1,792 matches
-
mileniu. În cadrul contemporan al disciplinei, aceste aspecte trasează linia de demarcație dintre pe de o parte, hiperglobaliști (sau radicali) și, pe de altă parte, sceptici, cărora li se alătură așa-zișii transformaționaliști, într-o tentativă de combinare și acomodare neutră axiologic a primelor două poziții. Într-o reproducere extrem de sintetică, cu rol mai degrabă prefațator pentru prezentul capitol, diferențele majore dintre cele trei perspective se prezintă astfel: în privința conceptualizării fenomenului, hiperglobaliștii consideră globalizarea o reorganizare fundamentală a cadrului de desfășurare a
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
În sfârșit, și în mod firesc, dezbaterea pe marginea globalizării rămâne deschisă mai ales în aprecierile normative ale fenomenului, care diferă chiar și în interiorul grupurilor hiperglobalist și sceptic, în contextul în care transformaționaliștii adoptă o viziune mecanicistă, pe cât posibil neutră axiologic. Astfel, hiperglobaliștii de sorginte neomarxistă consideră că termenul globalizare este un slogan menit să escamoteze încercările unor liberali extremi de a dezmembra sistemele naționale de asigurare a bunăstării și de a reduce cheltuielile sociale ale statului și deplâng extinderea monopolului
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a studiilor de gen în general, putem afirma că, în relațiile internaționale, cele două sintagme se referă la același lucru, anume chestionarea cercetării și a practicii internaționale ținând cont de existența diferenței de gen și a implicațiilor ei ontologice, epistemologice, axiologice și metodologice. Privite în ansamblul lor, contribuțiile feministe nu vorbesc doar despre prezența nevăzută a femeilor în relațiile internaționale, ci, mult mai mult, despre construcția feminității și a masculinității, despre modul în care cele două „se ascund” în teoretizare, despre
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care consemnează și susține ideea unei orientări de stânga într-o epocă a „antagonismelor de clasă”, invocând sensul umanist din scrierile lui André Gide, André Malraux, Ernst Bloch, Julien Benda și Jean Guéhenno, orientare prezentată ca obligatorie și astfel autolegitimată axiologic. În ultimul număr Ștefan Roll face un portret lui Lev Tolstoi. Mai sunt inserate fragmente din corespondența pictorului N. Grigorescu și Scrisoare de la Delavrancea și Vlahuță, precum și traduceri, nesemnate, din Charles Baudelaire și Paul Verlaine. E. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289965_a_291294]
-
formarea atitudinii parcurge drumul de la nedeterminare la cristalizare în ceea ce privește toate cele componente ale sale. Astfel, în plan cognitiv, ideile și cunoștințele dobândesc grade de întemeiere, de la aproximare al apodicticitate; în plan afectiv, trăirile trec de la emoție la sentimente și preferințe axiologice; sub aspect comportamental, intențiile subiectului trec de la nehotărâre la decizie, indiferent dacă obiectul atitudinii este o realitate concretă sau o abstracție. Corelația și interdependența dintre cele trei componente structurale ale atitudinii este subliniată și de N. Mărgineanu atunci când arată că
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
mediul, cu lumea În structura personalității raportul dintre valoare și atitudine este foarte important Mediul obiectiv socio-cultural în care se naște și trăiește individul include, pe lângă alte elemente, și un sistem de valori sociale și modalități atitudinale care reprezintă universul axiologic specific unei comunități umane cu rol de orientare a procesului socializării și formării personalității. În calitatea lor de principii și criterii evaluative despre ceea ce important și de prețuit în viață, valorile, în măsura în care sunt interiorizate și integrate în structura personalității, devin
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
lor constatăm anumite „echivalențe enunțiale” (P. Iluță, fapt care ilustrează apropierea dintre atitudini și valori, în ceea ce privește conținutul și structura lor. Atitudinile și valorile (interiorizateă alcătuiesc împreună un sistem valoare-atitudine (Linton, 1968ă care ține de nucleul personalității determinând constituirea unor structuri axiologice cu rol orientativ direcțional și motivațional-acțional. Linton arată că o valoare este „orice element comun unei serii de situații, care este capabil să provoace un răspuns implicit al individului”, iar o atitudine este „răspunsul implicit determinat de un asemenea element
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
astfel ca instrumentale față de valori. Plasate mai în centrul sistemului motivațional, valorile determină și asigură direct procesele de apărare și manifestare a eului, stima de sine. Conținutul atitudinilor este legat de aceste mecanisme doar mijlocit. Am putea considera că profilul axiologic (al indivizilor, are o structură ierarhică: situate în centru și deasupra, valorile, ca principii generale despre dezirabil se transcriu în norme și atitudini, iar atitudinile se exprimă în opinii. De remarcat că acest model are un corespondent la nivel socio-
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
transcriu în norme și atitudini, iar atitudinile se exprimă în opinii. De remarcat că acest model are un corespondent la nivel socio- cultural: în fiecare societate și cultură -cu deosebire în societățile moderne și complexe - funcționează un ethos, un nucleu axiologic fundamental (valori de bazăă, o mentalitate (un sistem de norme, crezuri, atitudiniă clădită pe acest nucleu, și o opinie publică (reacții mai mult sau mai puțin consensuale la diferite evenimente, situațiiă. Orientarea atitudinal-valorică dă sens existenței și devenirii umane. Obiectele
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
comporta conform solicitărilor acesteiaă și dorințelor individului (ca expresie a libertății saleă. Majoritatea teoriilor și concepțiilor referitoare la personalitate, la structura și dinamica ei, consideră că valorile reprezintă formațiunile psihice cele mai consistente și mai influente, deoarece ele determină orientarea axiologică a persoanei, exprimată în atitudini și comportamente. Atitudinile sunt expresia orientării omului în relațiile sale cu realitatea; ele sunt „luări de poziții”, fundamentate rațional și afectiv motivațional, față de diverse „obiecte” ale realității, care au fost supuse unei evaluări în conformitate
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
ale personalității acestuia, determinând caracterul său. Caracterul - arată P. Popescu-Neveanu trebuie înțeles ca „un sistem de atitudini proprii subiectului, exprimate de el constant în comportament, având o relevantă semnificație social umană și definindul individual pe subiect din punct de vedere axiologic”. Sistemul de valori care determină orientarea atitudinal-axiologică a personalității unui individ sau grup, include trei tipuri de valori: a. valori profesionale constituite prin raportarea individului sau grupului la activitatea desfășurată, la profesiile îndeplinite; b. valori psihosociale - rezultate din raportarea individului
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
individului la ceilalți membri ai colectivității; c. valori morale - constituite prin raportarea individului sau a grupului la dezirabilul social, la ceea ce este important, la binele individual și colectiv. Într-o exprimare sintetică, am putea menționa: - la nivelul unei societăți structurile axiologice includ valorile și normele sociale cu rol prospectiv ( ceea ce trebuie să faci, ceea ce este bineă, precum și modalitățile atitudinale constituite sub forma unor modele acționale și comportamentale care reprezintă dezirabilul social (ceea ce este prețuit, acceptat și împărtășit de majoritatea membrilor comunitățiiă
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
care opera ia ființă, denumit, după vechii greci, poiein. Conceptul de poiein, astfel înțeles, pune ideea de a produce o formă, un novum, pe același plan cu conținutul, materia acestui novum, ce sunt elemente spirituale, precum și cu semnificațiile umane și axiologice pe care le degajă creația. Poiein definește acea mișcare proprie artei prin care elemente din afara ei devin un fapt estetic, unind astfel „o esență cu o existență”, și este intim legată de mimesis prin transfigurație, iar de simbol prin participare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
cuvânt, și definiția lui e deopotrivă o reflecție asupra verbului și a semnului, asupra rostului și sensurilor lor.” Sunt investigate modalitățile discursului ca „joc impur, al conivenței și demascării”, procedeele narative ale moftului și semnificațiile acestuia în plan caracterologic, sociologic, axiologic, ontologic. Prevalența moftului, semn al discrepanței între aparență și esență, și consecințele sale - proliferarea și relativizarea cuvintelor, obsesia pentru oratorie și retorică - duc la agonia comunicării, la vidul de sens și, în cele din urmă, la o adevărată criză ontologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
trei propuneri din partea noastră în șase ani, să zicem, cu condiția ca volumele să nu fie semnate de "mandarinii" scrisului de după anii nouăzeci, așa zisa "elită" gerontocrată sau tinerii genialoizi publicați în virtutea unor considerente mai curând cronologice sau comerciale, decât axiologice. Acest tip de autori era domeniul aproape privat al unor D. C. E., C. C., A. Ș, S. L. sau D. C. M. (și Gabriel Dimisianu folosește in fragmentele de jurnal atașate cărții despre care vorbim inițialele unor autori, de cele mai multe ori indescifrabile). De
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
istoria literară în general? E bine, desigur, să fim mai săraci, mai supli și mai cinstiți, decât ridicoli, umflați cu pompa pe măsura "măreției trecutului nostru" și sub imboldul unor strategii ideologice, inclusiv interbelice, sau de conivență conjuncturală, străine criteriilor axiologice. Balonul obez va fi explodat oricum, mai devreme sau mai târziu ... Desacralizarea unor autorități morale, a unor directori de conștiință din perioada dejistă și ceaușistă a literaturii române, ocupația de bază a acestei cărți, nu este patentul profesorului Negrici, dar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
publicat un interesant comentariu (Ochelarii de cal ai istoriei) la ultimul volum de eseuri apărut în România a Doamnei Monica Lovinescu (Diagonale, Humanitas, 2002). De la început vă asigur că împărtășesc opiniile și atitudinile dumneavoastră privitoare la "paradoxurile vremii noastre", orbirile axiologice și politice din această confuză tranziție. Și totuși, o afirmație, chiar dacă pare o parafrazare, privitoare la contextul public al decorării fostului torționar și comandant al închisorii politice de la Sighet în anii '50, Vasile Cioplan, conține inexactități. Nu, categoric nu! domnule
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
caracter, apreciem că și reciproca este valabilă: caracterul uman poate fi înrâurit la un moment dat de modul în care un subiect săvârșește elecția audițiilor și se ghidează în întrebuințarea acestora. Atunci când în alegerea muzicilor lipsește exigența față de anumite criterii axiologice ori față de unele norme estetice elementare, când consumatorul de artă sonoră se întovărășește cu orice fel de produs artistic, fără pretenții și fără discernământ, nu ne va fi deloc greu să definim ceea ce se numește trăsătură de caracter slabă și
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
literară) trasează mizele aceste cărți. Că unii autori nu prea aveau ce căuta pe anumite „trepte” ierarhice - e o discuție prea oțioasă ca să o deschid. Important rămîne echilibrul aproape ideal între critic și istoricul literar ce nu sacrifică nici ierarhia axiologică, indispensabilă vertebrării unei literaturi, nici „etajele inferioare” fără de care identitatea ei apare desfigurată și sărăcită. Într-o prefață intitulată, provocator, Ce mai poate face azi istoria literară?, Ion Simuț pune, cu legitimă îngrijorare, un diagnostic al motivelor care au generat
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
iscă succesiv și se agită în spațiul interpretării pot reprezenta obiectul acelei "mutații a valorilor estetice" despre care vorbea E. Lovinescu, dar și obiectul unei stabilități, al unei "eternizări" a lor. Dacă patronul Sburătorului a pus accentul pe aspectul schimbării axiologice, G. Călinescu, într-o manieră polemică, a vorbit apăsat despre "universalii", despre imuabilități în cîmpul artei, cu toate că, în realitate, a probat con brio, prin Istoria sa, primenirea valorilor în funcție de recepția de care au parte, variabilă de la un moment la altul
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma apriorică a infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
sintetice, de tipul monodiei acompaniate, polifoniei de omofonii, monodiei de eterofonii etc. Timpul s-a dovedit a fi în muzica savantă pe cît de priceput, pe atît de șiret. Povestea despre complexitate și sintetism nu are însă acoperire în realitatea axiologică și nici în debitul de eternitate al unei muzici, gradul de simplitate al categoriilor sintactice nefiind proporțional cu gradul lor intrinsec de desăvîrșire ori de oportunitate. Monodia, de pildă, în calitatea ei de structură temporală monovocală, nu este cu nimic
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
care anevoie pot fi decelate polifonia de eterofonie ori omofonia de polifonie, dar acest parcurs nu exprimă decît în chip generic un vector al cărui sens este de la simplu la complex și nicidecum o evoluție a artei sunetelor în plan axiologic. ,Datorită imperfecțiunii naturii umane, mărturisea cîndva Igor Stravinski, suntem supuși trecerii timpului, categoriilor de viitor și trecut, fără a reuși să realizăm într-adevăr prezentul. Să facem deci să se oprească timpul, să stabilim o ordine între lucruri și înainte de
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
pentru că personalitatea lui te poate predispune, în momentul în care citești cartea, spre o anume dispoziție sufletească. În această privință, principiul autonomiei estetice potrivit căruia doar cartea pe care o ții în mîini contează poate fi oricînd supus unei relativizări axiologice. Orice volum se citește în context și după autor. De aceea, luarea-aminte cu care vei citi un om care ți-a atras atenția va fi mai mare decît cea pe care o vei avea-o citind un om pe care
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
cu un umor, intelectual vorbind, sănătos. Trimiterile, pe rând, la Titu Maiorescu, la I. L. Caragiale și la Paul Zarifopol, bine subliniate de Carmen Mușat în prefață, mi se par perfect justificate intuitiv. Ba chiar și, mergând un pic mai departe, axiologic. Cum se face, totuși, că un eseist născut, iată, la începutul deceniului al șaptelea se apropie mai degrabă de asemenea clasici ai începuturilor decât de - tot e o problemă permanent invocată în presa noastră - colegii săi de generație? Întrevăd două
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]