să-i pună frână la orice bazaconie țâșnită din abisurile creierului. Strânse palma și simți atingerea făinoasă, din care parcă se ridica un parfum amărui și o clipă îi trecu prin minte că trăia într-un oraș
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
în burta norilor praful fin și aurit. Străzile deveniră într-o clipă curate ca-nainte de alegerile prezidențiale, iar omul din fața Bisericii Pantelimon își privi cu uimire cămașa, acum decolorată și subțire ca o frunză. O clipă nu se mai auziră nici glasurile obișnuite, nu mai trecură nici mașini. Din fereastra lui Leonard și până-n cerdacul bisericii se-ntindea, linsă, strada de plumb. Și pe când soarele înflorea din nou, degetele, până atunci înțepenite, se desfăcură unul câte unul. În adâncitura palmei
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
în patul nostru în retină și-n suflet, pitindu-se printre idei ca ielele și strigoii. Scările lumii s-au încâlcit și răul a prins contur din abstracții. Le-am făcut altare și le-am ridicat idoli. Și-acum mai aud prin somn scâncetul lor stârnind rumegușul din păpuși în lemnul cerului. cronicile nu mai vor sî ne apere Cenușa ne poartă sâmbetele frate, îmi zise sora mai mare, ne poartă pică, cronicile nu mai vor să ne apere, voievozii nu
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
se întâmplau. Nu mai înțelegeam nimic din lucruri, din ferestre, din păsări măiestre. Trupul încerca să urce dealul cu lemnul în spate. Gura mușca din coadă. Trei capete aveau sfeșnicele și toate retezate. aritmetica neformelor Mișcă buzele, dar nu se aude nimic praf iese și arhipelaguri trăsnite de crivăț. Obiectele se înnegresc de bolboroseală și încăperea se chircește în mine cât mai departe, ferestrele se sparg și intră viforul. Ne pustiește sufletul. Azi dimineață a căzut pasărea din cer pătrunsă de
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
se sparg și intră viforul. Ne pustiește sufletul. Azi dimineață a căzut pasărea din cer pătrunsă de plumbi. M-ai mângâiat dusă pe gânduri. Suflete moarte strigau și se băteau de vitralii. Fum ieșea. Vaiet. Mișcă buzele, dar nu se aude nimic, praf iese și arhipelaguri trăsnite de crivăț. o fatî bîtrânî, timpul Poemul fulgeră, aerul electrizat, umed, poemul se descompune în elemente, atinge suflarea atomului cu gură de iască, îmi sărută buzele cu iz de căpșună fragedă, se gudură pe lângă
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
o licoare aurie până când întunericul devine fosforescent și se scurge prin crăpături, se evaporă în camera vecină unde bate un orologiu, zi și noapte o mână scârțâie rotind neîncetat o mașinărie care îmi deapănă moartea în camera vecină de unde se-aude o muzică de orgă gândurile mele apasă clapele ca o balerină în poante: frumoasă mireasă e moartea mea, timpul: o fată bătrână. poem antientropic Trec prin zâmbetul tău ca printr-un zid orb. Ascult cenușa orizontală care agonizează. În jarul
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
însumi din rezonanță, cum până și aerul are culoarea muzicii. (Onești, luni, 1 ianuarie 2001) Neăntrerupt La dezordinea cuvintelor nu le tulbur libertatea, doar zărindu-le peste citire, pe toate de-odată, ca-ntr-o fotografie cu-obiecte colecționate, le-aud muțenia de dinaintea pronunției, ghicind fără ele câte ceva despre ele. (Onești, marți, 2 ianuarie 2001) Cel ce ăncî Și zăpada de fond, coala nescrisă pe care-ațipesc ideile, așteptând să le declanșeze un pas la-ntâmplare, că tot m-anin în știrea
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
cum țînțarii. Desen Puțină atenție și se limpezește conturul altminteri confuz ațos aidoma unei legume bătrîne conturul din care iau naștere lucrurile lucrurile din care luăm naștere noi. Ar trebui Ar trebui să asurzești cum un motor ce nu se-aude pe sine să-ți verifici virtutea precum viitorul prin mijlocirea cărților de joc să ai trac înainte de-a adormi cum un actor înaintea unui spectacol. Delta Dunării După pilda Domnului un fluviu răstignit. Pădurea fermecată În hățișul întunecat cum
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
de joc să ai trac înainte de-a adormi cum un actor înaintea unui spectacol. Delta Dunării După pilda Domnului un fluviu răstignit. Pădurea fermecată În hățișul întunecat cum un soi de viscere-ale pădurii cîntă păsări pe care nu le-auzi în schimb ele te-aud foarte bine. Autumnală Îngălbenite meleaguri dureroase aidoma hîrtiei pe care scrii înflorită-i totuși așteptarea-n orice clipă un chibrit frecat de luciul apei spre-a se aprinde cum o sudoare toamna peste pielea ta
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
înainte de-a adormi cum un actor înaintea unui spectacol. Delta Dunării După pilda Domnului un fluviu răstignit. Pădurea fermecată În hățișul întunecat cum un soi de viscere-ale pădurii cîntă păsări pe care nu le-auzi în schimb ele te-aud foarte bine. Autumnală Îngălbenite meleaguri dureroase aidoma hîrtiei pe care scrii înflorită-i totuși așteptarea-n orice clipă un chibrit frecat de luciul apei spre-a se aprinde cum o sudoare toamna peste pielea ta nedumerită.
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
deasupra închisă - doar la aplecări cu durere-ți simt prezența încinsă - cusut și tăiat - rana, gestul, cuvântul - plaga supurândă. Cusut și tăiat. Cum să mă întorc acasă, când acasă este un lighean cu lături argintate ... când cel ce spune este auzit doar de afară, când cordonul ombilical a devenit o sfoară înnodată de gât, când toate obiectele au firi zburătoare?! Fierul de călcat calcă pieptul celor ce nu mai întreabă și tac când chiuvetele se înfundă cu pietre de la ficat oglinzile
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
sunt precum cascada Iguazu. Iguazu? Ce mai e și asta? Cascada Iguazu? Vreo invenție nouă a lui Romero, cumva? Puah, ce proști sunt și europenii ăștia! Cum nimeni dintre cei prezenți nu știa nimic de Iguazu, "Dar de Niagara ați auzit...", a întrebat Romero răstit, și toți au răspuns afirmativ. "Ei bine, scumpilor, Poor Niagara..., ar fi spus soția lui Roosevelt după ce a văzut cascada Iguazu, vă dați seama, este de zece ori mai mare și tare decît Niagara voastră, o
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
artist ratat la anii cei mulți ai lui. Dar eu îl iubesc și am să fac tot ce pot ca să fie fericit și să-și poată vedea de lucrul lui. Și eu pe lîngă el. Încearcă să mă înțelegi. Ai auzit tu cîte ceva despre mine de mă tot tragi de mînecă atît de discret că eu mă fac la fel de elegant că nu pricep despre ce este vorba. Am crescut și eu, dragă mamă. Suntem acum doar două femei față-n
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
Poate să fie faimos ca Picasso - eu chiar cred în arta lui. Sunt destule feluri de a fi singur. Romero mă iubește, dar mă și înșală cu toate studentele lui care i se par "atractive din punct de vedere artistic", auzi ce poate să-mi debiteze el. Dacă eram mai bătrînă, poate înțelegeam, dar pipițe din astea de vîrsta mea, vorbesc serios, nu înghit. Măcar să fie ceva de capul lor. }i-ai găsit. Ce-o fi găsind Romero la ele, mi-
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
asupra mea. Cum de mă recunoaște dintre atâția trecători? m-am întrebat dar mi-am văzut de drum, încercând să trec nepăsătoare pe lângă el. L-am depășit. Răsuflu ușurată. Prea devreme. Un cârâit puternic a străpuns fierul gardurilor și am auzit în spate fâlfâit de aripi și croncănituri. Am fugit. Călcam peste penele lipite de asfalt și mă întrebam cum de mai sunt acolo, când trecuseră deja două zile de când s-a întâmplat să lovesc pasărea... Apăruse din senin, mi-a
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
după placul lor, într-o devălmășie care îmi amintește de câmpurile copilăriei. Câte surprize nu mă așteptau prin ierburile înalte... Reveria îmi este întreruptă de zgomote ciudate. Un lătrat amenințător, apoi un scâncet jalnic amestecat cu cârâituri din ce în ce mai puternice se auziră din grădină. Am deschis ușa spre terasă. Șase corbi, am apucat să-i număr repede, se repeziseră asupra câinelui croncănind agresiv, îl loveau cu aripile, îl ciupeau de blană cu ciocurile lor lungi și negre, căutându-i ochii și botul
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
de unde mă supravegheaseră și dimineața. Cu teamă să nu mă atace, m-am apropiat de câine, dar el a țâșnit ca din pușcă sub terasă, ascunzându-se în cel mai întunecat colț. Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă aplec curioasă, bănuind că acolo ar fi putut rămâne o pasăre. Croncăniturile și fâlfâitul de aripi din nuc s-au întețit brusc. în fața mea, printre ierburi, doi ochi rotunzi ca două hăuri negre, o
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
fundul râului. Mă rostogoleam printre bolovani și nisipul îmi intra în gură. Ochii îmi erau larg deschiși și am văzut în apa tulbure crengi și lemne care mă loveau din toate părțile. Simțeam usturimi la genunchi și la mâini și auzeam cum strigă moartea din ascunzișurile întunecate ale torentului. Nu știu cât a durat, dar am reușit să țâșnesc la suprafață și m-am agățat de creanga unei sălcii. Deasupra capului, auzeam croncănituri și fâlfâit de aripi, iar pe lângă mine, în apă, continuau
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
din toate părțile. Simțeam usturimi la genunchi și la mâini și auzeam cum strigă moartea din ascunzișurile întunecate ale torentului. Nu știu cât a durat, dar am reușit să țâșnesc la suprafață și m-am agățat de creanga unei sălcii. Deasupra capului, auzeam croncănituri și fâlfâit de aripi, iar pe lângă mine, în apă, continuau să se rostogolească victimele puhoiului. M-am tras încet spre mal, plină de nisip și nămol. Am căzut în iarbă. Abia respiram. Rochița era ruptă, din zgârieturi curgea sânge
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
De tine însuți și de toți. Trage obloanele să nu vezi Că dincolo de ferestre cineva te privește Cu ochi devorați de ei înșiși. Groznică lumină din care toți se trag Beți de a fi și de a plânge. Să nu aud că oamenii mă cheamă, Chemarea fiind mortuară. Pereche mi-e de ceea ce mi-e teamă, Lucruri mărunte, gemete la vamă. Va spune lumea iar că sunt nebun, Așa sunt oamenii, făcuți din nebunie, Iar eu, vai mie, din lacrimi mă
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
am ieșit din arme, Glonț care, lumină din lumină, în iubire s-a țintit. Și cine mai sunt, și de ce sunt? Căderea e absolută. Pași invizibili pe prund De stele au o mirare crudă. De coasa morții mă voi vindeca. Aud cum vine focul să mă stingă. Un vânt mărunt ciocănește în porți Din clipă în clipă, din mine în el Pentru a-i deschide din adânc în adânc. Toate vindecările înfloresc. Suntem rude cu mugurii, Părinți ai zămislirii tale, pământule
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
mine setea foamea ducă-se în lume unde vor numai să mă lase să mai dorm cînd trezit în somn iar să cobor înc'o zi fără să știu de mine de-orișicine-ar fi în jur să mă îmbie să n-aud de nimeni și nimic să nu mă provoace la trezie VESTURI Lui Bogdan cînd tristețea-mi face loc să trec frumusețea ei mă dă deoparte într-o lume-n care nu mai mor deși plină e numai de moarte nu
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
de lumini intermitente și voci izvorând oarecum de sub ei când au dat la o parte nisipul măturându-l cu mâinile - un ecran de televizor ca un patinoar întins pe sub toată plaja. Bicicleta lui Socrate E-atâta liniște încât deodată-l auzi pe Socrate adultul mângâindu-și pisica de Angora și lăcrimând în pupila ei verde și cadrilată din care se-apropie, lent ca istoria, Platon pigmeul. Platon se-arată în ușă și stă acolo-n lumină ca un orb bătut de-
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
o rafală de grindină. Socrate se vede copil alergând prin lanul de rapiță ia bicicleta rezemată de o păpădie cât un salcâm și dispare ca într-un nor de praf în Socrate cel de acum. e-atâta liniște încât îl auzi pe Socrate adultul mângâindu-și pisica de Angora. Platon se-arată în ușă ținând de ghidon bicicleta și stă acolo-n lumină bătut de-o rafală de grindină - un orb străveziu mut, anodin și absurd ca o Grecie fără piatră
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
groși încât doi oameni nu-i pot cuprinde cu brațele, în care copilărosul must crește și se întărește. M-am întrebat de ce aceste crame sunt atât de înalte, depășind uneori casele cu etaj ale podgorenilor. Am înțeles abia atunci când am auzit vorbindu-se despre "partea îngerilor". Acea parte care dispare, se evaporă, nu doar din mustul scurs din ciorchini, ci și din sticlele înfundate și îmbătrânite în rafturi. Trecători prin aceste crame, îngerii sunt primii "degustători" ai vinului. De aceea, unii
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]