1,280 matches
-
Îi admir. Fac totul fără efort, par a se fi apropiat unul de celălalt. De unde știi tu ce inerții și opreliști au fost nevoiți să Învingă până să ajungă aici? Efortul lasă urme uneori, zise Iolanda cu o voce abia auzită. Pe termen lung, aceste urme pot duce oriunde... În cazul lor nu văd nimic. Adăugă Însă imediat, ai fi zis fără voia ei. Deocamdată... În cazul lor... Dar În cazul altora... Al nostru, bunăoară, Îndrăzni Petru, În sfârșit, să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
E un gunoi, dar n-a făcut asta. În stradă rumoarea creștea pe măsură ce alți și alți reporteri soseau la fața locului. Se formă un cordon de polițiști, care să-i țină la distanță. Am ridicat glasul pentru a mă face auzit: — A omorât în bătaie o bătrână! El e prioritatea noastră. Lee mă apucă de brațe și mi le strânse până când nu mi le-am mai simțit: — Asta-i prioritatea noastră și rămânem! Sunt superiorul tău și asta-ți ordon! Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
luă loc pe un fotoliu și își scoase carnețelul de notițe. Sally se cocoță pe maldărul de valize cu spatele, la perete și ochii la ușă, ca o specialistă a evadărilor unsă cu toate alifiile. Începu cu cea mai des auzită replică introductivă la cazul Short: — Nu știu cine a omorât-o. — Mi se pare normal, dar haideți s-o luăm de la început. Când ați făcut cunoștință cu Liz Short? Sally își scărpină o vânătaie lăsată pe gât de un amant înfocat. — Vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
strângeau. Cum de nu se repezise nimeni asupra străinilor? Sau soldații îi socoteau într-adevăr zei și le era frică... - Dacă mă strângeți așa, mă ucideți! răcni Auta. Marele Preot vă va omorî pe toți. N-ați auzit porunca? Șoapta auzită întîmplător i-a fost de folos. Soldații îl lăsară, depărtîndu-se câțiva pași și nelăsîndu-i loc pe unde să fugă. Nu mai avea cum să scape. Dar deodată zări un soldat prăbușindu-se la pământ. Apoi altul. Apoi încă doi. Ceilalți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Când sunt, sunt în același timp. Dar omenirea nu le-a creat cu intenția de a simboliza. Simbolul e totuși o formă mai subtilă de gândire. Ele au izvorât din câte un complex de memorări a unor fapte reale, uneori auzite, alteori văzute de departe. Iar generațiile ulterioare au hipertrofiat în același timp, simplificând uneori până la esențe, au prefăcut, au interpolat. De multe ori nucleul principal al legendei este așa de copleșit de stratificările ulterioare, că abia îl mai găsești. Omul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
curat ca lâna; jilțul său: flăcări de foc; roatele lui: foc arzător. Un pârău de foc se vărsa și ieșea de sub el"? Nu-ți amintește decolarea unei rachete cosmice? Fără îndoială că acel Daniil habar n-avea ce ascunde legenda auzită. A folosit-o mecanic numai pentru că îi convenea în meseria lui de profet care se îndeletnicea cu metafizica... Și apoi altceva: când toată Biblia susținea cu smerenie îndărătnică și naivă că pământul ba e așezat pe stâlpi, ba se reazemă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mesei. Toată lumea clătina din cap în semn că nu, nici unul dintre soții lor nu făcuse vreodată așa ceva. Presupun că ar fi putut să fie și mai rău, a remarcat Alison. Aceasta a fost singura voce curajoasă care s-a făcut auzită. Curajoasă datorită naivității și faptului că nu o cunoștea pe Julia la fel de bine ca celelalte femei de la masă, care, mai înțelepte, se păstraseră tăcute. Nu... Te cheamă Alison, nu-i așa? Julia a fixat-o cu o privire de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ceea ce am presupus și eu că s-a întâmplat atunci când Belinda a dat telefon panicată peste poate. — Dar nimeni nu te-a ascultat, nu-i așa? Alison o înțelegea. Știa, din proprie experiență, cât e de greu să te faci auzit atunci când e vorba de copiii vitregi. Fiona a dat din cap. Da. Plănuisem să petrecem o zi minunată împreună cu Jessica, dar tot planul ni s-a dus pe apa sâmbetei datorită nenorocitului de Jake. Așa că da, aș vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mult (se uscase toată de când cu povestea mea), Îmi mângâia delicat obrazul, umerii, brațele, sărutându-mă de zeci de ori Într-o tânguială stinsă, spunându-mi șoptit și repetat “dragul mamei“ si vorbindu-mi despre tot felul de lucruri văzute, auzite ori simțite, În ideea că-mi voi reveni din acest gen de „comă”, cum o numiseră, În cele din urmă, mai muți medici. Apoi seara, după cină, se ruga fierbinte și se auzea plângând sugrumat până târziu, În măduva nopții
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
era un general roman pe nume Scipio care a avut un vis. Iar În vis a văzut un sat care era construit chiar lângă o cascadă mare. Zgomotul cascadei era așa de puternic că trebuia să strigi ca să te faci auzit. „Cum trăiți cu zgomotul ăsta tot timpul?“ l-a Întrebat Scipio pe șeful satului, Încercând să acopere urletul cascadei. „Care zgomot?“ l-a Întrebat bătrânul. Pegas se mai cabrează Înaintând câțiva centimentri și când Winston pune frână, se aude un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe mătușă-sa care adesea era cu capul În apă, căutând raci. În asemenea situații, alertată de urletul copilului, cuprinsă de durere și spaimă, intervenea Didița cu strigăte guturale și puternice către pescuitoarea din adâncuri și realizând că nu este auzită, inventivă, utiliza singurul mijloc de semnalizare, smuncea puternic de frânghiuța ciobacului. Acesta Începea să se legene amenințător și, mai devreme sau mai târziu, sesizând că un monstru Înspăimântător Îi dădea târcoale, Dorița ieșea din apă cu părul ud, cu fața
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vor mai provoca decât repulsie. Îi vei putea înlătura cu piciorul, ca pe niște plante care te încurcă". După ce străinul a dispărut, am rămas la umbra unor chiparoși, sfărâmând între degete frunze galbene aduse de vânt, și reflectând la vorbele auzite mai devreme... De ce taci? ― Te ascult, Galilei. Încerc să ghicesc ce e în sufletul tău. ― Cred că nu mai am destulă încredere în mine. ― În tine sau în dreptatea ta? ― Ca să am încredere în mine, trebuie să am încredere în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
A mai fugit una de la părinți... - Nu mai spune! Care e aia? săreau în cor celelalte. Și până să se apuce să le povestească Mița, de afară striga Lixandra, surda, de avea o sută de ani, cu un glas abia auzit, subțire și-nalt. - Cine-o mai fi? se mira Marghioala. - Cine să fie, prietena dumitale, fornăia Chirița, care nici pe Lixandra n-o prea avea la inimă. Când intra și asta, mai aplecată de șale ca anul trecut, cu privirea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se mai duse în odăile femeilor până ce acestea născură. Nașterile se petrecură la interval de două zile. Warda simți cea dintâi contracțiile care, rărite seara, se îndesiră abia în zori. Doar atunci începu să geamă destul de tare ca să se facă auzită. Taică-meu dădu fuga la vecinul nostru Hamza, bătu darabana în ușa acestuia și-l rugă s-o înștiințeze pe mama sa, o bătrână plină de demnitate, cucernică și foarte îndemânatecă, în legătură cu iminența nașterii. Aceasta sosi câteva minute mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mâna și a început s-o sărute în neștire. — Ți-am displăcut noaptea trecută. Fără să răspund, m-am întins pe partea stângă și am închis ochii. S-a aplecat peste mine și a îngăimat cu voce bâiguită, șovăielnică, abia auzită: — Nu vrei s-o vizitezi pe surioara mea? Am tresărit, crezând că n-am auzit bine. Hiba îmi vorbise pe un ton batjocoritor despre expresia asta folosită de anumite femei din acea țară pentru a se referi la propria lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deschisă mărinimiei trecătorilor. Când Zeruali s-a apropiat, călare pe un cal împopoțonat și urmat de un sclav care-i ținea deasupra capului o imensă umbrelă, cerșetoarea făcu un pas spre el și începu să îngaime vorbe cucernice, imploratoare, abia auzite. Una din gărzi îi strigă să se care, dar stăpânul îi făcu semn să tacă. Avea nevoie să-și refacă reputația în ținutul acela pe care-l prădase. Scoase din pungă câteva monede de aur și le întinse ostentativ, așteptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sosirii mele, stăteam rezemat la aceeași fereastră, trăgând pe nări aerul de afară pentru a regăsi în el aroma de ambră cenușie care-l înmiresmase odinioară, și pândind ritmurile muzicanților negri care, nu mă îndoiam, aveau curând să-și facă auzite instrumentele pe stradă. Atunci aveam să mă întorc spre mijlocul încăperii și aveam să revăd umbra dragei mele Hiba dănțuind. Un vânt puternic umflă draperia, care porni să fâlfâie și să se răsucească grațios. Afară, zgomote de pași, strigăte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întors privirea, simțind în pântece o contracție atât de violentă, încât trupul meu, paralizat parcă, a fost cât pe ce să cadă grămadă. O mână miloasă s-a ridicat ca să mă sprijine și o voce de bătrân s-a făcut auzită: — Nu trebuie să privești moartea de sus când ești călare. În loc să sar jos, lucru de care nu mă simțeam în stare, m-am încleștat de grumazul măgarului, am făcut stânga-mprejur și m-am îndepărtat, stârnind în jurul meu protestele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nevoie să se facă ceva. Singura preocupare a lui Salazar era ca la această "opinie publică" în veșnică opoziție să se adauge treptat și intensiv glasul acelor "grupări firești" care până atunci nu putea răzbate și nu se putea face auzit. Salazar știa prea bine că "opinia publică" a unei țări nu reprezintă sentimentele autentice ale acelui neam. Sunt glasurile unor oameni care nu vorbesc decât în numele lor, dar care prin simpla întîmplare că glasurile altora nu se aud, pot fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care nu va avea loc niciodată -, ci a faptului că am visat-o permanent În lungii mei ani de exil. În vara anului 1905, petrecută la Vira, nu apăruseră Încă lepidopterele. Învățătorul din sat ne lua la plimbări instructive („Ceea ce auziți este zgomotul produs de ascuțirea unei coase“; „Câmpul de acolo va fi lăsat să se odihnească În sezonul următor“; „A, asta e o pasăre mică - n-are un nume special“; „Țăranul acela s-a Îmbătat din cauza sărăciei“). Toamna așternuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de cânt. Bastonul alb, atârnat de brațul lui, se balansa și el, parcă tot în ritmul melodiei, ca și cum și toiagul acela lucitor în lumina difuză a neonului, ca o despicătură albă, săgetată în noapte, ar fi însoțit dusul melodiei abia auzite, lăsând-o să urce greu spre etajul blocului, spre balconul cu rufe și cu mine bătând în prichiciul metalic un ritm inventat după cântecul șoptit al orbului. Părea știută melodia lui, îmi părea știută și silueta orbului din stație, păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mici, au libertatea de a colinda satul și dealurile toate. Cel puțin așa era atunci. Satele nu aveau curent electric decât câteva ore din cele 24 ale unei zile. Seara, ne adunam toți la călduț și mai povesteam din cele auzite sau citite, învățam copilașii rugăciuni, poezii, le spuneam povești... Erau lungi nopțile de iarnă. Trecuse și aceasta repede. Se începuse luna martie, dar iarna nu dorea să cedeze locul primăverii. Se încăpățână de tot și făcea tot ce-i sta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care căldura nu se milostivea de nimeni și de nimic, frigând tare. Soarele abia trecuse de ora amiezii, ora când din cauza temperaturii înalte, oamenii păreau ascunși și nu vedeai pe nimeni pe ulițe. Deodată, în tot satul s-a făcut auzită chemarea clopotelor de la biserică. Era un strigăt de disperare, o alarmă, o chemare în ajutor. Fiecare om, mic și mare, înțelese că ceva grav s-a întâmplat. Imediat, ca fulgerul, s-a răspândit vestea că ardea biserica. Oamenii au alergat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Că și tu dacă-i veni Altă mândră ți-i găsi. Eu bădiță n-am ce face Dacă nu-i țara pe pace. Când țara s-o-mpăciui Tu acasă că-i veni Și eu iară te-oi iubi. 176 Auzit-am, auzit Dintr-o albă albioară, Că m-or scris domnii cătană. Eu m-aș ruga florilor Să se roaje domnilor Să mă lese pân la toamnă, C-am o mândră ca și-o doamnă, La față ca și-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
somnișorilor. În orele care mai rămâneau, spionii, întorși în masă în câmpul operațiunilor, nu aveau să facă altceva decât să străbată în toate sensurile piețele, bulevardele, străzile și străduțele orașului, ascultând, disimulat, pulsul populației, căutând intenții prost ascunse, adunând cuvinte auzite ici și colo, cu scopul de a-și da seama dacă transpirase ceva din hotărârile luate în consiliul de miniștri, în special cele referitoare la iminenta retragere a guvernului, întrucât un spion cu adevărat demn de acest nume e obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]