1,708 matches
-
am zis că, dacă mă satur, să-mi rămână și pe mai târziu, iar tata (m-am uitat pe furiș), înfulecase deja o pâine și se mulțumise cu vreo doi pești, că nu se face spunea el să iei din avutul omului. Dar care avut ?! Și al cărui om ?! Îl văzusem și eu pe băiatul cu pâinițele, când le-a scos din haină, iar peștișorii pe care-i binecuvântase El nu erau mai mari decât palma, iar acum ce mâncam noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fi transferați Într-un alt sat pentru trei zile, până ce frontul se va depărta, și de aceea nu e nevoie să ia cu ei nici un obiect casnic, deoarece se vor Întoarce la casele lor - iar Între timp, au promis autoritățile, avutul lor va fi păzit. De remarcat că autoritățile i-au evacuat numai pe evreii din acele sate, nu și pe români. Femeile au fost duse pe jos, fără hrană, la Iași; pe drum au fost jefuite de țărani, iar comandanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
că este vorba de un spectacol Înscenat, cu scopul de a semăna spaimă și de a-i paraliza de frică, de un semnal convenit pentru declanșarea unui atac Împotriva lor, un semn stabilit al cărui Înțeles era că viața și avuturile lor nu mai au valoare. Și Într-adevăr, soldați Însoțiți de civili - care au fost Înarmați ori s-au Înarmat singuri - au Început Încă din seara aceea acțiuni de jaf și asasinări de evrei bogați din centrul orașului, pe străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Elena, Martinescu" a Întors cadavrul și i-a deschis gura. Un soldat german a intervenit și a cerut celor trei să-i lase În pace pe evrei. În timp ce evreii erau duși la Chestură, Elena XE "Elena, Martinescu" le-a furat avutul, adunând, după spusele ei, „un capital de 200.000 lei și casa mobilată cu lucruri scumpe de mobilă furată În timpul pogromului” - mobile identificate la percheziția făcută În casa ei la sfârșitul anului 194470. Soții Vasilescu, funcționari la C.F.R., au Însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
găsit documentul care a dezvăluit această colaborare (vezi infra), documentația respectivă dispărând din Arhivele Armatei, ale Președinției Consiliului de Miniștri și ale autorităților locale din Iași. Rezumând subiectul ordinelor explicite, se poate afirma că dispozițiile care au transformat casele și avutul evreilor În bunuri fără stăpân, care au permis efectuarea de descinderi și arestări, concentrarea la Chestură și Împușcarea evreilor sub falsa acuzație de rebeliune, care au permis trierea și eliberarea de femei și copii, care au hotărât evacuarea bărbaților cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
o constituție teroristă, a introdus inamovibilitatea În magistratură, a făcut legea judecătorească, a introdus autonomia universitară”, iar În alt loc și-a subliniat crezul: „Eu am fost totdeauna contra crimelor, mai ales contra crimelor politice”. „Am garantat viața, libertatea și avutul fiecăruia.”68 Toate acestea erau adevărate, În mare măsură, În ceea ce-i privește pe români. „Buna Vestire” adusă de Triandaf XE "Triandaf (locotenent)" era diferită Însă În ceea ce-i privea pe evrei. Șeful Legiunii de jandarmi Ialomița XE "Ialomița" , maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
unei autorități care să-i trateze pe evrei ca pe niște cetățeni - sau cel puțin ca supuși cu drept de protecție -, Comunitatea devenise singura formă de autoritate căreia evreii i se puteau adresa fără a-și periclita viața, trupul și avutul; autoconducere care recepționează cu Înțelegere și se identifică cu vaietele evreilor măcelăriți, jefuiți și Înjosiți. În ceea ce privește guvernul, recunoașterea acestei autoconduceri era condiționată de executarea rapidă și docilă a dispozițiilor sale, care aveau ca scop să-i sărăcească pe evrei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
organizației locale a Gărzii de Fier XE "Gărzii de Fier" , o primă rată dintr-o sumă de șase milioane ce urma să fie Înmânată În trei rate, au salvat Comunitatea. Lunile februarie-iunie 1941 au fost o perioadă relativ calmă. Jaful avutului evreiesc a continuat, sub toate formele sale, prin intermediul unor legi, ordonanțe, dispoziții ad-hoc și În urma unor hotărâri așa-zis „ilegale”. Regimului antonescian fără legionari i-au plăcut și lui averi și bani evreiești, iar din acest punct de vedere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
care scoteau pernele, lăsând goi și desculți, văduvele și orfanii, urmăreau plata taxelor militare pentru acei cari au fost omorâți. Până unde a mers teroarea: după ce ți-a omorât tatăl, soțul, copiii sau frații, veneau hienele fiscale și trăgeau din avutul sărăcăcios ce a mai rămas, În casele triste ale evreilor.” Printre perceptori s-au evidențiat cei care s-au specializat Într-un anumit domeniu de Încasare alternativă. Șeful circumscripției V fiscale, Cuteanu, se specializase În Încasarea „impozitului la echivalent” În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
a terminat cu epoca umanismului, și că nu-i pasă dacă, din cauza acestor fapte, românii vor fi considerați În viitor barbari. În aceeași ședință, Mihai Antonescu XE "Antonescu, Mihai" a anunțat că toți evreii din sate „părăsesc locul și părăsesc avuturile lor imediat”. Ministrul de Interne, Dumitru Popescu XE "Popescu, Dumitru" , a atras atenția miniștrilor că În Bucovina, XE "Bucovina" „câțiva evrei comuniști au tras În armata noastră din spate”. Evrei din Bucovina XE "Bucovina" de Nord și din Cernăuți XE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
a formula această hotărâre În termeni juridici „civilizați”, ca și cum România ar fi fost un stat al legii, un stat Întemeiat pe dreptate și corectitudine. În cele din urmă, au fost găsite soluțiile, care au transformat din punct de vedere juridic avutul evreiesc părăsit În avut românesc legal, rămănând doar problema Împărțirii lui. Ministrul Lucrărilor Publice și Telecomunicației, inginerul Constantin Bușilă XE "Bușilă, C." , care s-a definit În aceeași ședință ca ministrul „cel mai antisemit” dintre toți miniștrii, a amintit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
șoptite clienților informații despre marfa concurentei. Așa se face că mușteriii au aflat cum că brânza vândută de țața Veta era sporită cu făină și amidon de cartofi și legată, În loc de cheag de miel, cu un adeziv lăptos, pe care avuții satului Îl foloseau ca să lipească În boieroasele săli de baie faianța pe pereți. Nimeni, Însă, n-ar fi trebuit cu nici un chip să guste telemeaua comercializată de țața Norica: numai Dumnezeu știe În ce condiții de murdărie fusese preparată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu deplasarea cruciaților pe teritoriul țării în primăvara anului 1096. Nu este mai puțin adevărat că importanți clerici cehi ai vremii n-au încuviințat măsurile antievreiești. Cronicarul Cosma de Praga dezaproba atât creștinarea prin constrângere a evreilor, cât și sechestrarea avutului lor, din ordinul principelui, în urma răspândirii zvonului precum că proscrișii aveau de gând să se refugieze în Polonia și Ungaria, ducând încolo imense bogății. Cehii susțineau că este nedrept ca bunurile, considerate ca fiind ale creștinilor autohtoni, să plece din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
proprietate funciară, cu excepția Tesaliei, iar gospodăriile cele mai mari nu depășeau 30-50 ha49. În Grecia epocii, cea mai răspândită formă de organizare a meșteșugurilor era la nivel de atelier 50, uneltele fiind rudimentare. Atelierele și sclavii care munceau acolo reprezentau avutul stăpânului. Ocupațiile se suprapuneau, neexistând o diviziune a muncii destul de clară. Stăpânul atelierului era și meșteșugar, și negustor, și cămătar, și chiar proprietar de pământ. În secolul VI î.Hr. Atena era cea mai importantă cetate a Greciei, din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
tânăr dorește să primească de la tatăl său o alocație regulată, pe care să se poată bizui ca pe proprii săi bani (...) tot așa au dorit și ei să fie proprii lor stăpâni, să se-n-grijească de propriul viitor, să-și chivernisească avutul împărțindu-l pentru plăceri și pentru zile negre, să aibă un meum, din care să plătească fără îndoială, un tribut cuvenit lui Dumnezeu în chip de timp, atenție și iubire, dar care să fie al lor, iar nu al Lui
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
orice compromisuri și protejate de partid, ele deveneau mai îndrăznețe. Lucrul e vizibil într-un alt aspect apărut o dată cu primirea în facultăți a studenților străini, în special arabi, dar și greci. Aceștia, fiind foarte slab pregătiți, dar mulți din ei avuți, au înțeles să-și cumpere examenele. Practica aceasta s-a extins în special la Medicină și Politehnică. Ulterior, cadrele didactice au aplicat procedeul și la studenții români. S-a ajuns până acolo încât profesorul lăsa o listă la secretară cu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
politică”. Adversar al mișcării legionare și al celei cuziste încă înainte de angajarea în presă, gazetarul denunță încălcarea principiilor democratice de către autoritățile statului, nu fără a semnala în același timp, cu perseverență, tertipuri murdare de natură economică, afaceri oneroase, jafuri în avutul public. Lucrată la temperaturi înalte ale indignării, mâniei și revoltei, proza lui de ziar excelează printr-o polemică dusă frecvent până la maxima virulență pamfletară. S. își valorifică în pamflete resursele talentului artistic. Acestea sunt mai puțin bogate și variate decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
și ajutor reciproc, consemnate și analizate amplu în literatura sociologică, istorică, etnologică, psihosociologică 2. Obștea țărănească a constituit o „asociație umană” de sprijin reciproc și asistență mutuală, cu legi proprii (stăpânirea pământului în devălmășie, obiceiuri juridice specifice, participare nedeterminată la avutul obștesc), ale cărei rădăcini merg adânc în Antichitate. Satul devălmaș românesc a însemnat o formă de conviețuire socială specifică; grup biologic închis, rudenie de ceată, gospodării familiale asociate într-o obște condusă prin hotărâri luate de „adunarea părtașilor”. Respectul normelor
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
tocmai din Asia. Cu spada, cu sulița sau cu arcul, războinicii barbari porneau în cete după pradă. În frunte galopau căpeteniile. Apoi veneau căruțele, mânate de bătrâni sau femei. În căruțe încărcau copiii, corturile din piei de animale și tot avutul. Mai în urmă călătoreau turmele de vite sau hergheliile de cai. În năvălirile lor, migratorii căutau hrană și bogății, pășuni și adăposturi pentru vite. Cum se termina pășunea sau erau împinși din urmă de alți migratori, ori auzeau de alte
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Târgoveța se lamentează în legătură cu primii trei soți, pe care îi percepe ca și cum ar fi o singură persoană, deși aceștia i-au asigurat bunăstarea. Nu au putut să-i subjuge corpul sau voința, le-a cerut în schimbul plăcerilor oferite bunuri materiale. Avutul ei era consistent, pentru că își permitea călătorii scumpe, extravagante. Geoffrey Chaucer nu este foarte generos cu informațiile pe care le oferă în legătură cu viața, trecutul sau însușirile personajelor sale, dar ceea ce surprinde este nota esențială, devine eliptic din dorința de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
reacționează ca o femeie, 425 Ibidem, p. 20. 426 Ibidem, p. 27. 427 Susan Signe Morrison, art. cit., p. 112. 428 Brian S. Lee, art. cit., p. 32. 122 spunându-i reginei și totodată și decrepitei femei, „Ia-mi tot avutul, trupului dă-i pace!”429. Povestirea este inteligentă și fermecătoare, iar sensurile sunt mai complexe decât am bănui. Ca și regina din istorisire, târgoveața a dispus după bunul plac de viața ei pentru a-și atinge scopurile. Pentru personajul feminin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îl poate aminti fără a aduce o binecuvântare. Dar în al cincilea mariaj asistăm la un revers al relațiilor cu primii trei soți. De data aceasta femeia avea de două ori vârsta tânărului, și a fost forțată să-și cedeze avutul înaintea ceremoniei nupțiale. Asemenea bătrânei din povestea rostită, a trebuit să câștige dragostea bărbatului.” 1037. În teoria ei din Prolog, târgoveața părea că susține, cu orice preț, o dominare totală a femeilor în spațiul intim al mariajului, în realitate ea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
avere prin excelență, petrecerile pretendenților sugerează metaforic deprecierea substanței căminului lui Ulise și ruina care îl paște. Recurența formulărilor care asociază devorarea literală și devorarea metaforică a fost foarte bine observată 87: Telemah îi acuză pe pretendenți că îi "toacă avutul" (1.377)88*, Eumeu spune despre ei că "mănâncă porcii cei mai grași, fără milă și rușine (14.92)89* și Penelopa observă că "se pun să toace pe nimic averea altora" (18.280)90*. Acțiunea paraziților distrugători are drept
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
călătorii și taie cele o sută de oi ale sale. El pune oasele în piele, merge la culcare și speră să găsească a doua zi o turmă mare, dar nu găsește decât oasele și pielea; el a pierdut astfel tot avutul său. Numeroase povești relatează în același fel cum ospitalitatea săracului este răsplătită și cum cea a bogatului, care intervine foarte târziu și nu este animată decât de câștig, este pedepsită. Să cităm pentru a termina povestea de Grimm nr. 87
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și amintindu-și că și-a uitat pălăria, bastonul și geanta în pod. Eroul are ceva din Schlemihl sau din Karl Rossmann: gândul neospitalității dă naștere la descumpănire care se exprimă prin pierderea de obiecte care simbolizează identitatea. A pierde avutul înseamnă a-ți pierde ființa; a pierde ceea ce este al tău, la propriu înseamnă a-ți pierde trecutul, legătura în această casă despre care el repetă mereu (fără motiv aparent, justificat pentru cititor) că este puțin ospitalieră și că "nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]