1,144 matches
-
și că orice poate fi literatură - un atlas lingvistic sau geografic, nomenclatorul profesiilor, cartea de telefoane...”. Gustul criticului merge către formula realismului, înțeles, e drept, într-un regim maximalist, ca „atitudine fundamental deschisă în raport cu orice altă doctrină, cu multele doctrine avangardiste în special, acestea hotărât rigide, închise, restrictive”. Realismul ar fi, în această definiție încăpătoare, „suma tututor posibilităților pe care un mare scriitor le poate întrevedea pentru propria sa operă”. Activitatea de foiletonist a lui S. continuă să fie reflectată editorial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
încifrează înțelesul dianoetic al textului în sensuri noetice. Cartea de debut a lui I., Generația lui Neptun (1967), analizează implicațiile teoretice ale mișcării italiene neoavangardiste intitulate Grupul ’63. Eveniment premergător a ceea ce mai târziu se va numi postmodernism, resurecția spiritului avangardist se face pe fondul opoziției manifeste față de avangarda istorică, acuzată de membrii Grupului ’63 de superficialitate și ineficiență. Vechiului avangardism al „generației lui Vulcan” (metafora îi aparține lui Umberto Eco), eșuat în gesturi și atitudini nihiliste și în sterilitate, îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
de Ion Roșca). Întreaga poetică de la I. e afină cu expresionismul, întrucât creația bucovineană rezidă în misticismul ei și se declară nu împotriva modernității în general, pe care a încercat să o autohtonizeze, ci împotriva modernismului lovinescian, definit ca europenizant, avangardist, psihologizant. Plecarea lui Mircea Streinul la București atrage după sine și declinul revistei, deși aceasta apare încă timp de câteva luni, datorită probabil eforturilor lui Barbu Slușanschi. C.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
și au oferit anticipări ale ideii și terminologiei care își vor fi câștigat consistența mai târziu. Chapman vorbește despre "pictura postmodernă" în jurul anului 1870, bineînțeles, în context estetic-evaluativ, pentru a desemna un tip de pictură care este "mai modernă și avangardistă" decât cea a impresionismului francez. Termenul însuși apare în anul 1917 într-o lucrare semnată de către Rudolf Pannwitz, Die Krisis der europäischen Kultur, și face trimitere la "nihilismul și colapsul valorilor în cultura europeană", care, în concepția autorului, ar fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida acestor "contaminări" semantice, Hassan nu crede că postmodernismul ar reprezenta avangarda secolului nostru și realizează chiar o enumerare de teoreticieni care au făcut în lucrările lor diverse asimilări ale postmodernismului cu alte curente 197. Astfel, observă că Matei Călinescu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că avangarda înglobează o negație universală ce nu este deloc caracteristică modernismului), în alt moment al expunerii consideră că putem vorbi de o avangardă postmodernistă, diferită de vechea avangardă, astfel încât și modernismul, și postmodernismul ar deține câte o fază proprie avangardistă. În "Despre postmodernism" (1986), Călinescu revine la aceste subiecte, dorind să le revizuiască într-o oarecare măsură, în contextul în care postmodernismul a căpătat o largă amploare, transformându-se într-o vocabulă curentă nu doar în America, ci și în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
viitorul poet își transcrie în versuri angoasele și schițează un insolit roman, Cocktail. Urmează Facultatea de Drept a Universității din București și, fără o susținută consecvență, apare în publicațiile vremii, cu surprinzătoare (întrucât nu a frecventat cercurile literare) texte programatic avangardiste. În ,,Limba română” din 1929 și 1930 (la care colaborau Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Mircea Vulcănescu), semnând Victor = Valeriu Martinescu și Delombra, va face comentarii asupra futurismului (F. T. Marinetti), înscriind între predecesorii mișcării, de care se simțea apropiat prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
contestată. Aici, ca și în poezia lui M., sinceritatea ofensivei față de întreaga organizare culturală și socială - trăgându-se din spiritul, înnăscut, de opoziție al unei persoane ,,neîngăduit” de certată cu sine și mereu în ,,contraavânt” - conturează imaginea unui autentic, sui-generis, avangardist. În contrast cu începuturile sale, întemeiate pe dilatarea și distorsiunea realului în numele unui eu hipertrofic, pe negarea mimesisului, versurile chemate să retrăiască patriotismul celui ce părea îndeobște a întoarce spatele socialului impresionează prin simplitatea, nu lipsită de accente patetice, cu care iubirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
, publicație apărută la Brăila, lunar, în septembrie și în noiembrie 1933, în formatul „Biletelor de papagal”, cu subtitlul „Revistă de descărcat sinceritate refulată”. Director: Horia Ghiea, girant „iresponsabil”: Descartes (Ștefan Baciu). Articolul-program e înlocuit, în spirit avangardist, cu o „tabletă pentru început”, nesemnată, și cu un manifest în versuri al lui Horia Ghiea, intitulat Oraș natal: „Nu cred în religie! Nu cred în Dumnezeul părinților voștri / Care se vinde cu banul vârât în căldărușa cu agheazmă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
o arhitectură sculpturală cu elemente corbusiene: acoperiș terasă, rampe, promenadă arhitecturală. 2 1904-1988, sculptor și designer peisagist american de origine japoneză, discipol al lui Brâncuși. Anii ’60 reprezintă un apogeu: are loc o proliferare a ideilor și a diferitelor stiluri avangardiste apărute. În afara practicii arhitecturale, a existat de asemenea o proliferare a idei lor teoretice, care de cele mai multe ori mergeau concomitent cu procesul de creație. Printre cei care au sprijinit ideile teoretice ce au condus la conturarea tipologiei, se numără Vittorio
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
unde are loc parada școlilor de samba braziliene - adevărată explozie de energie, culoare și veselie. Partea centrală a orașului Rio de Janeiro include atât centrul istoric cât și centrul financiar, cu o îmbinare a arhitecturii coloniale cu cea modernă și avangardistă. Alături de numeroasele muzee și biserici, turiștii se mai pot bucura de prezența unor parcuri (Passeio Publico - unul dintre cele mai vechi parcuri din America, datând din secolul XVIII), sau a unor construcții cu arhitectură specială, cum ar fi Apeductul Carioca
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
mare precursor în acest domeniu a fost poetul Alexandru Macedonski prin sforțările sale de a colabora, încă din secolul trecut, la reviste francofone simboliste, apoi de a fi editat și jucat la paris etc. Cariera internațională, în poezia și plastica avangardistă a lui Tristan Tzara și Constantin Brâncuși, în perioada 1920-1940, dovedește că un început efectiv de integrare europeană s-a produs și cu remarcabil succes. Deși drastic frânată, cenzurată etc., această tendință a continuat, în zone marginale și de penumbră
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
provizoriu de dreapta al Rusiei, În frunte cu Kerenski. Principalii ideologi: A.A.Bogdanov, V.F.Pletneov, N.Leașco, Iușkevici ș.a. Perioada de manifestare: 1917-1932. Reviste ale proletcultelor: Kuznița (Potcoava), Na postu (La post) ș.a. Principalele direcții ale programului P: nihilism avangardist În privința moștenirii literare; autonomia ideologică a P, inclusiv față de partidul bolșevic care luase puterea din octombrie 1917, ceea ce, În plan artistic și filosofic Însemna: negarea rolului conducător al partidului În artă, În favoarea viziunii larg muncitorești (filosofia proletară: machismul); elogiul muncii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ca o verzuie pastă”, cu a sa „durată curentă” ce se cere concurată printr-o poezie ridicată la totala depersonalizare, poemele în stil „pastiș sau pestriț” ale gândiriștilor, de la care B. se întoarce „cu un dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care, sub o „obraznică insurecție”, se ascund de fapt procedee zoliste, și deci o „iremediabilă ratare”; în fine, ca o apoteoză (sau, poate, ca o apocalipsă), întreaga „poezie leneșă” (fie ea constructivistă ori folclorică, simbolistă ori veristă) a epocii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
care acesta se folosește nu fac decât să transpună trăirile autentice ale poetului, activității creatoare înseși i se acordă plusvaloare. Decurg de aici două căi convergente și inevitabil circulare: pe de o parte, opțiunea poeților dadaiști (dar și a celorlalți avangardiști) pentru textele teoretice, manifestele literare care nu numai că oferă o bună „piață de desfacere” extremismului lor nihilist, dar le permit în același timp confruntarea directă cu adversarul, care ar fi, în cazul de față, orice expresie a tradiționalismului, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
cu potențial general, care să se constituie în pepiniera viitoarei surmontări a structurii capitaliste a societății. PCIt nu ar fi reprezentat, în cadrul "compromisului istoric", decât, ""o parte"", chiar dacă partea tacit acceptată drept cea mai importantă, deoarece ar fi reprezentat componenta avangardistă, creatoare de "conștiință revoluționară" a întregului melanj politic: eterogena și finalmente imposibila alianță ar fi avut la bază în ultimă instanță "convergența și colaborarea între forțele componente, egalitatea și respectul reciproc" (Cioabă: 1988, 196). În cadrul insolitului construct politic, ideologic și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
într-un autentic coautor. Direcționându-ne, în continuare, analiza spre accesarea potențialelor experiențe traumatizante ale copilului în perioada prenatală, vom observa că acceptarea psihismului prenatal a devenit din ce în ce mai credibilă pentru comunitatea științifică actuală datorită unor contribuții novatoare repurtate de unele discipline avangardiste. Utilă, în contextul analizei de față, este evocarea limpezirilor pe care le-a provocat biologia moleculară și epigenetica, în problema îndelung controversată a raportului dintre ereditate (nature) și mediu, educație (nurture). B. Lipton (2001), nume cu blazon al domeniilor amintite
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
scabroasă scenografie în chiar vitrina sălii de expunere. Stilul era generalizat. Și obligatoriu în perioadele ofensive ale modernismelor europene. Treptat însă, după război, se stinsese. Lumea se schimbase, dispăruseră clasele suprapuse, dar și emblematicul "mic burghez", țintă predilectă a nebuniilor avangardiste. Calul lor de bătaie. Cel care trebuia, o dată pentru totdeauna, anulat prin agresivitate și deriziune. Altele deveniseră armele orgoliului. Se produsese, în fond, o nivelare a societății postbelice, artiștii nu mai percepeau propria marginalizare ca efect al coalizării micilor burghezi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sine și procedează la o primenire a emisiei lirice. Momentul este marcat de apariția volumului Timp răstignit (1969), prin care se manifestă ca modernist radical, neofuturist îndrăzneț în ideație, exprimare și chiar în grafie, recurgând la artificii tipografice de inspirație avangardistă. Cultivă versul alb, imaginea frapantă, uneori arborescentă și contrariant bizară, un anumit pitoresc sau „exotism” al juxtapunerilor neașteptate. Asemănarea cu avangarda rezidă mai ales într-o relativă truculență caleidoscopică, în ebuliția imaginației, în culoare, în zeflemeaua cumpătată, blândă, de fapt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
în terminologia bergsoniana, creează o dispută ironică, actanții fiind mereu ,,Candoarea și Amarul”. Eseul De la futurism la integralism, dincolo de faptul că poate fi considerat un manifest al revistei, rămâne relevant pentru opțiunea lirica personală; spre deosebire de violență negatoare a altor programe avangardiste, textul afirmă valorile mișcărilor moderniste anterioare, care se vor potenta în sinteză integralista. Că eseist, S. se remarcă printr-o viziune lucida, echilibrând șocul paradoxurilor aparente și percutanta asocierilor cu totul insolite. Temperamental, poetul este un spirit neliniștit, sedus și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
ajunge să capete gust de morcov, iar morcovul, gust de portocală? Iată o autentică distracție gastronomică!“ Și, dacă am pomenit un strămoș spiritual al Noii Bucătării Franceze, să nu-i uităm nici pe futuriștii italieni, pasionați și ei de gastronomie avangardistă. A se urmări dimensiunea estetică esențialmente plastică a rețetei ce urmează; Enrico Prampolini a inventat-o și i-a închinat-o liderului grupului futurist, Filippo Tommaso Marinetti. Se numește Ecuator plus Pol Nord: „Cerc ecuatorial din gălbenușuri de ouă tari
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
simpatia autorului pentru experiențele artistice moderne, îi dictau distanțări nete de acesta. B. s-a numărat printre primii care a vorbit la noi cu admirație de Edvard Munch și Van Gogh, de Barlach și Arhipenko; a trecut o vreme drept „avangardist” și a practicat în lirica și teatrul său estetica expresionismului, descoperit și asumat pe vremea studiilor la Viena. Avea să mărturisească mai târziu că se simte foarte apropiat de Brâncuși, dar sub raportul unui „tradiționalism metafizic”, care detestă pitorescul etnografic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
rubricii recurente din "Ghimpele", "Claponul", "Moftul român". Caragiale pune cuvintele în libertate, cum va proceda peste trei decenii Tristan Tzara. Asociațiile verbale aleatorii imprimă personajelor o structură caracterială zigzagată, prefigurând antieroul farselor tragice din Cântăreața cheală, Scaunele, Tabloul. De tehnica avangardistă "ține și tehnica dicteului automat" intuită de G. Călinescu "în stenogramele dialogului la judecătorie", dar și în redactarea sub formă de telegrame ludice a impresiilor receptate la Moșii (Tablă de materii). În Sfaturi, 1893, I. Constantinescu a descoperit o rețetă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dadaiste între Sfaturile (1893) lui Caragiale: "Luați o jumătate de afirmare a unui ziar opozant și amestecați-o bine cu o jumătate de dezmințire a unuia guvernamental iată o rețetă adeseori bună pentru a afla adevărul"82. De o estetică avangardistă ține și tehnica dicteului automatic, detectată de G. Călinescu în stenogramele dialogului de la judecătorie 83, dar și în transcrierea telegramată a tablei de materii din Moșii (Tablă de materii). Spiritul de frondă, nonconformismul, respingerea așa-numitelor "valori" consacrate, repulsia față de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
amuza pe cititor, dar mai mult pentru a mă amuza eu pe socoteala lui..." 119. Consecvent acestui principiu de antrenare neavertizată a cititorului într-un joc cu multe capcane, Urmuz se folosește de un arsenal deopotrivă clasic și modern, chiar avangardist, astfel încât se poate observa că nu doar caricatura, ci și frecventele rupturi de nivel de la banal la insolit, de la firesc la nefiresc, de la logic la ilogic etc. și, mai ales, parodia vieții și a reprezentării ei literare, devin strategii de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]